toamnă de-o viață

“toamnă de-o viață” este un poem scris sub licența @ndrei filip ©onstantin burdușa™ . El apare în istoriografia personală datat în 4 septembrie 2020.

Poemul arată astfel :

toamnă de-o viață

vorbesc albastru închis

poate cu un pic de mov dizolvat în tăceri izbite cu capul

de ultra marinul

foarte adânc

sau foarte rece

nu-mi dau seama

mi-au amorțit cuvintele

-     depind acum de punctul de îngheț al pendulei -

cuvintele rămân agățate între stinghiile gardului

sub care îmbătrânesc

mirosind a zbor

ușor indecis

șoptit

de parcă nu ar trebui să deranjez toamna

cea în formă de deziluzie

vântul rupe cuvintele care abia mai stau în rădăcinile lor

devine atât de târziu și-atât de amar

încât copacii toți se lasă brusc riduri

streașinile curg

tramvaiele scrâșnesc din dinți

dau timpul înapoi la capătul luminii

la căpătâiul nopții

acolo unde tăcerile își pierd contururile

nici nu mai știu de unde încep

și unde te sfârșești

nu mai știu dacă sunt mângâierea ta

sau sărutul din zorii zilei care va veni

nu sunt culori

nu sunt dureri

nu sunt cuvinte potrivite

pentru neînceperea mea

vorbesc albastru închis

poate mov fierbinte

acum

când se lasă luna pe umerii tăi

așa

sub forma unei corăbii deschise către întinderea cerului

nu mă mai pot simți rostit

între două cratime

un fel de paranteză închisă la fericire

totul la puterea sânilor tăi

conturați gri-albăstrui

ușor umezi

pe conturul unui strigăt mut

prins așa

în efortul ochilor larg închiși

rostuind căderea frunzelor

în așternutul respirărilor cu care ne învelim inimile

până la dorințele descusute la îngeri

@ndrei filip ©onstantin burdușa™

4 septembrie 2020

Ghiroda by late in deep night

În podcast poemul este recitat chiar de către autor.