Comunitatea LGBTQ din România: vizibilă în stradă, invizibilă în lege

România e una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care nu acceptă căsătoriile între persoane de același sex și nici vreo altă formulă juridică de recunoaștere a cuplurilor LGBTQ. Astfel,România se plasează pe ultimul loc la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește protecția legală și respectarea drepturilor persoanelor LGBTQ.  Sîmbătă, 13 iunie, are loc marșul Bucharest PRIDE, la care sînt așteptați peste 30.000 de participanți. Marșul încheie un amplu program de evenimente culturale dedicate comunității LGBTQ și desfășurate sub titlul „All of Us” și marchează 30 de ani de la înființarea Asociației Accept. Despre problemele cu care încă se confruntă comunitatea LGBTQ, despre ce reprezintă Asociaţia Accept, despre semnificaţia marşului Bucharest PRIDE vorbim cu Victor Ciobotaru, directorul executiv al Asociației Accept, şi regizorul Eugen Jebeleanu, membru în Consiliul director al asociației.

Ce sărbătoriți în 2026, la 30 de ani de la înființarea Asociației Accept?
Victor Ciobotaru: „Avem multe motive de sărbătorit, pentru că marșul este și un festival, o sărbătoare, în care comunitatea LGBT se bucură. În primul rînd, sărbătorim anii de reziliență la nivel de comunitate, anii aceștia în care persoanele din comunitate, atît la nivel individual, cît și ca familii, au rezistat, au trăit în această țară, au iubit și-au dus viețile, în lipsa recunoașterii legale. Sărbătorim faptul că avem o comunitate mai puternică, mai vizibilă decît în anii precedenți. Sărbătorim și toate victoriile juridice pe care le-am obținut pînă acum pentru avansarea drepturilor persoanelor LGBT din România. Însă, în același timp, menținem și ideea de protest a marșului Bucharest Pride, în care continuăm să ne cerem drepturile, pe care nu le avem, în ciuda faptului că le cerem în stradă de 21 de ani, de la primul Pride organizat în România. (...) Avem în vedere, în primul rînd, dreptul de a avea familiile protejate și recunoscute legal, ca oricare altă familie. Facem referire la dreptul persoanelor transgender de a-și putea schimba actele conform identității lor. Statul român continuă nu numai să pună piedici, dar şi să tragă de timp în a respecta și a oferi protecția de care persoanele din comunitate au nevoie.”

Cum se face că România poate avea un Pride masiv în capitală și alte marșuri asemănătoare în orașele mari, dar nu reușește să rezolve problemele instituționale sau legale?
Eugen Jebeleanu: „Sîntem blocați, cred, și într-un moment politic destul de fragil în care este România azi și nu numai. Și asta face ca lucrurile să avanseze foarte lent. Bineînțeles, ca să lăsăm și o parte optimistă în această discuție, există victorii, există niște cîștiguri pe care comunitatea le-a avut de-a lungul anilor și tocmai această vizibilitate pe care o avem azi, totuși, în anumite momente importante. Există un număr foarte mare de oameni care participă la acest marș și care fac o grămadă de lucruri extraordinare în toată această săptămînă și în timpul anului, dar cred că bariera este din partea politică unde lucrurile, din păcate, văzînd cum avansează și cum urcă această extremă dreapta, sînt îngrijorătoare și pur și simplu blochează avansarea unor demersuri în vederea acestor drepturi despre care tot vorbim. Cu siguranță, toate lucrurile astea țin de misiunea Asociației Accept și de misiunea noastră ca oameni implicați și activiști sau artiști care lucrăm pe aceste teritorii, dar dincolo de asta e vorba și de demnitatea cu care ar trebui să poată trăi o persoană gay, trans într-o țară europeană astăzi, ceea ce nu se întîmplă. Adică lucrurile cred că se răsfrîng și într-un mod mult mai cotidian în discriminarea cu care ne confruntăm, în lucrurile care încă sînt de depășit. Există o reprezentare poate uneori eronată, există multe lucruri în educație care nu sînt rezolvate și de aici vedem și niște repercursiuni tragice. Au fost cazuri în care tinerii au renunțat, și-au luat viața de fapt, pentru că au fost supuși unor tratamente absolut teribile și nu au fost recunoscuți de părinților. Blocajele sînt de ordin macro, la nivel politic, și de ordin micro, în tot ceea ce noi putem să facem și nu doar noi, oamenii din comunitate, dar fiecare prin gesturile noastre și, bineînțeles, și prin mersul la vot.”

„Societatea nu este pregătită” – ăsta este argumentul pe care îl auzim adesea dinspre zona politică. Ce înseamnă că societatea nu este pregătită?
Victor Ciobotaru: „Aceasta este o marotă pe care o auzim de la politicienii care s-au perindat de-a lungul timpului la putere, în încercarea de a cîștiga timp. Cînd vine vorba de respectarea drepturilor omului într-o societate democratică, acesta nici nu ar trebui să fie un argument, pentru că respectarea unui drept fundamental este garantat de Constituție și nu de voința unora sau altora și nici măcar de voința unei majorități. Pentru că într-o democrație nu putem vorbi de tirania majorității, care poate decide astăzi sînt de acord cu dreptul tău și mîine nu, nu mai sînt de acord. Nu așa merg lucrurile într-o democrație. Politicienii care folosesc acest tip de argumente, că societatea nu e pregătită, sînt doar politicieni populiști care fug de responsabilitatea pe care o au în a decide, în a legifera pentru protecția tuturor cetățenilor, pentru că de asta au fost aleși acolo. Însă, dincolo de acest pseudo-argument, care nu stă în picioare, noi știm că societatea este pregătită. Pentru că doar în ultimii 10 ani, societatea românească a trecut printr-o transformare profundă. Sînt numeroase studii care arată faptul că românii din toate categoriile sociale înțeleg cu ce se mănîncă democrația, mai mult decît se pare că înțeleg politicienii și înțeleg nevoia de protecție a drepturilor. Înțeleg faptul că o familie formată din două persoane de același sex are aceleași nevoi ca o familie heterosexuală și sînt de acord cu protecția. E un studiu din anul 2024, unde, pentru prima dată, se arăta că o majoritate de 53% dintre români erau de acord cu o formă de protecție și recunoaștere legală a familiilor formate din persoane de același sex. Fie că vorbim despre căsătorie, fie că vorbim despre parteneriat civil. Deci, avînd în vedere realitățile acestea, dovedite și prin studii sociologice, nu putem vorbi despre o societate care nu e pregătită. Politicienii sînt cei care nu sînt pregătiți să-și asume o reformă în sensul acesta.”

Apasă PLAY pentru a asculta interviul integral! 

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin 
Un produs Radio România Cultural 

Transcript

SPEAKER_02 0:05

Timpul prezent la Radiu România Culturală. Cu Adela Cereanu și Matei Marti.

SPEAKER_00 0:28

România este una dintre puținele țări din Uniunea Europeană care nu acceptă căsătoriile între persoane de același sex și nici vreo altă formă juridică de recunoașterea a cuplurilor LGBTQ. Astfel România se plasează pe ultimul loc la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește protecția legală și respectarea drepturilor persoanelor LGBTQ. Sâmbătă, 13 iunie, are loc marșul Bucharest Pride, la care sunt așteptați peste 30.000 de participanți. Marșul încheie un amplu program de evenimente culturale dedicate comunității LGBTQ și desfășurate sub titlul All of Us, și marchează 30 de ani de la înființarea asociației Accept. Bine v-am găsit, noi suntem Adela Grecianu și Martei Martim. Și invitații noștri sunt Victor Ciobotaru, directorul executiv al Asociației Accept. Bună seara!

SPEAKER_01 1:20

Băseara!

SPEAKER_00 1:21

Și regizorul Eugen Jebeleanu, membru un consiliul director al Asociației Accept. Bună seara, bunit!

SPEAKER_03 1:28

Bine v-am găsit!

SPEAKER_00 1:30

Victor Ciobotaru, ce sărbătoriți în 2026, la 30 de ani de la înfințarea Asociației Accept?

SPEAKER_01 1:38

Avem multe motive de sărbătorit, pentru că marșul este și un festival, o sărbătorare în care comunitatea LGBT se bucură. În primul rând, sărbătorim anii de reziliență la nivel de comunitate, anii aceștia în care persoanele din comunitate, atât la nivel individual, cât și ca familiei, au rezistat, au trăit în această țară, au iubit și au dus viețile în lipsa recunoașterii legale. Sărbătorim faptul că avem o comunitate mai puternică, mai vizibilă decât în anii precedenți. Sărbătorim și toate victoriile juridice pe care le-am obținut până acum pentru avansarea drepturilor persoanelor LGBT din România. Însă în același timp menținem și ideea de protest a Marșului Bucare Sprite, în care continuăm să ne cerem drepturile pe care nu le avem în ciuda faptului că le cerem în stradă de 21 de ani de la primul Pride organizat în România.

SPEAKER_00 3:00

La ce drepturi vă referiți concret?

SPEAKER_01 3:04

Avem aici în vedere, în primul rând, dreptul de avea familiile protejate legal și recunoscute legal ca oricare altă familie. Facem referire la dreptul persoanelor transgender de așa înlocu, de aș putea schimba actele conform identităților. Statul român continuă să pună și piedici, și nu numai să pună piedi, dar să tragă de timp în a respecta și a oferi protecția aceasta de care persoanele din comunitate au nevoie.

SPEAKER_02 3:45

U gengea nu dar sunt urgențele, de fapt, partenerat civil, că să dorie dreptul de a fi recunoscută identitatea de gen sau care sunt urgențele juridice.

SPEAKER_03 3:57

Din color de ce am spus Victor până acum, cred că una din urgențe și asta s-a întâmplat chiar înainte de această săptămână a paidului. Când am asistat la această conferință spune da, și unde se discuta despre necesitatea imediată cumva a retranscrieri căsătoriilor efectuate în străinătate și recunoașter în totalitatea acestor căsătoriți și în România. Sperăm ca acest lucru să se întâmple în primul rând pentru că ar fi un pas important pentru ce au însemna mai apoi căsătoria între persoanele de același sex în țară recunoscute aici în totalitate și aici cred că este o discuție destul de amă pentru că bineînțeles există posibilitatea de a trece prin mai mulți pași și etape de a câștiga aceste drepturi, însă cu siguranță toți oamenii din comunitate și nu numai până și aliții sau oamenii care susțin pur și simplu drepturile omului. Cred că sunt de acord cu noi că cel mai bine sau oricum, în orice caz, într-o manieră decentă pentru ca oamenii să-și poată trăi viețile la fel ca toată lumea, este să ajungă la egalitatea în drepturi totală, în așa fel încât să nu mai fie chestionată ierarhia asta între ce înseamnă să fii heterosexual, homosexual sau cum vorbeam mai devreme și despre comunitatea trans. Deci asta ar fi din punctul meu de vedere, cred, urgența numărul unu acum luată într-o consecință naturală și absolut logică și organică cu ceea ce se întâmplă în acest moment în alte state din Uniunea Europeană, cum spuneați la început.

SPEAKER_00 5:40

Olevas este tema de anul acesta a Paradei Pride. Care este semnificația ei victor ce obotară?

SPEAKER_01 5:48

Olovas este motorul pe care l-am ales pentru că avem în vedere întreaga comunitate în diversitatea ei și avem în vedere nevoile în diversitatea lor. Legat și de întrebarea dumneavoastră de mai devreme dacă ar exista o ierarhie a urgențelor în ceea ce privește respectarea drepturilor, nu putem face o clasificare, o erarhizare a drepturilor, recunoașterii drepturilor. Toate drepturile sunt la fel de importante. Eu ca persoană gay care am nevoie de recunoaștere familiilor, nu pot spune că este mai important dreptul meu decât dreptul unei persoane trans de a schimba actele. Aște drepturi sunt în mod egal necesare. Și de asta, abordarea noastră și mesajul pe care vrem să-l transmitem prin toate evenimentele din cadrul bucare Sprite anul acesta și prin statementurile pe care le avem în perioada aceasta este că fiecare dintre noi este la fel de important. Nevoile și drepturile fiecăruia sunt în mod egal, avute în vedere în munca pe care noi o depunem ca activisti. Este despre noi toți și despre a nu fi lăsat nimeni în urmă. Vorbim despre atunci cel puțin doar un exemplu. Dacă vorbim despre familiile, dreptul de a avea o familie. Este foarte important să vorbim despre necesitatea transcrierii cât mai urgente a căsătorilor încheiate în alte state pentru familiile căsătorite întemeiate în afară. În același timp trebuie să nu pierdem din vedere și necesitatea recunoașterii familiilor a celor familii care trăiesc aici în țară și care nu au avut posibilitatea să plece într-un alt stat și nu au niciun fel de protecție. Nevoia această de protecție este egală atât pentru familiile de aici din țară, cât și pentru familiile care sunt întemeiate în afară și care decid să se mută, să se mute în România. Drepturile acestea sunt pentru toată lumea în mod egal, avută în vedere și nimeni nu trebuie lăsat în urmă.

SPEAKER_02 8:23

Cum se face urgenge beanul? Când în România avem deja de mai mulți ani manifestații prid, marșuri pridă masive în capitale și în alte oraș, dar nu avem o rezolvare juridică a acestor probleme.

SPEAKER_03 8:36

Păi ca să nu repet tot ce a spus și Victor până acum, și cred că ne învârtim cumva în jurul acelorăși preocupări și din păcate se repetă de în zile. Suntem blocați, cred, și într-un moment politic destul de fragil în care este România azi și nu numai, și asta face ca lucrurile să avanseze foarte lent. Bineînțeles, ca să lăsăm și o parte optimistă în această discuție, cum ziceam la început. Exă victorie, există niște câștiguri pe care comunitatea le-a avut de-a lungul anilor și tocmai această vizibilitate pe care o avem azi totuși în anumite momente importante din viața culturală și nu numai. Există un număr foarte mare de oameni care participă la acest march și care face o grămadă de lucruri extraordinare în toată această săptămână și din nou și în timpul anului. Dar cred că bariera este din partea asta politică unde lucrurile din păcate văzând cum avansează și cum urcă această extremă dreapta e îngrijorător și pur și simplu blochează avansarea unor demersuri în vederea acestor drepturi despre care tot vorbim și din colo de asta cu siguranță toate lucrurile astea țin de misiunea asociației accept și de misiunea noastră ca oameni implicați și activiti sau artiști, cum spunem, care lucrăm pe aceste teritorii, dar dincolo de asta e vorba și de demnitatea cu care ar trebui să poată trăi o persoană gay, trans într-o țară europeană. Astăzi, ceea ce nu se întâmplă, adică lucrurile cred că se răstrâng și într-un mod mult mai cotidian, în discriminarea cu care ne confruntăm, în lucru care încă sunt de depășit, în care există o reprezentare, poate unori eronată, în care există multe lucruri în educație care nu sunt rezolvate și de aici vedem și niște repercursiuni tragice, au fost niște cazuri în care tinerii au renunțat sau nu știu cum să spun, și au luat viața de fapt, pentru că au fost supuși unor tratamente absolut teribile și nu au fost recunoscuți de părinților. În sensul ăsta există lucruri care se întâmplă, adică cred eu că până la urmă blocajele sunt de ori din macro, la nivel politic și de or din micro în tot ceea ce noi putem să facem și nu doar noi oamenii din comitate, dar fiecare prin gesturile noastre și bine și prin mersul la vot.

SPEAKER_02 11:25

Cum ti se pare discuția de pana acum? Lasă-ne un comentariu și spune-ne parerea ta. Dacă ti-a plăcut, distribui acest episod ca să-l descoperi și alții. Iar dacă vrei să ne sustiți, acordăne o evaluare cu steluțe. Si mulțumim ca ne asculti! Continuăm discuția. Societatea nu este pregatita, asta este argumentul pe care le-auzim adesea din spre zona politică, ce înseamnă că societatea nu este pregătită din to cea?

SPEAKER_01 11:52

Aceasta este o marotă pe care o auzim de la politicienii care s-au perindat de-a lungul timpului la putere în încercarea de a câștiga timp. Când vine vorba de respectarea drepturilor omului într-o societate democratică, acesta nici nu ar trebui să fie un argument, pentru că respectarea unui drept fundamental este garantată de Constituție și nu de voința unora sau altora, și nici măcar de voința unei majorități. Păi că într-o democrație nu putem vorbi de tirania majorității care poate decide astăzi sunt de acord cu dreptul tău și mâine decide nu mai sunt de acord. Nu așa merg lucrurile într-o democrație. Politicienii care folosesc acest tip de argumente, majoritatea, majoritatea societatea nu e pregătită sunt doar politicieni populiști care fug de responsabilitatea pe care o au în a decide în a legifera pentru proteția tuturor cetățenilor, pentru că de asta au fost ale și acolo. Însă, din colo de acest pseudo argument care nu stă în picioare. Noi știm că societatea este pregătită. Pentru că doar în ultimii 10 ani dacă ne uităm să nu vorbim de ultimii 30 de ani, societatea românească a trecut printr-o transformare profundă. Sunt studii numeroase care arată faptul că românii din toate categoriile sociale înțeleg cu ce să mănâncă democrația mai mult decât se pare că înțeleg politicienii. Și înțeleg nevoia de protecție a drepturilor. Înțeleg faptul că o familie formată din două persoane de același sex are aceleași nevoie ca o familie heterosexuală și sunt de acord cu protecția. E un studiu pe care îl pot aduce acum în discuție din anul 224, începutul anului 2024, unde pentru prima dată se arăta o majoritate de 53% dintre români care erau de acord cu o formă de protecție și recunoaștere legală a familiilor formate din persoane de același sex. Fiec că vorbim despre căsătorie, fie că vorbim despre parteneria civil, deci, având în vedere realitățile acestea dovedite și prin studii sociologice nu putem vorbi despre o societate care nu e pregătită. Politicienii sunt cei care nu sunt pregătiți să-și asumă o reformă în sensul acesta.

SPEAKER_00 14:44

Știu că ați auzit această întrebare foarte multe ori, dar vă rog totuși să mai răspundeți odată la ea, pentru că poate sunt unii oameni care încă nu știu răspunsul. De ce este nevoie de această paradă a comunității LGBTQ eu gen jebleanu?

SPEAKER_03 15:00

Este nevoie de această paradă și pe care nici nu-și numim eu neapărat paradă, este acest protest, cum ziceam și acest marș împreună care de fapt reprezintă și întâlnirea noastră a comunității și nu doar și a celor care sunt în acord cu principiile și cu valorile noastre, tocmai pentru a reaminti aceste lucruri care nu sunt încă rezolvate și reglementate cum ar trebui. E și un moment de celebrare, e și un moment de mândrie, chiar că de aia este un pride a ceea ce suntem și de revendicare a corpurilor noastre, a identităților noastre, a intregilor cum să spun, factori care fac din noi ceea ce suntem, însă în același timp cred că este și cumva o reamintire a momentelor care au fost importante în istoria acestei comunități de-a lungul timpului. Pentru că aceste evenimente, aceste marșuri proteste au pornit în anumite momente în istoria nu doar a României, ci și a lumii întregi, unde oamenii au venit să șiară, cum spuneam, încă o dată drepturile și să facă acest protest în fața celorlalți oameni. E o manifestare publică și civică într-un spațiu public în care de fapt spunem că și noi existăm, suntem aici, facem parte din această societate și nu doar că facem parte, dar și contribuim ca ea să continuă să exte într-o manieră cât se poate de coerentă. Pentru că până la urmă toți cetățenii și revenim la ce s-a vorbit și până acum, contribuie în mod egal la tot ce înseamnă evoluția și construcția acestei societăți. Prin activitățile pe care le avem noi profesionale sau personale, toate aceste nu știu, taxe și impozite și toate sunt banii contribuabililor a tuturor contribuabililor prin care se exercită niște activități pentru comunitate. Și atunci cred că acest mar înseamnă de fapt și această amintire, nu doar politicienilor celorlalți oameni. Eu mă bucur foarte tare să văd cum în ultimii ani a crescut numărul de oameni la Prid, nu doar a celor din comunitate, ci și a oamenilor care vin să susțină acest demers. Asta e foarte important și de apreciat și de mulțumit pentru că e o formă de a avea informație până la urmă. Eu cred că apropo de blocajele de mai devreme, unele lucruri sunt poate oprite din punct de vedere intelectual la anumiti oameni și pentru că nu au avut neapărat accesul la informație, nu au avut posibilitatea să se confrunte în viața lor cu o situație de genul ăsta și atunci este absolut firesc din partea noastră să venim cu aceste idei, informații și răspândire cumva a ideilor noastre și în același timp de a ne face auzite vocile și de a ne face vizibile trupurile care până la urmă sunt, cum să zic, parte, integrată și asumată din identitatea noastră cu totul, pentru că homosexualitatea ca să vorbesc în acest moment tot așa ca persoană gay din comunitate, pentru mine nu se rezumă doar la orientarea sexuală, se bineînțeles e definită de acest act sexual, dar cred că e vorba și de un fel de a exista pe acest pământ din momentul în care te-ai născut și din păcate lucrurile cu care te confrunți fac din tine să fii de multe ori pus într-o situație poate nepotrivită sau cu care nu ar trebui în mod normal să te confrunți. Și atunci aș face acest apel către toată lumea și care își dorește sau se întreabă dacă se vină la acest mar să încerce să facă acest exercițiu și să vădă mai apoi cu ce a rămas și cea învățat sau ce s-a întâmplat în urma acestui protest făcut într-o manieră foarte pașnică și foarte festivă și cu cultură până la urmă a comunității noastre cu el cu totul care face ca lucrurile să evolueze din toate punctele de vedere în această lume.

SPEAKER_02 19:58

Eugen, Geberianu, nu sunteți regizori de teatru și de film, ați lucrat în Franța, lucrați și în România. Există aici cenzură sau autocenzură în ceea ce privește temele sau personajele gay?

SPEAKER_03 20:11

În România? V-ați confruntat cu altceva în România? Bineînțeles, nu. Eu sunt un caz particular, acum aș spune deja după atâția ani de zile în care am adus aceste povești pe scenă și în film cu o responsabilitate și cu un soi de angajament pe care mi-am luat față de mine, în primul rând, pentru că mă identific, mă reprezintă și face parte din manifestul meu principal artistic. Însă am confruntat de mai multe ori cu situații în care poveștai, personajele sau în orice, temele care sunt abordate să primească un soi de reticență din partea unor oameni. Întâplător nu neapărat din partea oamenilor pe care îi considerăm poate chiar cu un bagaj cultural și intelectual mai precar și din potriva de multe s-a întâmplat să existe un soi de dificultate în a aborda aceste subiecte în dialogul cu unii oameni care ar fi trebuit să aibă suficiente să spun informații cum cea mai devreme ca să poată discerne anumite lucruri de genul ăsta. Nu mai suntem, bineînțeles, azi în momentul cenzurii, dar nu suntem departe de aceste momente. A fost cazul a filmului câmp de maci, pe care eu l-am regizat și care are o proiecție și în cadrul acestei acestui prid de anul acesta, și a fost situația în care un film LGBT a fost întrerupt de către o adunare de oameni pentru că vorbea despre povesta direcție. Despre o familie, tocmai din comunitate se întâmplă niște lucruri încă, ne luptăm cu asta, face parte din nou din demersul nostru, ca artiști, din responsabilitatea noastră de a face ca lucrurile să evolueze și sper, bineînțeles, ca într-o bună zi toate aceste lucruri să devină non subiect.

SPEAKER_02 22:22

Victor în lupta asta cu mentalitățile, ce e cel mai dificil?

SPEAKER_01 22:27

E dificil de răspuns pentru că teoretic e parte din munca de zi cu zi și când vorbim de mentalități, nu vorbim doar de mentalitățile celor din afară. Sau nu am în vedere doar mentalitățile celor din afara comunității, dar inclusiv mentalitățile existente la nivel de comunitate, mentalități acum de-a lungul unei istorii care a fost profund patriarhale și homofobe și care și puna amplia asupra modului în care gândim. Dar cred că cel mai dificil în procesul acesta în lucru cu oamenii pentru schimbarea mentalităților este obișnuirea cu gândul că lucrurile nu se petrec, schimbările nu se petrec peste noapte. Și toți pașii mici pe care îi facem contribuie la schimbarea societății. Adică e mai degrabă lucr greu e în raport nu atât cu mentalitățile, cât mai degrabă cu noi gânșine care avem așteptări ca lucrurile să schimbările de mentalități să se întâmple peste noapte.

SPEAKER_00 23:39

Comunitatea LGBTQ a fost adesea ținta urii și în trecutul îndepărtat și în trecutul recent se confruntă în continuare cu mesaje violente, cu incitare la ură și la violență, într-o perioadă de polarizare profundă a societății noastre. Cum reacționează instituțiile care ar trebui să ofere protecție tuturor cetățenilor și să vegheze la aplicarea legii? Victor ceobăre!

SPEAKER_01 24:04

Parte din programul Buchre Sprite de anul acesta este și o conferință axată exact pe subiectul infracțiunilor motivate de ură. E o conferință internațională la care am invitat instituția legalității reprezentanți ai forțelor de ordine, poliție, jandarmerie, procuratoră din statele este europene vecină, Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova pentru a înțelege mai bine care este situația în zonă, nu doar în România. Și am planificat această conferință în mod special înainte de Buchare Sprit, pentru a invita participații la conferință să rămână și la Bucere Sprite, pe care noi în ocazia aceasta vreme să o oferim ca un exemplu de bună practică în ceea ce privește schimbarea care are loc, care poate avea loc în timp, în raport cu autoritățile. În 2006, la al doilea Bucre Sprite a avut acel incident homofob care a adus la condamnarea României pentru modul în care a ieșat să-și protejeze cetățenii L GBT. 20 de ani mai târziu, în 2026, avem un Bucere Sprite în care sunt peste 30.000 de participanți așteptați, ori numărul acesta mare al participanților, sigur indică și faptul că lumea este mult mai deschisă și dispusă să iasă în stradă să-și ceară drepturile, însă nu putem ignora faptul că indică și o creștere încrederii în autorități ca autoritățile care se ocupă de acest marș gestionează situația pentru a asigura securitatea participanților. În ultimii ani, incidentele homofobe din cadrul sau din jurul marșului. Bucre Sprite au fost incidente relativ minime. Încă mai există, dar ele sunt gestionate de către autorități. Vreau să vedem și partea aceasta pozitivă a schimbărilor care au loc, care sunt schimbări, așa cum spuneam, care nu au avut loc peste noapte. Au trebuit să treacă 10 de ani, 20 de ani de la un incident homofob pentru ca să ajungem astăzi să vorbim despre un bucare Sprite care este unul sigur. Însă, în aceeași românie în care avem evenimente care se desfășoară în siguranță, avem și situații în care evenimente de tip Pride nu sunt permise să se întâmple. Este cazul de la Oradea, unde autoritățile în ultimii câțiva ani au făcut tot posibil de a piedica dreptul la liberă întrunire a comunității LGBT din Oradea. Mai mult decât atât, anul trecut, autoritățile au forțat participații la marși, 500 de persoane flancate de peste 200 de jandarmi, să meargă prin zone care erau periculoase, unde se făceau lucrări publice pentru a evita ca acest marș să ajungă în zona respectabilă a orașului, unde ar fi putut fi văzut de către ceilalți cetățeni care ar poate ar fi stat la terasă. Aceeași Românie în 2026, cu realități diferite. Sperăm că se vor schimba lucrurile și acolo.

SPEAKER_00 27:57

Victor Ciotari, eu genanu vă mulțumim pentru discuție. Noi suntem ade la Grecianu și Mate Marti. Puteti asculta timpul prezent și pe site-ul radioromâniacultural.ru precum și pe platformele de podcast, pe Apple Pockest și Spotify. Cu bine pe curând!

SPEAKER_02 28:22

La Radiar România Cultural. Cum ti s-a apărut episodul de azi? Lasă-ne un comentariu si spune parerea ta. Ne poți urmări și pe Facebook. Cută pagina prezent.