BURDUȘA's Podcast
Am creat acest cont de podcast-uri pentru a da posibilitatea cititorilor să asculte poemele așa cum le-am gândit eu. Transformarea poemelor într-o operă audio necesită o muncă uriașă și foarte mult timp. Și recunosc că nu totdeauna îmi iese ceea ce vreau să îmi iasă.Dar trebuie să spun că mă străduiesc să fac niște înregistrări de calitate și sper să fie apreciate ca atare.Deci, aici veți găsi poemele mele nu numai din cele 9 volume publicate, ci din ultimii 10 ani de scris.Sper să vă fie de folos.S-auzim numai de bine!
BURDUȘA's Podcast
plantația de cuvinte desculțe
Use Left/Right to seek, Home/End to jump to start or end. Hold shift to jump forward or backward.
plantația de cuvinte desculțe
pasiunea mea
este să sădesc cuvinte în țărâna caldă a poemelor
le sădesc de când sunt foarte tinere și foarte firave
pentru că sunt impredictibil mai vii
insațiabil mai tandre
infinit mai adânci
și-și au rădăcinile în propria mea neliniște
cu care se hrănesc
la fiecare angoasă
la intrarea in poem le rog întotdeauna
să se descalțe
și să pășească cu atenție
pe vârfuri
ca nu cumva să strice liniștea
sau respirarea
sau nerespirarea
semințelor
cuvintele cresc în fiecare clipă câte un pic
sunetele se leagă între ele
și devin versuri
și versurile își leagă ritmurile
și muzica
și șoaptele șopotind
între ele
încet
foarte
foarte încet
și devin
pași pe nisipul ud
și-n urmele de nisip se strâng lacrimi
și-n lacrimi clipesc urme de iubiri
si-n urmele de iubiri se simte mirosul clipelor care au tot adăpat fântânile vieților noastre
de parcă marea ar curge de-a-ndoaselea
în durerea mea de mine
sau nu marea
vântul
gândul
gândurile
sunetele crestate
strigătele
chemările
care îmi lasă buzele uscate
șlefuind cuvintele abrașe
nu mă băgați în seamă
câteodată mă strecor în cuvinte
fărâmat de îngeri
dar
nu mă băgați în seamă
cobor la următorul volum
versurile se dau apoi la cuptor
vreme de un apus
sau poate
doar de o mângâiere de curcubeu
timp în care
poemul crește mirosind a pâine caldă din care
îți vine să muști cu nesațul vieții și al morții
până la sânge
simt în ele
clinchetul de clopoțel al pruncuței
gustul de salcie al femeii
și mângâierea Maicii
toate
în același parfum de crin
care se varsă în poem
la confluența efemerului cu veșnicia
dimineața
poemele rotunde
mirosind plăpând a patimă
și a pâine aburindă
le așez pe tejgheaua eternității
abia deschise
odată cu răsăritul
căci
fără răsărit
ce-ar fi poemele mele
Doamne
altceva
decât țărână?
când deschid ferestrele
poemele mele
zboară care încotro
în hohote de fluturii colorați
din plantația mea
de poeme desculțe
@ndrei filip ©onstantin burdușa™
Pentru mai multe gânduri bune caută-mă pe ADN FM
www.andreiburdusa.ro