Laura Câlțea, cititoare de cursă lungă: „Creierul nostru este făcut să gîndească în povești”

Laura Câlțea este o cititoare de cursă lungă, după cum se recomandă ea însăși. Dar nu ține pentru ea ce citește, ci împărtășește cu alții. Mulți alții. A reușit să construiască o comunitate de peste 12.000 de cititori, membri în Clubul cititoarelor și cititorilor de cursă lungă. Și, în prezent lucrează la o aplicație dedicată organizării lecturilor personale, BIBLIOFIL. Totul a început cu un blog, acum 12 ani.

Laura Câlțea: „Avem două cluburi de carte lunar. Unul, în fiecare ultima zi de vineri a lunii, unde votăm cartea lunii, iar cel care propune cartea cîștigătoare este și moderatorul clubului. La ora 10, moderatorul pune o postare în care își spune părerea despre carte, iar în comentarii stăm și spunem toată ziua ce ne-a plăcut și ce nu ne-a plăcut. Se comentează foarte mult la cluburile astea. Iar cel de-al doilea club este o provocare pe care am inițiat-o la începutul anului, i-am zis „Un an de lecturi. Literatură clasică europeană.” Am propus 12 cărți, începînd cu „Odiseea” și terminînd cu „Toba de tinichea” a lui Günter Grass. În fiecare vineri de la mijlocul lunii, pun o postare mai lungă, în care nu comentez neapărat cartea, ci în care fac un context literar la cărții respective. La „Odiseea” vorbesc despre faptul că inițial nu era o carte, era o povestire orală, pe care oamenii o ascultau. Adică încerc să dau un context literar cărților, pentru că în grup sînt foarte mulți cititori care nu sînt absolvenți de filologie sau de științe umaniste și care de multe ori mi-au spus că ar vrea să știe mai multe. (...) Eu personal aveam nevoie să trec din nou prin literatura clasică și pentru mine chiar a fost și este în continuare un exercițiu terapeutic. Pentru că mă ajută să-mi dau seama de ce îmi place atît de mult să citesc și de ce literatura ne poate ajuta să trăim mai bine, să înțelegem lumea mai bine.” 

De ce să mai citim în lumea asta atît de tensionată și agitată?
Laura Câlțea: „Nu pot să garantez că cititul te va ajuta să te simți mai în siguranță în lumea asta. Pe mine m-a ajutat. Anul trecut am stat într-o anxietate pe care cred că nici în pandemie n-am trăit-o așa de acut cum am trăit toate știrile și toate evenimentele politice de la noi și de prin altă parte. Și tot ce aveam în minte să fac mi se părea că este inutil pentru că totul era de cursă lungă. Și atunci am decis să renunț la teama de a face ceva și am pornit două proiecte de cursă lungă. Proiectul cu un an de lecturi și aplicația. Pe mine mă ajută și sînt și alți oameni pe care îi ajută. Este științific dovedit că noi așa gîndim, creierul nostru este făcut să gîndească în povești. Poveștile ne calmează, ne ajută să înțelegem lumea. Jonathan Gottschall în „Animalul povestitor” spune că poveștile sînt pentru creierul nostru simulator pentru viață.”

Apasă PLAY pentru a asculta întreaga discuție!

O emisiune de Adela Greceanu
Un produs Radio România Cultural

Transcript

SPEAKER_01 0:05

Typul prezent în literatură cu Adela Greceanu la Radiu România cultural. Eu sunt Adela Greceanu și invitata mea este astăzi Laura Căța. Bine venit. Laura Cățea este o mare cititoare, o cititoare de cursă lungă, după cum se caracterizează ea însă, după cum se recomandă și nu de ieri la alter, ci de mai mulți ani. Și fiind e o cititoare de cursă lungă, nu ține doar pentru ea ceea ce citește, ci împărtățește cu alții, mulți alții. A reușit să construiească o comunitate de peste 12.00 de cititori, membrii ai clubului cititoarilor și cititorilor de cursă lungă. Și în prezent lucrează la o aplicație dedicată organizării lecturilor personale. Ori să vorbim astăzi despre toate. La început a fost doar un blog, blogul unei cititoare de cursă lungă. Cum a ajuns de la un blog la o comunitate de 12.000 de cititori cu care discuți despre cărți.

SPEAKER_00 1:21

Toate proiecte pe care l-am făcut, am stat așa un pic și m-am gândit în avam premierea discuției noastre. Eu l-am făcut în vremuri de impas, ca să zic așa. Am făcut blogul după ce terminează și doctoratul, și eram într-un mare impas eu ce fac acum, nu știam exact în ce direcție să o pornesc. Și atunci am decis să nu o pornesc nicio direcție și să-mi fac eu o singură direcție. Și am început acest vlog pe care mi l-a făcut alexul meu, și apropo de citoarea de cursă lungă trebuia să fie o denunire temporară, pentru că nu mi-a plăcut, dar în găsit alta care să-mi placă mai mult și am zis că o las pe asta până când vine o idee mai bună. Însă a prins atât de bine idea asta de cititoare de cursă lungă că cumva mi-a rămas asta ca etichetă, așa că n-am mai scăpat de ea. Nuște mai încercat să mai găsesc altă denumire s-a impus asta, așa am rămas cu ea. Vlocul are 12 ani acum mai și grupul l-am făcut într-un alt impas. Eram tânărică, locuam undeva într-un cartier de la marginea Bucureșului și după o viață literară socială foarte intensă, aj să am 4 cluburi de lectură pe lună, deci câte unul pe săptămână pe lângă celălalt evenimente literare la care participam, m-am trezit înată că sunt singură într-un cartier unde nu cunoșteam pe nimeni și cu un copil mic care nu știa să vorbească, ceea ce a fost un pic șocant, pentru că după ce trec primele luni ale de acomodare de nu știu ce, și încep să te prinzi care este treaba, copilul copilul să piinește cu tine. Încep și un pic să simți lipsa interacțiunii, mai ales pentru mine în care fusesem foarte activă până atunci. Și atunci am decis să fac acest grup al cititorilor de cursă lungă, așa se nuamă oară doar era grupul cititorilor. Anul trecut am rețândit grupul când mi-am dat seama din statistici că de fapt sunt 93% cititoare și doar 700 cititori, ceea ce mi s-a părut ne drept. Adică înțeleg că în rămână masculină ține și loc de neutru, dar la 93% mi s-a părut că deja nu mai vorbim de neutru, iar cititoriul trebuia să-și dobândească și ele locul în club, așa că acum se cheamă adățuire și mai lungă este grupul cititoarilor și cititorilor de cursă lungă. Și atunci am făcut acest grupul oferă o destul de puțină interacțiune, adică eu acolo iniț discuțiile și pe baza ceea ce inițiez eu se creează discuții de avam nevoie să știu ce citesc ceilalți cititori, cum se simt ei în lumea literară, ce au ei nevoie să audă, ce au ei nevoie mai mult să discute. Și atunci am făcut acest grup de discuție, deși mă temeam că erau destul de multe, ca așa acum, că nu e un grup singular, până urma a fost o inițiativă binevenită, pentru că și citorii din comunitatea pe care deja au creasă, oricum involuntar prin blog, simțau nevoie și să exprime mai mult. Și după un an de zil, mai puțin un an de zil, de fapt, după ce l-am făcut, a venit pandemia. Și atunci grupul și-a arătat adevărata față comunitară, și atunci a fost momentul nostru maxim de coeziune socială, că seată căsul este vorba despre oeziune social online, virtuală, pentru că a devenit chiar un grup de sprijin, acolo sunt, să team și vorbeam cu orele, nu mai făceam nimic altceva. Aveam tot felul de glume de ale noastră, adică aia chiar a fost, deși social, vorbind, a fost o perioadă tristă, a ajutat faptul că am făcut această comunitate și sunt mulți care încă sunt de atunci, însă acum sunt și mai mulți. Pentru mine, în moment să adulți pe mine cititori, mi se pară pe toto mulți pentru profilul pe care l-am ales al grupului și anume cel de a fi un grup de cluburi literare, și se simte lucrul asta pentru că nu mai există o intimitate pe care cei care vorbesc despre cărți, îi simt nevoia să vorbească mai degrabă cu oameni pe care îi simt apropiați decât cu străin. Pe de alta parte mi se pare că nu este deloc o cifră mare pentru că de la un moment dat încolo numărul cititorilor care vin spre grupă e din ce în ce mai mic, iar cifra asta se plafonează. Adică este clar că am atins o limită ca să zic așa, și atunci am venit a treide, care aveți în al treilea impas, când acasă cu cel de-al doilea cobil, mi-am dat seama că am nevoie de un fel de reinventare și am nevoie să trec un pic mai departe. Încercasem să fac cumva și partea de video, însă nu mi se potrivește, după cum știa de la întrebările lecție de jurnalismul este că mediumul este mesajul. Pentru mine, video nu este un mediu potrivit, este ceva complet străin de natura mea, și atunci, practic, mesajul pe care eu încercam să-l transmit era trunchiat, și am preferat să nu o fac. Și mi-a venit ideea această aplicație, pe care pentru că Alexul meu este programator, mă ajută să o pun în aplicare.

SPEAKER_01 6:16

Spui Laura Câțion că 12 mii de cititori nu este o cifră mare. Eu așa zic că nu este, este o cifră mică.

SPEAKER_00 6:23

Pentru un grup, pentru un grup gestionat de un singur om? Da, este o cifră mică, pentru că doar dacă este așa un pic și faci răsă într-un privire la alte grupuri, de pe Facebook grupuri care sunt mai generaliste, grupuri care oferă un suport psihologic sau eu știu, un altfel de suport, ce nu mai suport? Adică este o felul de grupuri pe care. cititoare și citeară și mie să face să-l compar cu altul. Păi, îl compar pentru că aici sunt practică aceeași oameni și sunt mai mulți care se ducătre alte domenii și către alte spații care sunt oarecum mai practice, să zicem așa, care le oferă, nu știu, mai multe lucruri, dar pentru mine nu se că este o rezămângine, însă ar trebui să fie mai mulți. Mai al făcut să ia duc totuși. Păi eu n-am făcut nimic, s-a luat de la sine. Poate și vinea că nu sunt mai mulți. Ideea este că pentru a exista un conțiunu de calitate și pentru ca specificul grupului să nu se pierdă, sunt niște întrebări la care trebuie să răspunți, există și reguli pe care trebuie să le urmezi și cine nu răspund la întrebări, cine nu urmează regulă, evident că nu va face parte din grup. Și atunci, poate că dacă n-aș fi atât de strictă, n-ar fi fost atât de puțin cititori. Pe de altă parte cititorii care sunt aici se simt bine în această atmosferă care este limitată la discuții despre cărți, descuții inițiate de cititori, de exemplu, nu sunt postări care să fie pentru publicitate doar sau ca doar ca să-și facă reclamă cineva, la nu știu, am scris și eu carta asta, uite-te roxocite sau făcenzie, asta nu sunt acceptate. Cititorii sunt cei care trebuie să vorbească. Deci, da, poate că dacă n-aș fi fost eu atât de strict, ar fost un primăr. Sunt grupuri de cititori care sunt mai mari de atât de. Însă nici conținutul nu este la fel de calitativ. Adică să eca am pierd, pentru că cine este acolo, nu are neapărat această pretenție de a avea mai degrabă calitate decât cantitate.

SPEAKER_01 8:14

Ai totuși, o responsabilitate mare pentru acești oameni pe care i-ai adus împreună jurul cărților, să gestionezi acest grup de cititor de pe Facebook, nu? Pe Facebook este.

SPEAKER_00 8:24

Grupul și totul de cursă lung este pe Facebook, dar în deocamă pentru că timpul meu este limitat, nu am încercat să fac și întâlniri în afara grupului, în să ne mai întâlnim, adică, mai ales la târcuri, sunt oameni care vin și zic că sunt în grup, nu prea vorbesc pentru că sunt o persoană mai timidă, dar vă urmăresc, mă bucur și nu știu, în fine. Acum, după atâta timp, nu mai este atât de dificil să gestionez pentru că, practic, este puterea comunității. Adică după ată timp în care oamenii au fost în acest grup, cei care sunt noi urmăresc ce se întâmplă și sau întreabă, și li se răspunde neapărat de mine, mai sunt o grămă de alșor care fac asta. Și s-am format o anumită conduită. Iar conduita asta este destul de bine acceptată de cei care sunt de acolo, de exemplu, nu se admit postării și nitoare, nu se vorbește urât, că dacă oamenii să mai ceartă. Uneori, în general, sunt destul de ok, o să înțelagă ok, suntem de acord că nu suntem de acord și trecem mai departe. Evident că au fost și oameni care au părăsit grupul, adică se întâmplă la fel ca în viața reală și într-un grup. Și atunci la ce să zic, rolul meu este să am grijă ca grupul să aibă această conduită și pe care eu i sunt acolo tocmai pentru că există această atmosferă. Și mai este încă o responsabilitate pe care mi-am asumat-o și anume faptul că voi duce mai departe acest grup și chiar în cer asta, că să nu-i părăsești și să nu plec la un moment dat, însc mi se pare că Facebook a devenit așa un medi atât de toxic încât mi este foarte greu să mai rămână acolo și m-am plăgat că să nu închid niciodată grupă, chiar dacă plec eu. Și asta a fost încă unul de motivele pentru care am să fac această aplicație, într-un fels este exitul meu de pe platformă socială care a devenit aproape nocivă din multe puncte de vedere.

SPEAKER_01 10:07

Dar acest grup este un loc totuși ferit, un loc pe care l-ai cultivat reguli. Și în care oamenii ce fac, de fapt, ce vorbesc? Postează recenzii la cărți, lansează discuții despre o carte anume, sunt oameni care o comentează, mie mi-a plăcut, mie nu mi-a plăcut. De ce?

SPEAKER_00 10:24

Postările practic încep cu o părere despre o carte, cine va spune dacă i-a plăcut sau nu o carte, mai mult de greabă, oamenii spun că le-a plăcut, mai rar spun că nu le-a plăcut, pentru că sunt puțin cei care își asumă o părere negativă, e mai ușor să gestioneze și să justifice o părere pozitivă decât una negativă. Deci aveam la un moment dat, aveam categoria trash de book, în care spuneam ce nu ne-a plăcut la o carte, dar pămam cumva de la sine s-a îngropat acea categorie, pentru că erau foarte mulți care nu le plăcea să vorbim de răucărțile, mai ales când treaba de autor român. Oamenii mai pun întrebări, aș citit asta cum mi s-a părut. La final de lună avem obicei de a pune bilanțul lecturilor, asta am citit eu luna asta, pun și cu câteva cuvinte despre fiecare carte pe care au citit-o, alții pun doar o poză sau un raport al lecturilor. Avem două cluburi de carte lunar, unul unde votăm cartea lunii, iar cel care propune cartea câștigători este și moderatorul clubului. Clubul ăsta este fiecare ultima vină a lunii. La ora 10 cel care moderează clubul de cel care a propus cartea câștigătoare, pune o postare în care spune părerea lui despre carte. Iar în comentarii toată ziua asta și spunem ce ne-a plăcut și nou, ce nu ne-a plăcut. Mergem mai departe. Se comentează foarte mult la cluburile astea. Iar cel doilea club este o provocare pe care am iniți-at-o la începutul anului. I-am zis eu un an de lecturi, literatură clasică europeană. Am propus 12 cări de literatură clasică europeană începând la Odisea și terminând cu toba de tinchea lui Gunergras, și în fiecare vineri la mijlocul lunii, eu pun o postare mai lungă în care nu comentez neapărat carta, ci în care fac un context literal al cărți respective. Deci, la odisea, vorbesc de faptul că aceea a fost o carte care, de fapt nu era carte, era o povestire orală pe care oamenii o ascultau, e când încerc să dau un context deterar cărților, pentru că sunt în grup, sunt foarte mulți editori care nu sunt absolvenți de filologie sau de ceva științe umaniste, și care de multe ori au spus că ar vrea să știe mai multe, dar nu, fiecare cu prioritățile lui de viață. Și atunci eu am de ce să fac această provocare. În ideea că în fiecare am vă propune altă provocare. Și am început cu literatura clasică pentru că mi s-a păr mie că e cel mai bine să-i trec prin tratura clasică. Eu un pic pedagogic, recunosc. Dar pe de altă parte, eu personal aveam nevoie să trec din nou prin teatura clasică, și pentru mine că a fost un exercițul terapeutic și este în continuare un exercițu terapeutic, pentru că mă ajută să-mi dau seama, de fapt, de ce îmi place atât de mult să citesc și de ce literatura ne poate ajuta să trăim mai bine, să înțelegem lumea mai bine. Am mai avut un mic motiv și anume o carte apărută în trec Gândirea tragică a lui Robert Caplan, care este un fel de plădorie de a citi clasicii. Clasicii, însemnând în carta lui Caplan tragedienii greci, esti să foclei Uripide și Shakespeare. Și este o plăție foarte frumoasă, am crea și o untrec de vreo 3 ori carte asta, și mi-a plăcut de fiecare dată la fel de mult. Și m-a făcut pe mine să încep această provocare, la care mă gândesc de mult timp, doar că nu am avut timpul detal, pentru că știam că nu o să fac doar ceva de genul. Hei, am citit modea și mi s-a făcut o carte interesantă ție cum îți se pare. Adică mieam foarte mult să scriu acele articole, de fac, în context al operii, spun care erau cititori. Cum citeau citoriu dacă ascultau, dacă vreau piesa dacă o citeau, câți erau cei care citeau, cine erau cei care aveau biblioteci, cum arătau cărțile. Până antiquitate aveam măsururi, după care am avut codex și tot așa. Și astea sunt niște informații instituce pe care eu le-am în minte, dar care îmi pare așa, că sunt îngropate sub straturi, straturi de alte informații. Exact, dar și mi-e foarte greu să le scot eu la suprafață, pentru că sunt de zile, exact. Să recitești cărți. Exact, trebuie să recite, dar nu lucruri neplăcut, adică nu mă plâng. Do că e nevoie de timp. În 5-6 pagini de ord cam că acela articol, sunt o ore întregi de documentare și apoi de scriere și rescriere. E ca o lucrare de seminar. Este, da. E un fel de minicurs într-adevăr, mi-a dat se aici am ajuns, dar mă simt bine, eu cred că, până la vocația mea de fapt este educațională. Și tot ceea ce fac blogul, grupul și acum aplicația, de fapt asta au în spate o idee de educație, în profesor.

SPEAKER_01 14:54

Și spune Laura Câtea, a citit toată lumea din grup odisea, a nu întrevo.

SPEAKER_00 14:59

Bine că nu, nu. Interacțiunile sunt. Interacțiunile la cluburi sau la genul ăsta de postări, sunt mult mai decât. Sunt desi de oameni, care acti sunt vreo 5 miși. Deci, cam jumătate, hai să zicem. Adică înseamnă acti că participă la anumite postări, nu la toate postările. Așa la postările care țin de cluburi de carte, eu cred că sunt de ordinul 10, ori poate să urge un pic spre sută. Dar să zic că mie mi se pare că nu este suficient și ar trebui să fie mai mult. Însă asta mă rog, este o chestie care nu țin neapărat doar de ceea ce fac eu și de puterele mele, ci ține și de societate în general. Ideea este că ei nu pot ține toți pasul cu mine și înțeleg de ce, de exemplu, în urmă cât am avut divina comedie, nici eu nu a reușit să o termin pe toată citul, ca și prima oră, bine și furgatorul, dar tot n-am ajut niciod la paradis, nu este ușor de dus. Luna asta citin Hamlet, Hamlet îl cetești la o cafea, adică reușesc să-l citești. După care avem Servantes cu Don Quihote, don Quihote e o opă mare, chiar și prescurtată, adică nu este ceva simplu. Însă pentru ei este folositor acel rezumat pe care îl fac eu și discuțiile pe care le avem, pentru că ziceam că sunt mulți care nu sunt omaniști, dar sunt mulți care sunt și umaniști și care vin și ei cu pările lor. Sunt profesori universitari sau profesor de liceu, care sunt acolo și care îmi aduc mie completări la ceea ce scriu, ceea ce este extraordinar, pentru că asta mă ajută pe mine să mă încorectez, ori să îmi completeze mie anumite scăpări pe care le-am văzut că nici nu încerc să fiu exhaustivă, dacă aș încercat să fiu exhaustivă, nu-și mai face nimic, pentru că nu-i cum, adică trebuie să te oprești la un moment dat. Dar postările sunt urmăite într-adevăr, însă nu reușesc mulți să ducă provocarea mai departe, sincer, nici nu mi-am propus asta de asta tot timpul după ce discutăm în club, eu pun acela articole și pe blog, ca el să fie oricând accesibile oricui vrea să traacă printr-asul de provocare. Ce profil au cititoarele și cititorii de cursă lungă din acest grup e divers, adică așa ca vârstă, undeva între 25 și 45, ar fi media, mai tineri mai puțin, dar mai în vârstă de atât, da, mai mulți. Cei mai mulți sunt din România, București, Mișoara Cluj, dar nu mai sunt și oameni care sunt în oraș mici de province și care participă, dar și oameni care sunt plecați și care se bucură că în grup regăsesc cititor de aceeași limbă și aceleași preocupări. Cum legetiți cărțile despre care vorbiți? Le punem la sondaj. În fiecare lună, fac un sondaj, propunem o carte și alții cititori alte cărți, evoie să propui o singură carte, poți vota mai multe, dacă poate nu vrei să cedești doar una. Și ce carte este are mai multe voturi? Carte aceea va fi în luna respectivă la clubul de carte. Înainte propuneam doar eu, după care au zis că vor să propună și ei, am făcut o chestie hibridă în care într-o luna propuneam eu, într-o luna aveam sondaj, pe care după ce am făcut eu acest club al literaturei clasice, încă mi-a părut prea mult să mai și impună carte pe lună, așa că doar particip și eu la sondaj, în fiecare lună cu o propunere pe care aș citi o eu. Și sunt cărți de ficțiune. Nu neapărat. Uneori sunt de non ficțiune, de exemplu, luna asta în sondaj au fost la câteva voturi distanță, nu roman la ce mama de negoția licii în următoare de visuri, cu noua carte lui Todor Paleologului și nu face în coate să aproști. Singurile condiții sunt ca această carte să se găsească în librerie ca să poată fi cumpărată toată lumea de ce neamar doar în anticariate, să fie disponibilă în lima română pentru că în totată lumea cedește și în alte limbi. Cam at n-am pus alte condiții, adică avem și cări de non-ficțiune, mai ales memorialistică, e cați care se pretează așa, un pic, mai acum o două luni, a fost cartea lui Arundat Tiroi, Refugiul meu, furtuna mea. Deci am avut și cărți care nu sunt de ficțiune, dar da, mai degrabă ficțiune, cred că este de cele mai multe ori, dar nu e neapărat o regulă. Criți noi. Cări noi, în general. Da, ca să fie disponibilă în librării. Da în provocarea sa cu literatură clasică, a fost un pic dificil în ordine. Deci, ele se găsesc în anticariate, nu e că nu se găsesc. Sau la biblioteca? Sau la bibliotecă, lor că nu mulți oameni, adică am bibliotecă să zic, dacă ești un bucurie sau în clus, sau în trimișor, unde se duci la bibliotecă, că ești într-un alt oraș mai mic, mai trebuie să-i duci și la bibliotecă. Ar trebui să poți să te duci în mai.

SPEAKER_01 19:35

Dar e mai există bibliotecă e mai dificil. Să vorbim un pic și despre aplicația, bibliofil se numește. Ce faceți? La ce ne ajută?

SPEAKER_00 19:44

Bibliofil a fost o aplicație pe care am făcut-o în primul rând că aveam nevoie eu de o aplicație, eșit de pe Gudriț acum ceva timp, pentru că deja a devenit să din ce mai nesatisfăcătoare experiența de pe Gudriz după ce a fost cumpărat de cef bezulă. A fost lăsat oarecum un paragine, chiar este un site, lăsat în paragine neaculizat de înțilecu, e piară foarte vechi și cu tot fel de probleme, mă rog, și nu mai probleme, toto de nemulțumit ale celor care sunt acolo, însă este cel mai vechi site. Oamenii au acolo cele mai multe înregistri și atunci este dificil să renunț la el. Deci avem nevoie de o aplicație în care nu doar să-mi înregistrez cărțile, și în care să-mi țin eu o evidență a lecturilor. De-a lungul timpului, eu încă din lice eu am caiete în care notez, doar că de-a lulg timpului a devenit din ce mai dificil să notez în caiete și să stau să petrec timp să nuteștam aveam nevoie să-mi țin o evidență a lecturilor, oricum doi ani am început o agendă în care am notăm în fiecare zic ce citesc. Tocmai pentru că de multe ori miadu aminte de ceva, eu citim din mai multe cări să în același timp, mă mai încurc, în turnența. Da, copii, în muncă, ce să zic, nu mai sunt ca în adolescență când doar atât aveam de făcut. Și aveam nevoie să-mi poți să ține evidența lecturilor, să mai și notez din când, așa că bibliopil este o aplicație foarte complexă, așa cum sunt eu complexă ca cinitoare. Sper să nu fi devenit prea complexă, dar cred că la un moment dat o să o să reușe să o fac, să fie complexă, dar nu complicată, ca să zic așa. Și poți așa, poți să-ți inicicăți și tești, poți să-ți înregistrezi ce pagini, citești într-o anumită zi, poți să-ți scrii notițe, poți să scrii în jurnal, ai căsta e un jurnal pe care să-l ții doar pentru tine, poți să-ți scrii și din codă de jurnal notiție pe care să le poți face publice și pentru alți editor, poți să scrii recenzii, poți să-ți faci un raport al lecturilor lunare în care se vede câte pagine ai citit, câte ore ai ascultat, ce cărți ai citit, ce ratinguri ai dat, dar care are și o parte care este, ca să zic așa, editorială, pentru că, după cum ți-am zis, eu nu mă pot abține să nu fac și educație, și în care eu pun tot felul de recomandări de la cărți noi la articole de citit, evenimente literare care s-au întâmplat în ziua respectivă, citate, liste tematice. De exemplu, nu știu, că-ți de citit la plaja, cărți de citit de paște, cu tematică, nu știu de care și tot așa. Asta este un prac doar prima fază. Eu acum sunt în momentul în care mai am foarte puțin și aplicația este doar pe web momentan, clucitoriul.ro este adresat, pentru că bibliofil.ro e bine că nu mai era un domeniu pe care să pot să-l iau, însă clubulcitorior era liber și l-am luat. Aplicația se va numi bibliofilul clubul uititorilor. Acum cred că nu știu, că am într-o săptămână o să reușesc să implementez pe mobil ceea ce este în momentul ăsta pe web, și să fie mai ușor de folosit, pentru că este mult mai simplu de folosit o astfel de aplicație pe telefon decât pe web, ceea ce mă rog multă lume mi-a zis, dar ca să poți să fac aplicația pe mobil a trebu să o fac asta pe eu, pentru că mă așteaptă să-mi definesc arhitectura și să-mi dau sama ce trebuie să fac. Ear ideea este că aici aș vrea să ajungem să ținem cluburile de carte într-o atmosferă mai intimă. Și în care fiecare să aleagă dacă clubul de carte pe care îl face va fi public sau dacă va fi cu 1, 2, 3 sau câți prieteni vrea el să își invite. Pentru că cluburile de carte sunt niște evenimente intime. Sunt niște locuri în care tu trebuie să te simți în siguranță, să te simți bine, este un timp de experiență care poate să-ți descopere noi prietenii și noi perspective, dar în care tu ca să participi cum trebuie, trebuie să te simți în largul tău. Iar cuște pe mine de oameni nu prea te simți. Sunt puțin oamenii care se simt în largul lor, de asta sunt puțin cei care postează, pentru că sunt mulți care nu se simt, pur și simplu, nu e pentru ei să poată să facă chestia asta cu atât de multă lume în jur. Și atunci voi putea să faci asta, dacă vreți să o faci public, o să o faci public, dacă vreți să o faci cu trei prieteni pe care ei tu și o luna dată pe lună să discuți despre o carte, poți să o faci. Mai stând că un lucru care nu poate fi făcut pe Facebook și pe care vreau să-l fac în aplicație, să anume este această modă a în egresie se cheamă Reading Bodies, adică citești în același timp cu prietenii tăi o carte, de la un capitol la capitol sau de la pagina la pagină, adică o citești cu un comentent și discuți pe măsură ce citești și aici o altă experiență de lectură decât clubu de carte când discuți la final. Și asta poate să facă o aplicație de genul asta pe când un grup de Facebook sau un posturi pe Facebook e mai dificil, pentru că sunt niște niște chesti acolo de organizare pe care nu ai cum să le faci în momentul sau cu instrumentele pe care ți-le oferă în Facebook, dar în aplicații de genul ăsta este deja un lucru destul de obișnuit. Eu am încercat asta cu prieten și este foarte și amuzant în același timp, dar este și ceva care te leagă într-un fel, să citești împreună cu cine. Lectura conectează. Da, și într-un fel în care te deschide, dar te deschide, nu poți să te deschizi față de lumea întreagă, puțin oameni care poate să facă lucrul ăsta. Dar asta ai nevoie de intimitate. Și asta este practic treaba la care lucrez acum, aceste cluburi de lectură și din bat, deci mi-am plut să fie gata până la Bucfest. Am început aplicația iminea după gădeamus, deci este așa un termen psihologic mai degrabă. Să știu că de la Găuddeamus, la Buckfest am reușit să fac treaba asta.

SPEAKER_01 25:15

Laura Câțea, de ce să mai citim în lumea asta, atât de agitată și tționată și plină de războie?

SPEAKER_00 25:22

Păi, ce să zic, altceva decât lucrurile pe care le știm cu toții. Nu pot să garantez că citi tu te v-a ajuta să te simți mai sigur în lumea asta, pe mine m-a ajutat, cum ziceam, în provocarea asta în clasică, pentru mine a fost terapia. Anul trecut am stat într-o ansietate pe care nu cred că nici în pandemie n-am trăit-o așa de acut, cum am trăit toate știrile și toate evenimentele politice de la noi și de prinaltă parte, și tot ce aveam în minte să fac mi se părea că este inutil, pentru că totul era de cursă lungă, și atunci am decis să renunț, nu se renunț la anțetă, că nu e cum să renunț, să renunț la teama de a face ceva, și am pornit două proiecte de cursă lungă. Proiectul ăsta cu un an de lecturi și asta cu aplicația, și care pe mine mă ajută și sunt alți oameni pe care îi ajută. Eu cred că lectura poate să fi, și nu cred, este științific dovedit, că noi așa gândim, credul ăsta este făcut să gândească în povești, poveșile pe noi ne calmează, ne ajută să înțelegem lumea. Jonathan Goceră, în animalul povositor, spunând că poveșile sunt pentru creier un nostru simulator pentru viață. Sunt situații în care noi nu vom fi niciodată, dar pe care le gândim, de exemplu, te WIS-or la știri, un fluxul ăsta continuu, care este în social media și care este făcut să fie alarmist. Și te vezi în o mie de situații pe care probabil că nu le vei trăi niciodată. Poveștele te pot ajuta să trăiești situațiile alea la nivelul ăsta de simulare mentală, și este suficient ca tu să ai o mică eliberare psihologică. La nivel fundamental, ea ne poate ajuta. Asta arată și carta lui Robert Caplan, doar că are așa un titul nefericit, că te face să fugi de a gândrea tragică, o locție, dar e o carte așa de plăcută și așa de frumoasă și care ți arată că da, te poate ajuta, nu înseamnă că te scapă de viață, nu are cum, nimic nu poate să facă asta. Însă te poate ajuta să o înțelegi, altfel să o trăiești altfel, doar că eficil să convinci lumea de lucrul ăsta. Asta ține de educație deja, și educația este cu totul altceva decât partea sa culturală pe care am reușit să o fac până acum. Cumva, asta este miza aplicației. O aplicație de mobil este o chestie care se poate răspândi mult mai rapid decât un grup de Facebook sau cât decât un blog, și care poate ajunge la mai mulți oameni la asta m-am gândit, m-am tot gândit în ultimii ani, ok, ce aș putea să fac mai mult. Este ceva care, în primul rând, mă ajută pe mine să mearg mai departe, dar ideea este că aș ajută și pe alți oameni să meargă mai departe și să descopere că sunt lucruri de descoperit și încărți.

SPEAKER_01 28:02

Laura Câtea îți mulțumesc tare mult pentru interviu, să le spunem ascultătorilor noștri că te găsesc pe blogul unei cititoare de cursă lungă, acolo e cel mai simplu de ajuns. Și să caută și aplicația bibli.

SPEAKER_00 28:16

Bibli, momentan doar pe web pe clubulcitul.ro cred că într-o lună o să fie și aplicații de descarcat pe mobil.

SPEAKER_01 28:23

Mulțumesc încă o dată, eu sunt Adela Grecean. Mulțumesc eu! Cu bine, pe curând! Ne poți rumorin și pe Facebook. Call the pagina Timple Present.