Sentimentul de gol și trist

sentimentul de gol și trist
 
 
                                                                   Celei care pleacă
 
 s-a crăpat ziua
 s-a crăpat continuumul
 cu noapte cu tot
 cu prezent cu tot
 cu trecut cu tot
 se întrevede infinitul ca o crăpătură în toamnă
 
 mă uit cu mirare spre colțul din dreapta sus al prezentului
 și văd cum în crăpătură a apărut
 o formă neregulată de întuneric nedefinit
 ca și cum acolo ar fi fost ceva
 dar nu știu ce
 am o senzație de suflet cârpit cu durere
 un fel de pahar rănit
 care curge cumva
 de undeva picură amintirile
 un fel de gust de cireșe amare
 
 am un sentiment de viață trăită incomplet
 o iubire mocnită
 care s-a stins uitată într-un colț de iarnă aprigă
 în care și timpul a întârziat vreo nouă ore
 
 văd femeia și copila
 cea care face cu mâna
 unui trecut care nu va mai trece
 
 uite
 și acum mă uit la sufletul meu
 și văd cum sângeră subtil
 ca și cum poemul m-ar răni
 ca și cum
 cuvintele m-ar înseta
 într-una
 
 mă uit la moarte ca la o ușă deschisă
 ca la o salvare cu sirenele epuizate
 nu se mai aude nimic
 uneori
 doar
 mai trec crâmpeie de femeie frumoasă
 
 miroase a toamnă
 ca o femeie tânără
 cu o rochie de catifea veștedă
 de o duioșie de septembrie târziu
 
 simt cum se scurg cuvintele printre pagini
 simt cum se scurg tăcerile printre lacrimi
 simt cum se scurg patimile printre dureri
 un amestec ciudat de déjà vu
 am mai fost în acest sens giratoriu
 
 am obosit în această formă de fiu rătăcitor
 nu e deloc comod acest rol de Sisif neterminat
 în plus
 te doare totul
 orice adiere prin părul rebel
 îmi provoacă sentimentul injust de toamnă lacustră
 
 știu că acum vei pleca
 prin poarta deschisă răzbate lumina orbitoare
 știu că acum se va termina neterminatul
 
 ți-aduci aminte
 de cuvintele păzitorului
 cele neînduplecate
 
 toamna aceasta
 îți e deschisă numai ție
 acum
 că totul s-a sfârșit
 mă duc s-o închid
 
 ca și cum
 poemul s-ar putea închide
 dar el
 nu se poate închide
 el sângeră
 în continuu
 prometeic
 și totuși
 foarte
 foarte
 puțin
 
 vântul miroase dulce
 a cireșe amare
 
 @ndrei filip ©onstantin burdușa™
 28 septembrie 2024
 Ghiroda
 
 
Scriu de mai bine de o jumătate de secol. Și știu bine că, acum, mai sunt puțini oameni care citesc și și mai puțini care citesc poezie. De-a lungul vremii am căutat diverse forme în care să îmbrac versurile mele și am continuat și în perioada în care am lucrat în radio și televiziune. Forma pe care o dau astăzi creației mele poetice este una cu totul nouă, o formă care nu știu să mai existe nicăieri în această lume. Așa că am creat ADN FM, un post de radio care difuzează non-stop muzică. Și nu orice fel de muzică, ci melodii care au la bază versurile mele. Produsul final este atât de spectaculos încât îmi doresc să vi-l împărtășesc cu mare bucurie. Ascultați ADN FM! Poemul dintre pământ și etern! Cu drag,

Andrei Constantin Burdușa