Graffiti în București: artă urbană sau vandalism?

Graffiti-ul a devenit, în ultimele zile, o temă de dezbatere publică în București. Subiectul nu ține doar de estetică – e și o chestiune politică. Primarul general Ciprian Ciucu a lansat un program de combatere a afișajului ilegal, inclusiv a graffiti-ului. Discursul său e ferm: vorbește despre o „boală” a orașului și despre nevoia unei intervenții în regim de urgență a autorităților. Inclusiv prin schimbarea legislației care, spune el, împiedică, azi, curățarea clădirilor, mai ales a celor de patrimoniu. De aici începe însă o discuție mai complicată. Unde se termină vandalismul și unde începe expresia artistică? Și, mai ales, cine este responsabil pentru felul în care arată spațiul public: administrația publică, proprietarii imobilelor, comunitatea? I-am întrebat pe Elvira Lupşa, manager cultural, curatoare, interesată de fenomenul artei stradale, şi pe Alexandru Ciubotariu (cunoscut ca Pisica Pătrată), un artist care, între altele, a făcut parte din echipa documentarului „De ce scriu ăştia pe pereţi?”.
Elvira Lupşa: „Legislativ, este o problemă că responsabilitatea e pusă pe proprietar să-și curețe fațada. Mă bucur că nu este implementată agresiv această parte. Cred că e vorba despre un context. De ce apar graffiti-uri pe o stradă? Dacă am avea o stradă în care clădirile sînt locuite, activitatea urbană și publică are sens pentru oamenii de pe acea stradă, clădirile arată îngrijit, vă garantez că nu s-ar mai interveni peste aceste clădiri în mod abuziv. Vreau neapărat să spun ce a lipsit din discuția organizată și inițiată de domnul Ciucu, la ARCUB, despre fenomenul graffiti și afișajul public. Valoarea acestei curățări cred că trebuie și ea ierarhizată. A curăța o clădire de patrimoniu care este într-o stare bună și care este locuită sau are o activitate, este una. A curăța o clădire care este în colaps sau a revopsi o clădire care este în colaps și este abandonată sau are bulină roșie, este o pierdere completă de resurse. Aici îi înțeleg pe grafferi, îi înțeleg și pe și pe puști că vor să scrie pe acea clădire. Îmi vine mie să scriu. Nu-i normal ca pe bulevardul central al Bucureștiului, cum e Magheru, clădirile să arate cum arată. Aici e un simptom, poate, mai mult decît o boală.”

Avem așa-numita teorie a „geamului spart”. Care ne spune că semne mici de dezordine – de pildă, un geam spart sau un zid mîzgălit – dacă nu sînt reparate rapid, transmit că spațiul nu e controlat. Și astfel sînt încurajate și alte forme de vandalism sau degradare. De unde și nevoia de intervenție, de înstăpînire a spațiilor de către cei responsabili. Dar cine sînt responsabilii? 
Alexandru Ciubotariu: „Municipalitatea care vrea să facă această lege. Un lucru bun care poate reieși de aici e să se simplifice aceste proceduri de curățare a anumitor locații din oraș, care cred că ar trebui curățate, într-adevăr. Adică, dacă s-ar întîmpla pe Ateneu, să zicem, cred că e o întreagă hîrțogăraie să scoți o prostie mîzgălită în treacăt de cineva. Şi atunci, poate că simplificarea asta (a legii) ar putea ajuta.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Transcript

SPEAKER_03 0:05

Timpul prezent la radi România Cultural. Adela Greceanu și Matei Marti.

SPEAKER_04 0:28

Grafiul a devenit în ultimele zile o temă de dezbatere publică în București. Subiectul nu ține doar de estetică, este o chestiune politică. Primarul general Ciprian Ciucu a lansat un program de combatere a afișajului ilegal, inclusiv a grafitiului. Discursul său este ferm, vorbește despre o boală a orașului și despre nevoia unei intervenții în regim de urgență a autorităților, inclusiv prin schimbarea legislației, care spune el împiedică astăzi curățarea clădirilor, mai ales a celor de patrimoniu. De aici însă începe o discuție mai complicată. Unde se termină vandalismul și unde începe expresia artistică. Și, mai ales, cine este responsabil pentru felul în care arată spațiul public, administrația publică, proprietarii imobilelor sau comunitatea. Bine v-am găsit, noi suntem Adela Grecianu și Matei Martim. Și invitații noștri sunt Elvira Lupușa, manager cultural, curatoare, interesată de fenomenul artei stradale, până seara, bun venit! Bână seara. Și Alexandru Ciobotariu, artistul cunoscut ca Pisica Pătrată, un artist care între altele a făcut parte din echipa documentarului de ce scriu ăștia pe pereți. Bună seara, bun venit!

SPEAKER_03 1:46

La București avem așa, protocoale de cabru care se scurg de pe stâl sau de pe clădiri, fațade de la brate, cu zdăria măcinată de vreme și de neglijență proprietilor. Ziduri acoperite de straturi și straduri de afișe ponosite, panouri publicitare zdrență, montate peste tot, inclusiv pe clădiri de patrimoniu, frătoare murdare, pline de grop și invadate de mașini parcate neregulamentari, cioturi și copaci ucați, îngropați în beton și niisip, mobilier urban folosit, terase care acoperă abuziv spațiul public, șantiere neîngădite, toate acestea contribuie la o ambianță insuportabilă, la un haos vizual. Peste toate acestea se adaugă și fenomenul grafitii. Cum îl încrați în acest peisaj, luxa?

SPEAKER_01 2:32

Mă bucur foarte mult că constatați realitatea spațiului și peisajului urban din București. Graficiul este un element cum este și taggingul, dar de fapt, reală este lipsa de coerență ca cofonia vizuală care are un impact și emoțional de fapt asupra vieții noastră de zi cu zi când ne plimbăm în oraș. Deci nu consider graficiul o urgență, ce este o urgență, este într-adevăr. Că facem ca orașul să fie mai coeziv vizual și să nu fie aceste teancuri de cabru și afișar, cred că discuția trebuie pusă împreună, aici două discuții: graficii și hartă, și viața în spațiul urban. Graficiul nu este taging din perspectiva mea. Problema reală pe care o avem nu este cu oameni care și au un serios practica de grafer și scriu piese complexe în locuri alese, de obicei locuri care nu au valoare, de fapt pentru, cum să spun, patrimoniu de lung termen al orașului. Nu consider că un grafer care și o munca în serios va scrie pe Ateneul României. Cei care scriu pe Ateneul Românie dau un exemplu extrem. S niște puști care fac un act de rebeliune care de fapt este un simptom, nu este o boală. Este un simptom a unui oraș care nu e îngrijit la nivel sistemic. Măbu enorm enumerarea, capluri, afișă, publicitatea este de fapt o poluare vizuală în București, poate la fel de gravă ca ce se întâmplă cușprei pe pereți. Find că suntem invadați constant de mesaje, pe stâpuri pe clădiri de patrimoniu, complet ilegal. Deci aici cred că domnul Ciucu trebuie să deschide o dezbatere mai largă pe care am impresia că încearcă să o deschidă. Cum putem reglementa ce vedem în spațiul urban, ce e valoros și trebuie protejat, și ce nu este valoros și trebuie curățat și cum considerat mizeria. Aici e de fapt, cred unde se poartă discuția.

SPEAKER_00 4:33

Alexand Duci Botar eu cum facem ordine în acest haos vizual. Nu știu e foarte complicat și mă bucură enumerarea asta pe făcut-o și eu, dar cred că ai făcut-o mult mult mai bine decât mine. Eu zic de foarte mult timp că publicitatea asta stradală este extrem de nocivă, iar grafitul este, cred că o mică, mică părtici din această lungă listă enumerată, deci nici n-ar trebui adusă în discuție după părerea mea. Mai ales că într-un fel sau altul eu accept și chiar îmi place și urmăresc fenomenul ăsta înainte să mă apuc să practic așa tangențial să zicem cum am făcut-o eu. Pentru că am văzut oraș și care nu au acest grafici și sunt în spăimântăare. E vorba de țări raabe, de țări cu regimuri autoritare și este un sentiment foarte ciudat pe care l-am încercat și nu aș vrea să se întâmple și pe la noi lucruri asta.

SPEAKER_04 5:42

În proiectul de modificare a legii pentru a putea fișterse grafitiurile neautorizate, citim următoarea definiție. Prin grafiti neautorizat se înțelege orice inscripție, desen, simbol, marcaj sau aplicarea de vopsele ori alte substanțe pe fațadele, elementele exterioare sau componentele constructive ale clădirilor realizate fără acordul proprietarului și fără respectarea prevederilor legale care au ca efect degradarea sau alterarea aspectului arhitectural al acestora am încheat citatul. Să pornim de aici Elvira Lupșa de la ideea de grafiti neautorizat. Grafitiul este o formă de exprimare în spațiul public care nu cere voie, nu cere autorizație. Să ne uităm puțin la începuturile acestei arte urbane, cum a apărut de pildă graficiul în New Yorkul anilor 60.

SPEAKER_01 6:37

Grafitiul a apărut în primul rând ca o formă de vreau să fiu văzut și noi existăm, nu știu cum să defines asta mai bine, în sensul că marginalizarea unor voci, incapacitatea de a le oferi platformă de exprimare la nivel public, cred că au dus natural la crearea grafitiului. Pe urmă, fenomenul graficii s-a extins, a ramificat, are multe aspecte care poate nu în cap în această discuție, dar cred că în primul și în primul rând și mă bucur că Alexandru a menționat ideea de regime totalitare, graficiul a avut o tentă politică, nu are neapărat acum în toți grafii, dar a avut o tentă care spune suntem și noi aici, spațiu public este și al nostru. Și din nou, asta și ca răspuns la publicitate, la faptul că de ce un agent comercial poate să-și acapareze spațiu public fără ne apărat acordul oamenilor, de ce un individ nu poate să-și acapareze acest spațiu public. La definiția pe care ai citit-o mi se pare foarte interesant și partea de graficii legală, cum ai și spus, fiindcă nu există așa ceva în tocmai nu există în plus în legislația zonelor protejate din centrul București, ni o modificare nu poate să fie legală fără avizi, aici e întreagă problemă legislativă. Dar în sine grafitiu și taggingul și, de fapt, o mare parte din street art, nu tot, o mare parte din, să zicem, intervențiile de tip grafitii, își asumă și femeritatea. Și aici, și această aspect că este interesant. Nu cred că trebuie să plângem artiștia cărese au foșterse. Find că prin procesul de creare grafitiului este și această asumare a femeerității și faptul că graficiul există prin documentare.

SPEAKER_03 8:20

Problema aici, dragă Elvire Lucrea este că, așa ar trebui să fie femeere, doar că se șter foarte greu de pe fața de clădilor. Și atunci responsabil pentru fața de clădilor sunt totuși proprietariilor, și de aici și conflictul.

SPEAKER_01 8:34

Corect și aici legislativ este o problemă că the burden, responsabilitatea e pusă pe proprietari să-și curețe fața ta. Mă bucur că nu este implementată agresiv această parte. Cred că e din nou vorba despre un context de ce apar graficii pe o stradă. Dacă am avea o stradă în care clădire sunt locuite, activitatea urbană și publică are sens pentru oamenii de pe această stradă. Clădirea arată într-un anumit fel care este îngrijit. Vă garantez că nu s-ar mai interveni peste aceste clădiri în mod abuziv. Vreau neapărat să spun ce a lipsit din dezbaterea, în fine, discuția, să zicem, când era neapărat o dezbatere organizată și inițiată de domnul Ciucu la cup despre fenomenul grafit și afișajul public. Elementul valoarea acestei curățări cred că trebuie și ea ierarhizată. A curăța o clădire de patrimoniu care este într-o stare bună și care este locuită sau are o activitate este una. A curăța o clădire care este în colapsă sau revopsi o clădire care este în colaps și este abandonată. Sau reburi? Sau are burnăroșie este o pierdere completă de resursi aici. Înțeleg pe grafer înțeleg și pune și pe puștă vor să scrie pe acea clădire. În vine, mie să scriu. Nu e normal ca pe Bulevardul Central al Bucureșului cu e magherul, clădire să arată cum arată. Deci aici ești repeti, un simptom, poate mai mult decât o boală.

SPEAKER_04 9:59

Dar cum ar fi ca, de exemplu, celebrul artist cunoscut sub numele de Banksy să ceară autorizație să facă un grafiti pe o clădire din centru Bucureștului. Alexandru Cebo.

SPEAKER_01 10:13

El nu face neapărat grafiti, cred că eșa de menționa.

SPEAKER_00 10:16

Da, mă rog în această familie de intervenții să zicem în spațiu public. Nu cred că ar mai avea sens până la urmă. Ele există la pachet cu efemeritatea de care spunea cu zona asta gride legalitate. Mă rog, fiecare artist are cumva motivațiile lui pentru care face lucrul ăsta. Ăsta am descoperit de timpul și mai mult mi s-a aderit când am lucrat la documentarul de care aminteți și mai devreme. Efectiv, fiecare artist în parte are o motivație pentru care face lucrul ăsta.

SPEAKER_04 10:58

Chiar așa, Elvira Lupșa, care e diferența între grafitii, arta stradală, tagging.

SPEAKER_01 11:05

Acum o să-mi spun opinia personală, fiindcă este o dezbatere care este de fapt în curs, în continuare istoria artei sau antropologia nu atranșat definitiv. Cred că arta stradală e mai mult un fenomen asumat spre o acțiune artistică. Sunt foarte mulți grafi care nu se consideră artiști. Graficiul este foarte legat de lettering și de litere și de modul în care se prezintă vizual limbajul, și cred că acolo este o mare diferență între arta stradală ca un mural sau un pays up, să zicem, și grafitii. Graficiul în general, într-adevăr, este anonim, chiar dacă, paradoxal, dorește să impună un nume care să fie cunoscut, deci este anonim la nivel de persoană juridică, să-i zicem, dar dorește să fie cunoscut acel nume fiindcă este foarte repetitiv cumva. Pe când arta stradală poate are mai multă explorare. Aici și curioasă și de opinia lui Alexandru, dar pentru mine, grafitiu nu este neapărat artă stradală. Este în sim un fenomen care înaintează în paralel cu alta stradală și este o formă de expresie stradală, dar nu e totdeauna artă. Pot să fie și un fenomen pur și simplu politic într-un anumit fel. Este frondă. Este, da, în multe cazuri este. Dar fără face neapărat atât de rău, vorbesc de grafitiu care are și o valoare estetică, poate sau cum să spun, care arată într-un anumit fel, piese mai construite, mai gândite, oameni care se mândres cu ce fac, nu doar un gest de rebeliune în care scrii un cuvânt vulgar sau măzgălești ceva ce nu poate nim să citească. Mi se pare că trebuie să părate apele și aici, adică l-ați menționat pe banksie, el totuși face ceva care este foarte gândit înainte. Nu este deloc un gest spontan de rebeliune, are un mesaj comunică ceva, e aproape o campanie de comunicare în peistapurile lui și, în fin, intervențiile, deci sunt gesturi umane foarte diferite, dar grafitiul nu mi se pare neapărat un gest artistic, ci poate un gest identitar, un manifest. Un manifest, un gest identitar pe când striatul în general este un gest artisti. Adică un moral, de exemplu, e ceva gândit, care vrea să comunice ceva, care ia în considerare publicul, etc. Alexandru Gebotariu.

SPEAKER_00 13:37

Da, eu cred totuși că cumva, dacă o să trage în linia așa, cred că grafitiul este unul din cele mai puterice curente artistice. Eu le consider un curent artistic, chiar dacă el de cele mai multe ori, așa cum ai spus, nu este gândit ca o lucrare de artă. Adică autorul lui nu este un artist, autorul lui nu vrea să facă o operă de artă și pur și simplu face acest grafiti care există și despre care noi tot vorbim de zeci de ani încă definițiile sunt fluide, încă lumea nu se pune de acord, lumea încă este fascinată sau ripilată de acest curent și de aceea mi se pare încă ceva foarte simcer și foarte interesant pentru istoria artei în general cumva. Hai că nu sunt niște lucrări gândite de un artist în mod artistic, amplasat într-un context să zicem public care diferă e drept față de locul în care e activa arta până acum, dar cred că este cel mai puternic curent artistic existent în momentul de față.

SPEAKER_04 14:53

Cum facem diferența între arta și vandalism Elvira Lupșă?

SPEAKER_01 14:57

Grea întrebare. Grea întrebare fiindcă întrebarea duce la faptul ce este vandalism și de fapt să zicem este mizerie trebuie curățat, ce este ală și trebuie prezervat și valorificat pe scurt. Cred că este important să ne gândim și la crearea unor spații dedicate acestei forme de expresie, adică artiștii în mod natural vor crea arta în aceste spații, adică un răspuns foarte greu, fiindcă e intrinsec vandalism în grafite. Nu vreau să zic că graficiul nu e ară, în plus este un mod foarte interesant de a contracara comercializarea artei, adică e o întreagă poveste și acolo de explorat, graficiul a reușit să-ți spună ca fenomen de fapt, să se poziționeze într-o zonă care contestă faptul că actul artistic poate să fie comercial, deci asta e foarte interesant. Cred că e vandalism, în momentul în care faci rău unui oraș, sau faci rău unui loc. Asta înseamnă într-adevăr că nu ai acordul proprietarului, deci asta da, e o formă de vandalism. Și că acel proprietar își păstrează bunul într-o condiție care are valoare publică. Cred că și asta e important. Adică un proprietar care își lasă căledirea să se derme și să arate oribili să cadăte în cu eala, nu cred că mai are dreptul să spună că a fost vandalizat. Acolo cred că e o nuanță.

SPEAKER_03 16:25

Cum ti se pare discuția de pana acum? Lasă-ne un comentariu și spune parerea ta. Dacă ti-a plăcut, distribui acest episod ca să-l descoperi și alții. Iar dacă vrei să ne sustiți, acordă ne o evaluare cu steluțe. Si mulțumim ca ne asculti. Continuăm discuția. Avem în sociologia juridică așa numită teoria geamului spart, care ne spune că semne mici de dezordine de pi de un geam spart sau un zit muzgăl. Dun sunt reparate rapid, transmit semnalul că spațiul nu e controlat. Și astfel sunt încurajate și alte forme de vandalism sau de degradare. De unde și nevoia de intervenție de înstănire a acestor spații de către cei responsabili. Dar cine sunt responsabili? Alexandru cepoților.

SPEAKER_00 17:12

Păi nu, muncipalitate care vreau să fac această lege și poate ca să și vorbeam înainte, poate un lucru bun în care poate rei și de aici să simplifice aceste proceduri de curățarea anumitor locații din oraș care cred că ar trebui curățate în tratevăr. Adică dacă s-ar întâmpla pe ATR să zicem, cred că e o întreagă hâță să scoți o prostie măzgălită întreacă de cine. Și atunci în poate simplificarea asta ar putea ajuta lucrul ăsta, și cred că s-a demonstrat cumva așa la nivel global că această curățare permanent este singurul lucru care poate funcționa împotriva grafitului. Pentru că noi când am făcut documentarul de care spuneam, am prins schimbarea legii de atunci, legea grafului sau cum mai fi fost și a fost un fel de dezbatere publică în care nu s-a luat con de nimica din ce am spus noi. Exact lucru să spunând că asta este singura soluție care cu care poți să combate să zicem grafitu, pentru că dacă îl curăți de 3-4 ori, sigur, atunci oră nu să mai vine să mai fac pentru că înseamnă timp, înseamnă ilegalitate, nu înseamnă materiale care costă și atunci tu ca gra vrei să fi văzut și dacă ești permanent înlărat, cu siguranță nu vei mai reveni acolo.

SPEAKER_03 18:49

Dacă e să fie nevoie de sancțiuni, nu va fi sancționat evident prostul gust sau ăsta de proastă calitate, ci intervenția asupra unei clădiri, vandalismul și așa mai departe. Elvira luxa e nevoie de sancțiuni mai dure în asemenea cazuri?

SPEAKER_01 19:04

Categoric nu. Fiindcă oamenii care fac aceste guricei sunt oameni foarte tineri, copiii uneori, majoritatea care intervin ilegal să zicem asupra unor proprietăți private cu șpreul, ca să-l definesc ce vreau să spun acum prin grafitii. Sunt minori care fac asta pur și simplu ca o formă de exprimare identitară, comunitară unori să se mândrească poate față de colegi prieteni.

SPEAKER_03 19:31

Dar sparge din adins o fereastră de pildă cu pietre?

SPEAKER_01 19:34

Da, dar nu fac asta fiindcă fac altfel de gest totuși. Nu aș compara cu spartul unui geam. E altă formă de vandalism, e una care te afirmă ca persoană. Spartul geamului te afirmă poate ca cineva care degradează, să dai cușprei pe o clădire, te afirmă ca cineva care este poate rebel sau ia control asupra unui oraș care simte că nu este a lui. Mi se pare alt fel de gest. Și da, teoria geamului sparte este foarte corectă, sunt perfect de acord cu Alexandru. Cățarea repetată este realura soluție și directă, și curățarea, cum să spun, coerenta unor zone, nu cureți doar o bucățică de un gard și era și restul. Trebuie făcut pe străzi, pe zone pilot. Amenziile real nu duc la nimică, nu fac decât să îngreuneze viața unor copii și a familiilor lor pe scurt, care nu au nicio vină că copilul s-a apucat să aibă acest gurd. Adică nu cred că. În condițiile graficului, în alte condiții de violență urbană sau de vandalism, așa că mi se pare că totul altă discuție. Dar nu cred că există amenzi deja, nu e ceva ce nu există legal, sunt suficiente.

SPEAKER_00 20:41

Ba mai mult rezultatul acelei întâlniri și aprobarea noi legi a făcut să mărească amenziile. Asta a fost singura concluziție.

SPEAKER_01 20:51

Orașul arată la fel. Amenziile sau mărți am încercat deja. Deci se confirmă teoria mea că nu are niciun impact.

SPEAKER_04 20:57

Primarul Ciprianțucu a spus așa într-o postare pe rețelele de socializare am fost singurul primar din București care a organizat vreodată un festival dedicat artei graficiului. A fost meserie. Am pus la dispoziția artiștilor mii de metri pătrați, zrurile din parcul Liniei și ceea ce a ieșit din mâinile lor a fost într-adevăr artă. Ca primar general, vă invit pe arști să identificăm împreună locuri în București unde să se poată exprima organizat, într-un mediu plăcut, ocazie cu care să fie și promovați și prețuiți, nu amendați. Am încheiat citatul din primarul Culcul, Alexandru Ciuporu, cum priviți invitația primarului.

SPEAKER_00 21:38

Stați un pic ce ca amuzantare! Nu cred că a organizat nimic, pur și simplu a permis unor organizatori care identificaserolo, să-l ducă la un nivelul următor. Știm despre ce e vorba, acolo se desemat de 20 de ani în acel pasaj. Fără aprobarea. Animă noi, și ma rog, vrând să se ducă la nivelul următor, au cerut această aprobare nici de cum nu au fost organizat din partea domnii sale. Da, aceste chestii cu zone de desfășurare niște țarcuri nu care se poate organizați unde să venim să ne exprimăm. Există de mai mult timp cred că au fost și niște încercări dacă nu mai știu, pe vremea primariului Sorino Prush, un care au apărut niște panouri la un moment dat în parcuri. Dar mă rog, ăsta ar putea fi pentru puștai de care spune Elvira, să încerce un pic de tehnică, dar nu au nicio valoare și pentru artiști care vor să facă lucrurile ăsta cu siguranță nu înseamnă absolut nimica. Poate o idee interesant să existe niște spații darvenite din partea unor artisti sau unor oameni care sunt interesați de zona asta, pentru sunt o grază de oameni care sunt interesați de acest fenomen. De exemplu, la ea și există un perete destul de generos, foarte mare, care înconjoare cred că un ștrant sau ceva. C este un pete legal, cu niște reguli unde poți săvi să desenezi, să zicem, legal așa. Dar este o inițiativă unor oameni pasionați de zona asta, nu unei primării care zici că faceți și voi aici frumos, în rest nu faceți nimica.

SPEAKER_01 23:35

Elvirea lupșă. Da, asta cred că e foarte important. Cine inițiaază în cazul lugerului pasajul de fapt Street Wise, în fine și comunitatea a inițat ca acel loc să se permanentizeze ca un loc oficial pentru exprimare artistică. Și cred că asta este un punct esențial. Primăria să fie deschisă și să aprobe astfel de inițiative când au sens. Acolo s-a creat realmente valoare și arhitecturală și turistică, și adică mă bucur că domnul Ciucu își asumă acest proiect, chiar dacă nu este corect. Find asta înseamnă că va fi de acord și cu alte propuneri care sper că vor ajunge la el nu numai de la streetwe, ci la comunitate în general, ca locuri să devină permanente pentru astfel de expresie de artă urbană.

SPEAKER_04 24:21

La de fapt, ce reprezintă arta urbană pentru un oraș vira luxa. De ce e important să avem arta urbană de acest timp?

SPEAKER_01 24:28

Pentru mine e important fiindcă o barieră zero de acces. Cred că toată lumea pare că sunt foarte puțin oameni care pășcesc poate în galerie, mai ales în România un consumul cultural să zicem, pătâng un termen bun, dar accesul la cultură și interesul pentru activitatea culturală contemporană este foarte scăzut. Moralele, pe staps, arta publică în general contemporană, de fapt face că nu trebuie să depui niciun efort, ești întâmpinat cu arta, adică nu trebuie tu să te duci către arta, și arta vine către tine și pentru mine asta e esențial. Alexandru, tu ce crezi?

SPEAKER_00 25:02

Da, cam așa. Adică așa este în mare măsură, dar nu doar atâta, adică e foarte interesant de împins un pic limit asta și pentru artisti, dar și pentru privitori și pentru comunitate și poate chiar pentru istoria arte. Să creezi ceva în spațiu public. Pentru că vă spun că diferă foarte mult de creația dintr-un atelier care este mutată într-o galerie sau într-un muzeu. Să lucrezi în spațiu public înseamnă cu totul și cu totul altce și asta este interesant atât pentru privitori, cât și pentru artist.

SPEAKER_04 25:40

În finalul discuției noastre Alexandru Ciubotariu de ce scriu ăștia pe pereți ca să citeți titul documentarului la care îți participat.

SPEAKER_00 25:48

Exact, cum spuneam, motivațiile sunt extrem de largi, de la pur și simplu unii care își doresc să vandalizeze până unii care doresc să facă artă, care vor să frumoseze, care vor să experimenteze. Este o paletă extrem extrem de largă de răspunsuri cumva.

SPEAKER_01 26:09

Amul răspuns valabil pentru București și sunt scriu oameni care nu sunt nici vandalnici grafori pe mașină curățămă. Cred că uneori din aceste foarte multiple intenții, driver-uri pentru a face grafitii sau talking, este și uneori această idee că ar putea fi mai frumos aici, ce ziceți?

SPEAKER_04 26:30

Elvira Lupușcea Alexandru Ci putariu vă mulțumim pentru discuție. Noi suntem Adela Grecianu si Matei Marti. Puteți asculta timpul prezent și pe site-ul radioromânia Cultural.0 precum și pe platformele de podcast pe Apple Podcast și Spotify. Cu bine pe curând!

SPEAKER_03 26:49

Tul prezent e un toc show despre politică, societate și cultură difuzat de luni până vineri la Radio România Cultural. Cum ti s-a părut episodul de azi? Lasă ne un comentariu si spune parerea ta. Ne poți urmări și pe Facebook. Cută pagina timpul prezent.