Lumini și Umbre este despre adevăruri incomode, dar vindecătoare — acolo unde întrebările vieții întâlnesc lumina adevărului biblic.
Este despre viață cu bune și rele, cu biruințe și înfrângeri, cu dulce și amar. Despre acea realitate profundă în care lumina și umbra coexistă și în care fiecare experiență poate deveni o lecție de înțelepciune atunci când este privită prin prisma Scripturii.
Este despre existența trăită între agonie și extaz, între surprize plăcute și încercări neașteptate, între îmbrățișări și despărțiri, între apropieri și îndepărtări.
Este despre durere și vindecare, credință și ignoranță, râs și plâns.
Despre aruncarea cu pietre și strângerea lor, despre câștig și pierdere, despre rupt și cusut, despre tăcere și vorbire, despre a iubi și a urî.
Toate aceste realități ale vieții sunt privite prin prisma înțelepciunii Bibliei.
Salutare, dragi prieteni, precutinteni! Vă spun întotdeauna bun venit la emisiunea Lumin și Umbre. Trăsc în California, așa cum știți deja, un loc al contrastelor profunde, unde lumina pusurilor peste Oceanul Pacific pare să atingă cerul. Iar orașele din această uriașă metropolă, zona Los Angeles, de fapt, până spre San Diego. aceste orașe strălucesc de promisiuni și visuri împlinite. Visul american, este o expresie care nu încetează să audă aici în zonă. Într-adevăr este un ținut al frumoseții impresionante, dar și al căutărilor tăcute unde dincolo de succes și de ritmul alert al vieții, inimele oamenilor poarte adesea poverne văzute. Aici, printre varurile pacificului, chiar dacă este liniștit, ale varurile lui și de asemenea printre luminile orașelor, am întâlnit de foarte multe ori în acești 10 ani de zile, oameni care zâmbesc dar care ascund și lacrimi. La crimi de dor, de pierdere, de trădare sau de neînțeles. La crimi pe care lumea nu le vede, dar pe care Dumnezeu le cunoaște pe deplin. Una din bisericile, la care mergem din când în când, unde mergea manda și coaps, și Zhi, de pățelul nostru, se numește patria ceci. Acolo deseori, dar întratevăr, deseori, când intri în timpul laude și închinării, încep să plângi așa de intensă este prezența lui Dumnezeu. Și mesajul este așa natură pastorul Diego Mesa, împărtășiește și fiul lui, acum sunt continuatorii lucrările. Este o biserică mare, undeva la 14-15 mii de oameni, este un loc în care desiori am văzut, vezi dacă mergi, zeci de ușieri care poartă șervețele în mână. Până dat când am mers acum 10 ani acolo, m-am gândit și atâtea șervețele. Și după ce au început lauda și închimarea mea seama, foarte mulți oameni plâng, plâng, în chinare în laudă. Când este timpul de rugăciune, în timpul mesajului, este un loc al lacrimilor a curățării, a reversării, prezenților lui Dumnezeu interesant. Dar lacrimii sunt în inimi acolo un lumea nu le vede, dar Dumnezeu le cunoaște pe deplin. Într-un loc atât de plin de lumină, am descoperit cât de reală este umbra suferinței umane și cât de profundă este nevoia de mângăriere. Recent, una dintre micile noastre companie a prestat servicii pentru o proprietate de peste 25 de milioane de dolari casă, nu commercial, ci regidencial, și este situată pe Casta Pacificului într-o vecinătate cu reședințe la fel de impresionante, opulență, rafinamentă, eleganță de săvârșită, o imagine a succesului și a împlinirii visului american. Și totuși, din colo de zidurile somptoase și de priveliștea grandioasă a oceanului, am descoperit și descoper ani de ani o altă realitate. După mai bine de oră de interacțiune cu proprietarul acelei case, el cu la crimin în och mi-a cerut să mă rog pentru el. În ac moment, bogăția nu mai conta prestigiul dispăruse, iar sufletul său căuta pacea pe care lumea Dumnezeu putea să-i ofere. Ne-a rugat împreună a primit pacea, iar în inima lui a înțeles că Dumnezeu e vorbea din nou. Exact aceleași cuvinte pe care le-au zise cu 20 de ani în urmă, acea clip a trezit în el ascultare, o trezire interioară s-a declanșat și o dorință de am plinivă lui Dumnezeu. Această experiență și altele, sigur, pe care la momentul potrivit o să le împărtășesc, mi are reamintit că indiferent de opulență, de succesul exterior, de valoare pe care o are un om într-o casă sau proprietate sau proprietăți. Pentru că la fel de bine o să într-un episod să împărtășesc, această mică companie noastră lucrează, de ține foarte ocupați, mulțumim și Dumnezeu. Un multimilionar are sute de case aici în această zonă. Un om cu care mereu, după cine a cunoscut, a apelat doar la serviciile noastre și ne rugăm împreună. Un om minunat este dintr-o zonă catolică ca și proveniență, dar un om foarte sensibil la ascultat de Dumnezeu. Și nu de puține ori, pentru că am interacționat de foarte multe de ori, probabil 200 de ori cel puțin. Am văzut în ochiiui lacrime. Această experiențe mi amintesc că indiferent de opulență de succesul exterior, inima omului rămâne în setată după Dumnezeu. Lacrimile nu țin cont de statut de bogăție sau de reputație. Ele sunt universale și vorbesc despre două profund al sufletului uman după sens, după pace, după mângăriere. Și într-o altă emisiune, aș vrea să dezvolt ideea despre mâncăre. Ce valoare are mâncărea pe care Duhul Dumnezeodă. Tema de astăzi însă este despre lacrime pe pământ mângăriere în cer. Și vreau să vă invit să privim din colo de durerea prezentă și să ne ancorăm în promisiunea scripturi. Promisiunile că de fapt, sunt mai multe promisiuni este una singură. Și oricate ar fi, ele sunt așa min, îți spune Dumnezeu. Și anume, mă refer la ceva specific acum că Dumnezeu vede fiecare lacrimă și într-o zi el va șterge pe toate și de pe ochii tăi, și din inima ta, și din sufletul tău, și al meu, pentru că cu toți am fost răniți la un moment dat. Între realitatea lacrimilor de pe pământ și speranța mângării cerești, se desfășoară povestea fiecării vieți, mai lungă sau mai scurtă. Deci aș vrea să împărtășesc încă o dată spun înduți bunit la podcastul Lumii și Umbre, aici unde este un spațiu a reflecției, al vindecării, adevărului biblic, unde lacrimile pământului întâlnesc mângărea cerului. Și imediat, când am avut peniă să fac acest podcast cu această temă, m-am gândit că Dumnezeu promite că ne va șterge orice lacrimă când vor fi în prezența lui și orice durere. Și nu va mai fi suferință, nu mai fi lacrimi, regrete, pentru că oamenii trădează, pentru că oamenii nu înțeleg sau nici nu vor să înțeleagă. Cum va fi o ora? M-am întrebat, cum va fi ora această șterge a lacrimilor? Cum le va șterge el de pe suflet? Cu ce va fi în locuită. Când David spune adună la crimile mele în burduful tău, nu sunt ele o ar scris în cartea vieții. Știa ce spune? A avut revarea prezentă și viitoare a modul în care Dumnezeu. Ține cont de la primile noastre aici pe pământ. Deci, textul la care m-am referit este în Apocalipsa 21 cu 4 și le spune că el, domnul, va șterge orice lacrimă și nu numai atât. Zice că moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici dânguire, nici țipăt, nici durere. Nu spune că lacrimile nu au existat, ci că vor fi șterse. Lacrimile sunt legitime, sunt reale, dar este o promisiune a restaurării. Pentru că odată cu lacrimile s-au revărțat emoții, trăiri, dureri, traume, convulsii, sufetești. Și Jisus spune că a plâns, a plâns la mântorul lazăr, I sus plângea. Lacrimile, acestea nu sunt doar niște picuri de apă pe obraș, ele sunt atât de profunde. În i săiaci 25 copte, promisiunea lui Dumnezeu, cu secole înainte a fost și este și este vie. Domnul Dumnezeu șterge lacrimile de pe toate fețele. Așadar, nu este o metaforă tardivă, ci o temă constantă a revelației despre intervenția lui Dumnezeu în viitor când într-un vers la altul se va încheia. Viața noastră aici e femeieră pe pământ și va începe o altă care ne așteaptă și pentru care ne pregătim de fapt. Și îmi place așa de mult acest verset că vreau să dați voi să-l mai citeți o dată. El va șterge orice lacrimă din ochulor și moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici tânguire, nici țipă, nici durere, pentru că lucrurile din tăi au trecut. Fiec ca și lacrimile tale, durerile, tânguire, țipetele, durerile, prin care ai trecut, să le mângă el, domnul, Dumnezeu. Observați vă rog ce spune textul. Nu că lacrimile nu au existat, nu neagă Dumnezeu suferința noastră. El nu o neagă. O vede, chiar că nu intervine întotdeauna atunci când credem noi că avem nevoie, El o vindecă și nu oricum, cu un gest foarte intim, foarte părintesc, El însuși le vaște la crimin, adduc aminte, noi suntem patru băieți când, din diferite motive, fie evenimente la școală, fie alte intercații, sau cum să zic, eram patru băieți, sau dorințe neînplinite și plângeam. Și mama, care acum este în prezent domnului, la fel și tatăl meu și socrii și doar nu avem niciunul, nici unii soția mea părinți care să trăiască, dar îmi aduc aminte de mama sau de bunici, care ne știa într-un mod așa de părintesc, așa de unic lacrimile, era așa de reconfortant, așa de împrospăta sufletele și speranța care ne era distrus să știu atunci când eram copii și noi, pentru că știu ce, nu se împlinea sau pățeam ceva. Dar acest gest l-a folosit domne va șterge orice lacrimă și ne va a alina suferința. Aceasta este o promisiune care nu apare doar aici în apocalipsă, am spus că Isaia și în multe alte părți. Nu vreau să merg acum să vorbesc din perspectivă, este foarte valoroasă în perspectiva psihologică. Deci este important să vergi și lacrimile, să te descargi și ce cât de complex este din punct de vedere terapeutic acest proces, al plânsului, al revărțatului cu lacrimi înaintea lui Dumnezeu. De aia și Davide spunea adună lacrimele în burduful tău. Nu că ar fi un burduf care s-a duină la crimele, se evaporă ca orice lichid sau apă, dar este mult mai profund. Asta vreau să scoat acum în evidență. Dar David spune iarăși tu numer paș și vieții mele de pribiac, pune lacrimele mele, acolo în burduful tău, nu sunt ele scrise în cartea ta. Biblia ne arată că a plânge nu este slăbiciune. Toți cei care au fost apropiat de Dumnezeu și au umblat cu Dumnezeu au plâns, au agonizat înaintea lui Dumnezeu. David spune că a plâns până n-a mai putut plânge la moment dat și apoi a luat eforturi și a întrebat pe domnul ce să facă, la țic. Ce imagine extraordinară! Dumnezeu s-a dune lacrimile noastre, niciuna nu este pierdută. Fiecare lacrime este văzută numărată, păstrată. Lacrimile noastre devin mărturii ale durerii trăite înaintea lui Dumnezeu. Și mai mult decât atâta, Iisus însuși, când a plâns știa că îl va învia pe la zăr, dar totuși de ce a plâns? Sunt arate că El nu este distant de suferința noastră. El intr în ea, o simte o poartă împreună cu noi atunci când cineva drag. Moare sau avem pierderi în viața noastră. Și totuși revin și spun că din perspectivă psihologică, la primile nu sunt un semn de slăbiciune, ci un mecanism sănătos de reglare emoțională. Mai degrabă mă îngrijorează persoanele care nu plâng niciodată, pentru că asta înseamnă că prim acolo emoții la adânc. Am avut parte la concili la consilierile creștine pe care le fac. S văd oameni plângând când am ajuns acolo la acel trigger și la acel moment în care au plâns, nu mi-a vin să cred cât poate să plângă. Și ce eliberator, ce transformator a fost acest plâns sau în urma acestui plâns în care nu și-a permis, de nu și-a permis să plângă la mărmântarea mamei, a tatălui, nu și-a permis să plâng când a murit copilul, nu aș permis să plângă acea persoană în situații de pierderi grave, complexe, dar a venit momentul în care s-a revărțat și a dus lacrimile. Există lacrimi și ale neputinției, dar și lacrime de bucurie. Toate acestea sunt cunoscute de Dumnezeu. Și atunci cum va fi oare și tercerea acestor lacrimi în cer? Nu va fi uitarea trecutului. Dumnezeu nu va ștege memoria și nici istoria vieții noastre. Și stergerea lacrimilor înseamnă vindecare deplin din perspectiva lui Dumnezeu, o resemnificare a sensului vieții, o restaurare. În cer nu ne vom uita viața pe care am trăit-o pe pământ, o vom înțelege pe deplin. Vom vedea sensul suferinței, dreptatea lui Dumnezeu și frumoseția planului său care atunci când am fost pe pământ, am înțeles-o. Durerea nu va mai răni. Regretul nu mai ne va acuza undeva în sufletul nostru, trădarea nu va mai fi în jurul nostru pentru că va fi un părăție a dreptății și a neprihănirii adevărului. La cuimile toate vor fi înlocuite de pace, de bucurie și de prezență de plin a lui Dumnezeu. Scriptura ne spune că într-o zi nu va mai fi nici moarte, nici tânguire, nici durere. Tot tot ce a fost nedrept va fi restaurat. Tot ce a fost pierdut va fi din nou răscumpărat, și tot ce a fost plâns va fi mângăiat. Până atunci suntem chemat să fim uți pentru alții să fim instrumente ale mângării divine. Unori prin mâinile tale, prin vocea ta, Dumnezeu vrea să mângăie. Dumnezeu vrea să mâinile tale, să fiu extensie a mâinilor lui și vocea ta să aducă bar să am de vindcare. Nu spune celor care nu mai plânge sau fi tare, ci spune așa Dumnezeu vede lacrimile tale, ele nu sunt pierdute, nu vei plânge pentru totdeauna, vor veni și mângâierile cerești. Uneori cea mai profundă mângăiere nu const în explicații, ci în prezență, în tăcere să stai lângă persoana respectivă și să asculți, să te rogi atât duhul sfânt îndeamnă. Să rămâi în dragoste a lui Dumnezeu. Dragul meu ascultător. Dacă plângi astăzi, cu lacrim sau în suflet, să știi că lacrimele tare sunt cunoscute de Dumnezeu. Am făcut acest episod printr-o perspectivă profetică pentru că știu că cineva trebuie să asculte acest mesaj. Lacrimile care le-ai versat în ultimul timp nu sunt semne de slăbiuni, ci dovadă că inima ta este vie. Fiecare lacrimă este văzută adunată și păstrată înaintea lui. Pe pământ, oarecum lacrimile sunt limbașul durerii, dar în cer ele vor deveni dovadă că durerea ta a fost vindecată. Dumnezeu nu ne mântuiește de lacrime prin negarea lor și prin transformarea lor. Car într-o zi când vom fi în prezentța lui. El va șterge orice lacrimă din ochii noștri. Până atunci trim între lacrimi și speranță. Aceasta este lumina din umbra. Și în face să închei cu rugăciune. Uniște împreună cu mine sau grează împreună cu mine. Tatălesc, venim înaintea ta cu inimile noastre, așa cum sunt ele. Uneori pline de bucurie, alteori apăsate de durere. Tu ești Dumneul care vede, Dumnezeu care cunoaște, Dumnezeul care mângă. Tir nimic, nu ți este ascuns, nici suferința noastră, nici lacrimile noastre. Îți mulțumim că nu merpa și vieții noastre și că adun lacrimile noastre în așa zisul burdu al tău. Acum nu știm ce este acesta, pe care David a avut car și revelație, dar îl vom cunoaște. Îți mulțumim. Îți mulțumim că niciuna nu este pierdută și că fiecare suspine este cunoscut de tine. Suspine, gemete, dureri, toate tu le cunoști. Doamne, pentru cei ce plângă astăzi, te rugăm să aduci pacea ta înimele lor, pacea ta care între ce orice pricepele să reumple inimile și să mângă Duhul Sfânt. Vindecă rănile provocate de pierderi, de trădări și de regrete, atinge inimele zdrobite și reversă peste ele, harul tău, restaurator, pentru cei care se simt singuri, amintește-le că nu sunt abandonați, pentru cei descurajați, a prinde din nou lumina speranței, pentru cei îmovorați, dăruește doamne din odigna ta. Și ajută să poarte jugul tău. Doamne Iisus, îți mulțumesc că ai plâns și că înțelegi suferința noastră. Îți mulțumim pentru promisiunea că într-o zi ve șterge orice lacremă din ochii noștri și că nu va mai fi moarte nici tânguire, nici durere. Ajută-ne să trăim cu privirea ținite la cer, cu credință statornică și cu inimile încorată în speranța veșniciei. Fără ne doamne instrumente ale mâncării tale, învață-ne să fim prezenți lângă cei care plâng, să aducem lumină în întuneric, să reflectăm dragostea ta în această lume. Dă-ne cuvinte de alinare, nu de condamnare, o inimă plină de compasiune și o credință neclintită în promisiunile tale, care unele nu sunt doar aici pentru pământ și pentru atunci când vom fi cu tine, când vom părăsi lumea aceasta. Îți încredință în toate lacrimile noastre și toate poverile noastre. Știi încă tu le porți cu dragoste și că într-o zi le vei transforma în bucurie veșnică. În numele Tatălui, ar fiul și a Duhului Sfânt m-am brug. Amin.
