Ce înseamnă NATO 3.0? - o discuție cu Robert Lupițu

Palatul Cotroceni a găzduit miercuri Summitul Formatului București 9 (B9) și al Țărilor Nordice, co-prezidat de președintele României, Nicușor Dan, și de președintele Poloniei, Karol Nawrocki. „Delivering More for Transatlantic Security” („Mai mult pentru securitatea transatlantică”) a fost tema întîlnirii. La finalul evenimentului s-a accentuat ideea colaborării strînse a aliaților cu SUA în cadrul NATO, s-a reiterat ideea că Federația Rusă este cea mai importantă amenințare la adresa Alianței Atlanticului de Nord şi ţările participante au convenit să susțină la summitul NATO de la Ankara, din iulie, conceptul NATO 3.0. Despre toate acestea am vorbit cu analistul de politică internațională Robert Lupițu, redactor-șef al platformei „Calea europeană”.

La finalul summitului B9 și Țările Nordice s-a insistat pe ideea că Federația Rusă este cea mai importantă amenințare la adresa alianței. Ce rol are acest tip de declarație?
Robert Lupițu: „Sigur, par cuvinte aruncate pe un document, însă dacă ne-am găsi în situația, puțin probabilă, ca la un summit aliat ulterior să nu mai vedem Rusia încadrată astfel, de fapt atunci ne-am da seama ce înseamnă a continua să numești Rusia o amenințare, pentru că în primul rînd este. Ea poate fi diluată în percepția publică pentru că tot timpul vedem lideri politici și documente oficiale care spun că Rusia este o amenințare, dar dacă cumva nu am mai spune asta, atunci cineva ar putea deduce că nu mai este. Şi nu este cazul, pentru că vedem instrumentarul de război clasic militar pe care îl poartă împotriva Ucrainei și de război hibrid cognitiv pe care îl poartă împotriva societăților sau infrastructurilor noastre.”

Țările participante la summitul B9 și Țările Nordice au convenit să susțină la summitul NATO de la Ankara, din iulie, conceptul NATO 3.0. Despre ce este vorba?
Robert Lupițu: „În momentul în care am încheiat relatările de la summitul de ieri, am mers pe formula că NATO 3.0 a intrat în dispozitivul strategic al alianţei la București – folosind o terminologie militar-geopolitică. Conceptul NATO 3.0 a luat naștere în luna februarie la reuniunea miniştrilor apărării din NATO de la Bruxelles, cînd Statele Unite au fost reprezentate de subsecretarul de stat al Pentagonului, al departamentului de război sau al apărării, Elbridge Colby, care este supranumit și artizanul strategiei naționale de apărare. Acolo el a prezentat conceptul de NATO 3.0. Practic, el a împărțit NATO în trei perioade. Perioada de NATO 1.0 care a existat de la momentul înființării, din 1949, pînă la finalul Războiului Rece. Conceptul de NATO 2.0 și anume redefinirea Alianţei și tot ce a urmat cu extinderile ulterioare. Şi NATO 3.0, în care ne-am afla acum sau urmează să ne aflăm, care se referă la faptul că Uniunea Europeană și Europa per ansamblu, aliații europeni trebuie să fie în măsură să asigure securitatea convențională a continentului, adică acea securitate specifică apărării convenționale de tip terestru, aerian și maritim, în timp ce Statele Unite vor rămîne implicate inclusiv din perspectivă neconvențională, adică descurajare strategică nucleară. Aceea a fost propunerea de la acel moment a Statelor Unite, care acum este preluată de către aliații de pe flancul estic, urmînd să fie propusă pentru summit-ul NATO de la Ankara.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Transcript

SPEAKER_00 1:32

Jatko. State of specificație pentru atlantică de la București Petema Colaboratori cu Statele Unite în cadrul alianței Atlanticului de Nord?

SPEAKER_02 2:00

Trebuie spus că încă de la înfințare formatul B9, formatul București nou, creat în mod originar ca un format al aliiaților de pe flancul estic al NATO, este un format de la sine pro-transatlantic, un format orientat către legătura cu Statele Unite, pentru că grupează statele membre ale alianței Nord Atlantice care sunt cele mai afine față de relația transatlică și de relația cu Sua, mult mai proamericane decât este Europa occidentală în sens geografic, pentru că au văzut mereu cu speranță legătura transatlantică încă de la aderarea la NATO. Pe de altă parte, formatul București nou știm foarte bine că a apărut ca o reacție regională în cu leadershipul și cofondarea din partea României și a Poloniei după acțiunile Federației Ruse în zona Mării Negre, preponderent anexarea ilegală a peninsului prin Crimea și destabilizarea estului Ucrainei, pentru a crea evident o omogenitate în zonă de securitate între Marea Baltică și Marea Neagră. Am fost ieri într-o situație de a revitalizare, a resușita și a moderniza acest format, pentru că este pentru a doua oară după summitul de la Vilnius de anul trecut, când a fost un summit al formatului București 9 plus țările nordice, care au fost reprezentate foarte bine. A fost președintele Finlandiei Alexandru Ștubacolo, premierul Danemarcei Mete Fredericksen, ministrul de externe al Norviei, ministrul apării din Suedia și șeful cancelariei din guvernul Islandei. Și asta arată că vedem de fapt o abordare din ce în ce mai coerentă din punct de vedere politic în principal, că securitatea încă din zona arctică din nordul îndepărtat până spre Marea Baltică și Marea Neagră devine o zonă omogenă. Și asta am văzut noi la summitul de ieri. Elementul de noutate este dat în mod cert de conceptul NATO 3.0, care este un concept lansat de Statele Unite în principal, dar care se regăsește acum pentru prima dată într-un document asumat de mai multe state membre, care se referă la faptul că Europa trebuie să fie mai puternică în interiorul NATO să-și asume mai mult, în timp ce legătura transatlantică rămâne coroana vertebrală a securității colective aliate.

SPEAKER_01 4:35

Formatul B9 a apărut, așa cum spuneați Robert Lupicu după anexarea ilegală a Crimei, ca o reacție a statelor de pe flancul estic al NATO, acum prin asocierea țărilor nordice pare să se contureze un nou centru de greutate în NATO, de la Marea Neagră trecând prin Marea Baltică și până în Arctica. Dar ce se schimbă, de fapt, pentru alianță?

SPEAKER_02 4:58

Sunt de fapt niște permutări care oferă oportunități dacă ele sunt jucate, pentru că există, într-adevăr, o relație complementară și foarte bine sudată între țările Baltice și țările nordice. Dacă ne uităm la Finlanda, de fapt, apropo de poziția geografică și geopolitică după aderarea la NATO a Finlandei, practic granița terestră între NATO și Rusia s-a dublat, numai prin simplu aderarea Finlandei, pentru că are o graniță foarte mare cu federația rusă. La geografic și geopolitic, Finlanda se poate revendica și ca o țară nordică și ca o țară baltică. De altfel și la Polonia, dacă ne uităm din punct de vedere al limbajului geopolitic, spunea în numă cu câteva luni la Oslo, ministrul de externe polonez, Radoslav Sikorski, că ne putem revendica și ca o țară central-europeană, dar în egală măsură ne considerăm și o țară scandinavă apropo de legătura între Europa de Nord și zona aceasta a plancului esti, care este dată de Marea Baltică. Ceea ce înseamnă că este foarte important pentru țări ca România, unde noi știm foarte bine că din punct de vedere tradițional, în zona noastră a mârii negre, care este de fapt avampostul pe care Rusia l-a întrebuințat pentru a declanșa un conflict împotriva Ucraine și a destabilizat securitatea Euroatlantică pe zona aceasta de Europă. Este mai important să avem Marea Neagră și mai importantă și o zonă mai de interes, practic, palpabil, dincolo, de declarații politice pentru aliții. Este un handicap cu care noi am pornit încă de la summit-urile de la Varșovia din 2016 al înato-o, având mai multă prezență militară și de echipamente în zona baltică decât în zona mării negre, și pentru că avem acest format pe care îl avem o tutelă asupra lui, din punct de vedere politic, suntem confrondatori împreună cu Polonia. Este foarte important să-l menținem în viață și să-i dăm o nouă notă. Odată să-l menținem în viață pentru că România, în instrumentarul său de politică externă, nu are așa multe instrumente cum ne-ar păcea nouă să credem, suntem totuși un aliat respectat și bun în cadrul NATO, dar trebuie să ne știm dimensiunea și puterea și capacitatea de influență. Și dacă ne-am reduce aceste formate sau le-am lăsat să piară în irelevanță, ne-am pierdem noi în șine ca țară capabilitatea de a putea influența astfel de procese. Și de aceea este foarte important că după summit-ul de la Vilnius de anul trecut, când într-adevăr, nordici au fost pentru prima dată prezenți la un astfel de summit, acum i-am văzut prezenți și cu un plus, și anume, semnând toți toate țările participante semnând o declarație comună, pentru că trebuie spus, în ultimii doi trei ani, din cauza fostului guvern maghiar condus de Victor Orban, au fost emise după summiturile Binou doar declarații ale copreședinților formatului. Acum am avut o declarație aprobată de toată lumea, cu mențiunea abținerii constructive a Ungariei, care este mai degrabă un moratoriu tehnic diplomatic, pentru că în momentul în care a avut loc și acest summit, guvernul Ungariei nu este pe deplin în funcție. Avem un prim-ministru care și-a prăuat mandatul, dar miniștri efectiv își urmează traseul de aprobare în Parlament și de aceea a fost acea abținere constructivă din partea Ungariei, așa este denumită ea în sens politic și tehnic.

SPEAKER_01 8:36

Dar ce înseamnă mai exact abținere constructivă, ce înseamnă această abținere pentru forța documentului și apoi cum poate fi depășit acest moment?

SPEAKER_02 8:46

Ea înseamnă că la momentul în care a fost negociată declarația finală a acestui summit, partea maghiară prezentă la negocieri și apoi la summit, nu a avut un mandat per se clar pentru a se angaja cu limbajul asumat în cadrul acelei declarații, pentru că în sine, din punct de vedere al documentului de politică externă, în momentul în care un stat achiesează la o declarație, la un comunicat comun sau o decizie, înseamnă că ar trebui să-și acționeze în acea direcție și nu exista un mandat și politic, și tehnic, și juridic care să poată să fie pus în practică, mai ales că guvernul condus de Victor Orban a ieșit din funcție, oricum, în ultimii ani nu s-au putut face foarte multe lucruri din cauza modului fostului premier maghiar de a purta relațiile între aliți și negocierile politice, și înseamnă că trebuie să așteptăm să vedem în ce măsură guvernul condus de Peter Mogher se va alătura ulterior la această declarație, pentru că se poate face din punct de vedere formal. Am văzut într-adevăr, astăzi o critică foarte puternică a lui Peter Moghior la adresa Rusiei și chiar o convocare a ambasadorului rus la Budapest pentru a-i transmite note de protest legat de acțiunile pe care Federația Rusă le are. Deci ne putem aștepta la un pic de optimism, dar un optimism calculat, prudent, cu privire la modul cum va acționa Ungaria pe viitor. Nu trebuie să intrăm în capcana faptului că am putea să vedem o abordare la 180 de grade din partea Ungariei, pentru că în continuare rămân diferende pe care Ungaria le are cu Ucaina. O parte ainte diferent de care le-am avut și noi la un moment dat cu Ucaina, dar ne putem aștepta în mod cerc la o schimbare de 90-100-120 de grade ca să rămânem în fără aceasta comparativă.

SPEAKER_01 10:56

Cum disapare discuția de până acum? Lăgă-mi un comentariu spune ar referata. Dacă te-a plăcut, evaluare pentru oficiările nordice, s-a citat pe ideea că federația rusă este cea mai importantă amenințare la adresa alianței.

SPEAKER_00 11:24

Robert Pupicu, ce rol are acest tip de declarație pentru țările participante la format?

SPEAKER_02 11:31

Exact. După componenta legată de NATO 3.0, după componenta legată de reafirmarea angajamentului din celălă din PIB pentru apărare, așa cum a fost confinit la Haga, este și componenta cu legătura transatlantică este cea mai importantă prevedere în cadrul declarației și practic reprezintă o reasumare, o reconfirmare, ceea ce este stabilit încă din conceptul strategic al NATO din 2022 și continuat ulterior cu orice summit, și anume că Rusia rămâne amenințarea cea mai serioasă, gravă și directă la adesa securității Euroatlantice și pentru că summiturile B9 din zona noastră de flanch estic, acum plus partea nordică, reprezintă și documente de prepoziționare înainte de summiturile NATO, cum o să fie cel de la Ancara, reprezintă de fapt, o reconfirmare a faptului că aceste 14 țări, deci iată aproape jumătate din statele membre NATO, vor dori și vor negocia și porneți de la premiza că menținerea acestei amenințări se va regăsi și în declarația finală a summitului de la Ancara. Asigur, ele par cuvinte aruncate pe un document, însă dacă ne-am găsit în situația puțin probabilă ca la un summit aliat ulterior să nu mai vedem Rusia încadrată alt astfel, de fapt, atunci ne dăm seama de ce înseamnă efectul de a continua să numești Rusia ca o amenințare, pentru că în primul rând este. Ea poate fi diluată în percepție publică pentru că tot timpul vedem lideri politici și documente oficiale care spun că Rusia este o amenințare, dar dacă cumva nu am mai spune asta, atunci cineva ar deduce că nu mai este, ceea ce nu este cazul, pentru că vedem instrumentarul de război clasic militar pe care îl poartă împotriva Ucrainei și război hibrid, cognitiv, pe care îl poartă împotriva societăților noastre sau infrastructurilor noastre.

SPEAKER_01 13:33

Dar hai să o luăm și altfel, Robert. Nu există riscul că această logică confruntării permanente a reafirmării a reidentificării Rusiei mereu ca amenințare să stârnească și mai multă adversitate la Moscova?

SPEAKER_02 13:47

Este în primul și în primul rând o adversitate pe care federația rusă, din punct de vedere de docționar de politică externă o are prin însărși existența în NATO, pentru că federația rusă percepe alianța Nord-Atlantică ca un rival. Și întotdeauna alianța Nord-Atlantică a acționat în preînarea anumitor acțiuni ale Moscovei sau în încercarea de a le reduce din intensitate și din efect. De aceea în NATO niciodată de când a început această perioadă de înrăutățire a relațiilor dintre NATO și Federația Rusă, preponderând după summitul de la București din 2008, NATO nu a luat măsuri decât după ce federația rusă a comis anumite gesturi necugetate din punct de vedere al dreptului internațional. Vă aduc aminte că în 2008, când a declanșat răzbiul din Georgie, la patru luni de zile după summitul NATO de la București, a urmat summitul NATO de la Lisabona din 2010, unde venea Dimitrii Medvedev la vremea aceea președinte, și seafirma că era reafirmat Consiliul NATO Rusia și în egală măsură era reafirmat parteneriatul dintre Federația Rusă și NATO. Lucul s-au schimbat după 2014 în coace, când, într-adevăr știu ce s-a întâmplat cu Crimea și cu Ucraina.

SPEAKER_01 15:08

Donald Trump cere de ani de zile creșterea cheltuilor militare ale europenilor. Acum unii lideri europeni, începând chiar cu președintele Carol Navroși, vorbesc despre 5% din PIB pentru apărare. În armarea este evident o prioritate, s-a vorbit la București și despre întâlnirea industriei de apărare, dar cum va fi primită această obligație de cetățenii europeni?

SPEAKER_02 15:33

Bun, avem într-adevăr câteva state care se apropie de 5%, care nu o cert depășesc 2%, 3%. De fapt, suntem în situația dacă ne uităm la raportul secretarului general al NATO prezentat în luna martie. Toate statele membre sunt deja în punctul în care au atins sau au depășit 2% de ceată după 12 ani de la angajamentul din țara Galilor, toate statele membre sunt la nivelul sau peste nivelul angajamentului luat acum 12 ani, ceea ce ne dă și nu au un orizont de timp cu privire la momentul când am putea să ne aștepăm că toți aliiații să cheltuiască sau să investească 5% din timp pentru apărare. Avem aliiați care fac asta, Polonia-Lituania în principal. Sigur că este o dezbatere puternică în rândul societăților despre cum simt mai bine aceste amenințări. Cei din Estori vor investi întotdeauna și mai puternic pentru că simt altfel amenințarea. Țara care face cea mai mare notă discordantă este Spania în mod cert. Am văzut-o și la Haga anul trecut pentru că sunt percepu, repet, altfel, aceste amenințări, dar în egală măsură vedem un discurs în ultimele luni, inclusiv din partea Secretarului General al NATO, asupra faptului că poate părea radical, dar care semnalează faptul că în Europa a existat vreme de decenii o politică socială puternică care, sigur ea a fost capabilă și eficientă pentru că Uniunea Europeană a fost scată ca un proiect al bunăstării, pentru că economia socială de piață este baza noastră de funcționare și pentru că ne-am permis, prin intermediul sprijinului pe care l-am primit în interiorul alianței Nord-Atlantice să putem să ne bucurăm de aceste forme de bunăstare. Dar acum suntem în situația în care trebuie să li se explice mai bine cetățenilor că de fapt este nevoie de investiții în securitate nu pentru a intra în război, ci pentru a spori o industrie care aduce locuri de muncă, care aduce creștere economică și care descurajează orice potențial atac din partea unui actor care s-ar gândi să atace și, practic, este în egală măsură și o transformare a unor subiecte care ne par tabu și care trebuie discutate în societate.

SPEAKER_00 18:04

Că ne referim la stagiul militar că este voluntar, că este obligatoriu, că ne referim la investițiile în apărare, pentru că da, implică o schimbare de paradigmă de la o economie și de la o europă socială, din perspectiva drepturilor, facilităților, garanțiilor, acele safety net, nu place de siguranță din punct de vedere social, la o zonă în care implică mai multe investiții în partea aceasta, țările participante la summitul B9 și țările nordice au convenit ieri să susțină la summitul NATO de la Ankara din iulie conceptul NATO 3.0, pe care l-ați amintit deja Robert Lupțu, dar despre ce este vorba?

SPEAKER_02 18:50

Mulțumesc pentru întrebare. În momentul în care am încheiat relatările de la summitul de ieri, am mers o formulă, dacă îmi permiteți că NATO 3.0 a intrat în dispozitivul strategic al alianței folosind o terminologie cumva militar geopolitică la București. De ce acest lucru? Pentru că conceptul NATO 3.0 a luat naște în luna februarie la reuniunea miniștrilor a părării din NATO de la Bruxelles, când Statele Unite au fost reprezate de subsecretarul de stat al pentagonului, al departamentului de război sau al apărării, El Brich Colby, care este supranumit și Artizanul Strategiei Naționale de Apăare, unde acesta a prezentat acolo conceptul de NATO 3.0. Practic, el a împărțit NATO în 3 perioade, perioada de NATO 1.0, care a existat de la momentul înfințării din 49 până la finalul războiului rece, conceptul de NATO 2.0, și anume redefinirea alianței și tot ce a urmat ulterior, cu extinderi ulterioare și NATO 3.0 în care ne-am aflat acum sau urmează să ne aflăm, care se referă de fapt la faptul că Uniunea Europeană și Europa, de fapt pe ansambul aliții europeni, trebuie să fie în măsură să asigure securitatea convențională a continentului, adică acea securitate specifică a părării convenționale de tip terestru aerian și maritim, în timp ce Statele Unite vor rămâne implicate, inclusiv din perspectivă neconvențională, adică descurajare strategică nucleară. Și aceea a fost propunerea de la acument a Statelor Unite, care acum este preluată de către aiații de pe flancul estic ur mân să fie propusă pentru summitul de la Ancara, de aceea am profitat de momentul conferinței finale de presă pentru a întreba pe vorbitorii în principal pe secretarul general Margute, care trebuie să negocieze o declarație summitului de la Ancara cu toate statele, inclusiv cu un Donald Trump, imprevizibil, dacă acest concept se va regăsi în declarația de la Ancara, se pare că se va regăsi, ceea ce, într-o accepțiune analitică, urmărind de-a lungul mai bine de un deceniu, toate evoluțiile în nord atlantice, pare să însemne de fapt acel crlig, cum a fost anul trecut acordul pe 5% din PIB, un cârlig suficient pentru a-i oferi lui Donald Trump o platformă în care să interacționeze cu aliiații europeni din perspectiva faptului că, uite, își vor asuma alii europeni mai mult pentru securitatea continentului, care, în sens practic, ar trebui, de fapt să însemne o capacitate militară atât forțe terestre, aeriene, navale, cât și echipamente poziționate în zone foarte importante din interiorul alianței, evident. La ora actuală centrul de gravitație, dacă putem să-i spunem așa că i-a spus și președintele Republinie Carol Navroți, se află pe flancul estic. La ora actuală, flancul estic, în idee este ce era Germania de vest în timpul războiului rece, în momentul în care a fost stabilit acea prezență militară de lungă durată americană în Germania, care are peste 35.000 36.000 de militari și de unde Donald Trump dorește să retragă și urmează să retragă în jur de 5000.

SPEAKER_00 22:30

La summitul de ieri de la București a fost prezent și președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, care au fost mizele sale la summitul benou?

SPEAKER_02 22:40

În primul rând, președintele Ucrainei a venit la invitația președintelui României, și acest lucru este foarte important și pentru relația bilaterală și pentru rolul pe care președintele Micușoran dorește sau este capabil sau trebuie să-și asume din perspectiva titularului de poziție externă a României, pentru că a găzduit până la urmă un summit care a adus foarte mulți liderii importanți de la președintele Zelenskij, la președintele finlandeztu, la premierul Danez Meteor Fredricksen, apropo de disputele privind Groenlandă între premiera daneză și Donald Trump, prezența americană a avut și acolo la nivel de subsecretar de stat și din acest punct de vedere atragerea președintelui Ucrainei în acest format deși a mai participat și la summit-ul de la Vilnius arată odată că sprijinul pentru securitatea ucraineană este în continuare un sprijin pentru întreaga noastră securitate, chiar dacă subiectul pare că a obosit din mai multe privințe. Importanța prezenței președintelui Zelenskij a fost determinată și prin faptul că a semnat depilde un acord de cooperare industrială cu președintele Lituaniei și în negală măsură a avut și întrevederi cu președintele finlandezi, cu președintele polonezi, cu președintele români și ocaina are această expertiză prin care poate furnița capacități antidrone și capacități de apărare are experiența războiului. În negală măsură are o industrie în dezvoltare. Este probabil la ora actuală e industria cea mai inovativă pe componente de război din Europa, chiar dacă nu este membra Unii Europene și a NATO, are cea mai puternică armată pentru că este testată în luptă și de aceea prezența președintelui ucrainan a adus un plus de sprijin atât politic din partea aleaților, cât în egală măsură și noi o oportunități de cooperare industrială.

SPEAKER_01 24:41

De altfel, președintele Volodimir Zelenski a promis că Ucraina poate furniza, că va furniza și România expertiză în ceea ce privește războiul cu drone. N-auzit însă din partea României, din partea oficiarilor români, nici un fel de mulțumire, nici un fel de da ne trebuie așa ceva.

SPEAKER_02 24:58

Noi avem în continuare o problemă istorică cu tot ce înseamnă relația noastră cu Ucraina. Pornește de la o relație de neîncredere, istorică. Ne aducem aminte cum în perioada primului s-au mandat președintele Claus Iohannis și a anulat o vizită la Kiev când președinte era Petro Poroșenko din cauza chestiunilor legate de respectarea drepturilor minorității române din Ucraina. Am fost și suntem alături de Ucraina și sunt foarte multe exemple care pot probă acest lucru din 2022 până în 2026, dar am ținut și ținem la secret sprijinul pe care îl oferim Ucrainei, ceea ce a exacerbat pensiunile în societate și abordarea în acest sens, pus foarte multă intoxicare media. Suntem în perspectiva semnării unui acord finanțat prin safe de 200 de milioane de euro pentru a construi împreună pe teritoriul României cu expertiză ucraineană drone care apoi să aprovizioneze și armata ucraină și armata română. Și probabil suntem în continuare tributarii unui mod de comunicare în care simțim că cu cât spune mai puțin, cu atât de mult, poate șansele de reușită sunt mai mari sau poate reușim să evităm anumite forme de vulnerabilizare a relațiilor noastre cu Ucraina, dar în egală măsură și de vulnerabilizarea a încrederii publice.

SPEAKER_00 26:33

Pe scurt, Robert Lupit, în finalul discuției noastre, cum e privită România în cadrul NATO după summitul pe nouă de miercuri de la București?

SPEAKER_02 26:42

În mod cerc, România este privită foarte bine pentru că România are o tradiție bună în a fi o țară gazdă bună. Și faptul că am reușit să aducem acești aliți împreună și să avem această declarație comună și componenta legată de NATO 3.0 plus prezența la nivel prezidențial arată o capacitate bună de a strânge la o altă sinergii, dar este foarte important cum ne mutăm din zona prezenților și declarațiilor în acțiuni care aduc dividente pentru securitatea națională, și anume prezență de trupe, o recunoaștere mai mare a importanței marine negre, o prezență mai puternică la mararea neagră și o protejare mai bună a intereselor de secultate al României.

SPEAKER_00 27:26

Robertul Pitu mulțumim tumult pentru analiză și explicații. Noi suntem alde la Grecianu, puteți asculta timpul prezentului pe site-ul radiocultural. Precum și pe platformele de podcaste pe Apple Podcast și pe Spotify. Cu bine curând!

SPEAKER_01 27:57

Commentare spune costructă?