De ce i-a pus Moise să bea vițelul de aur? – Gustul amar al idolatriei

1. Moise a transformat vițelul de aur în pulbere ca Israel să înțeleagă un adevăr simplu: ceea ce ieri părea dumnezeu, astăzi este doar praf.
2. Dumnezeu nu le-a cerut israeliților doar să privească idolul sfărâmat, ci să guste din falimentul lui. Uneori, cea mai dureroasă lecție este să descoperi că ceea ce ai numit „dumnezeu” nu este decât pulbere.
3. Ceea ce ridici deasupra lui Dumnezeu va ajunge, mai devreme sau mai târziu, pulbere. Numai Dumnezeul cel viu nu poate fi sfărâmat și numai El este vrednic de toată închinarea.

Transcript

SPEAKER_00 0:01

Bună ziua, bună seara! Dragi prieteni de prețutindeni, vă spun din nou bunit la podcastul Lumin și Umbre. Sunt licăbără și astăzi vreau să vorbesc despre un episod foarte interesant de mediul testament atunci când moise când coboare de pe munte cu tablele legii, vede idolatria poporului cu bițelul de aur. Și ce face el atunci este un lucru foarte interesant cu profunde învățăminte atât pentru atunci, cât și pentru noi astăzi. El să rămână vicerul de aur, îl face cenușă și pune poporul să dea acea apă amestecată cu cenușa bițelului. Ok, asta în linii așa mari. Lectura de astăzi din timpul de părtășie m-a fascinat, și aș vrea să împărtășesc câteva lucruri și vă rog frumos să. Să ascultați, voi citi în 3 capitolul 32, dacă aveți răbdare, sper să aveți răbdare, este un capitol interesant, cu învățături profunde. Și în relevă și îl descoperă pe Dumnezeu atât atunci, cât și acum. Pentru că el nu se schimbă. El nu poate să fie mai bun, Dumnezeu este neschimabil din punct de perspectiva teologică, dar nici nu poate să fie mai rău, deci el este neschimbabil. Așadar, exodul 32, citez versetul 18 din 31. Când ai spăvit Dnul de vorbit cu Moise pe muntele Sinai, i-a dat cele două table ale mărturii, table de piată, scrise cu degetul lui Dumnezeu. Poporul văzând că Moise se zăbovește să se coboare de pe munte, s-a strâns în jur lui Aron și a zis, Haide, fă de un Dumnezeu, care să meargă înaintea noastră. Căci moise, omul acela, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut. Aron le-a răspuns: Scoateți cercei de Aur din urechile nevestelor, fiilor și fiicilor voastre, și a duceți la mine. Și toți și-au scos cercei de Aur din urechi și au adus la Aron. El, i-a luat din mâine lor, a bătut aur cu data și a făcut un vițel turnat. Și i-au zis, Israele, iată Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului. Când a văzut Aon, lucrul acesta, a zdit un altare înaintea lui și a strigat. Mâine va fi o sărbătorare în cinstea Domnului. A doua zi, s-a sculatis de dimineață și s-au dus să aducă arderi de tot și jerfele de mulțumire. Poporul a șezut, de a mâncat și a băut. Apoi s-a sculat să joace. Domnul a zis lui Moise. Scoală și coboară căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le o poru încisem eu și au făcut un vițel turnat, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus gerfe și au zis, Israele, iată Dumnezeul tău care te-a scos din țară Egiptului. Domnul a zis lui Moise, văd că poporul acesta este un popor încăpățenat. Acum, lasă-mă. Mânia mea are să se aprindă împotriva lor și voi mistuți, dar pe tine te voi face strămoșul un neam mare. Moises a rugat Domnului Dumnezeului său și a zis, pentru ce să se aprindă doamne, mânia ta împotriva acestui popor? Poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână tare. Pentru ce să zic egiptenii? Spre înorocirea lor i-os scos, ca să omoare prin munți și ca să șteargă de pe fața pământului. Întoarce-te din iuțiale amâniei tale și lasă-te de răul acesta pe care vrei să-l faci poporul lui tău. Aduți aminte de Avram, de Isaac și de Israel, robită ei corora, le-ai spus, jurându-te pe tine însuți, voi în mulți sămânța voastră ca stelele cerului. Voi da urmașilor voștri toată țara aceasta de care am vorbit și ei o vor săpuni în via. Și domnul s-a lăsat de la răul pe care îl spusese că îl vrea să-l fac copul lui său. Moise s-a întors și s-a coborât de pe munte cu cele două table ale mărturii în mână. Table erau scrise pe amândouă părți, pe o parte și pe alta. Tablele erau lucrarea lui Dumnezeu și scrisul era scrisul lui Dumnezeu să pat pe table. Iusu a auzit glasul poporului, care scotea strigăte și a zis lui Moise: În tabără este un strigă de război. Moise a răspuns. Strigătul acesta nu-i nici strigă de biuritor, nici strigă de biți, ce aud eu este glasul unor oameni care cântă. Și pe când se apropiat de tabără, a văzut vițelul și jocurile. Moise, s-a aprins de mânie, a aruncat tablele din mână și le-a sfârșit de piciorul muntelui. A luat viceul pe care îl făcuse ei, făcuseră ei și l-au ars în foc, l-a prefăcut în cenușă, a presărat cenușa pe fața apei și a dat o copilul lui Israel sobia. Moise a zis lui Aaron. Ce ți-a făcut poporul acesta de a adusa asupra lui un păcat atât de mare? Aron a răspuns. Să nu se aprinde de mânie domnul meu. Tu singur știi că poporul acesta este pornit la rău? Ei mi-au zis, Făi un Dumnezeu care se meargă înaintea noastră, căci Moise, omul acela pe care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut. Eu le-am zis, cine are Aur să-l scoată și mi-au. Mil au dat. L-am aruncat în foc și din el a ieșit bicerul acesta. Moise a văzut că poporul era fără frău, căci Aronul făcuse să fie fără frău, spreocul a vrășmașilor săi, s-a așezat la ușa tabere și a zis, Cine este pentru domnul să vină la mine. Și toți copiii lui Levi s-au strâns la el. El-a zis, așa vorbește domnul Dumnezeu lui Israel. Fiecare din voi să se încingă cu sabia, mergeți și străbateți tabără, de la poarta la alta, și fiecare să omoară pe fratele, pe prietenul și pe ruda sa. Copilul Levi, au făcut după porunca lui Moise și aproape 300 de oameni au pierit în ziua aceea din popor. Moise a zis, predați-vă azi în slujba Domnului, chiar cu șerfa Fiului și fratelului vostru pentru ca binecuvântarea lui să vină astăzi peste voi. A doua zi Moise a zis poporului. Ați făcut un păcat foarte mare, am să măsă acum la Domnul, poate că voi căpăta iertare pentru voi. Moise s-a întors la Dnul și a zis, A, poporul acesta a făcut un păcat foarte mare și au făcut un Dumnezeu de aur. Iartă acum păcatul. Dacă nu, atunci șterge mă din cartea ta pe care ai scris-o. Domnul a zis lui Moise, pe cel ce a păcătuit împotriva mea, pe aceea îl voi șterge din cartea mea. Du-te, dar și după poporul unde ți-am spus, iată, îngerul meu, va merge înaintea ta, dar în ziua răzbunării mele îi voi pedepsi pentru păcatul lor. Domnul a lovit curgie poporul pentru că a făcut servițelul fuurit de Aaron. Domnul a zis lui Moise, du-te și pornește de aici cu poporul pe care l-ai scos din țara Egiptului, suete în țara pe care am jușcat, lui Aram, lui Isaac și lui Iacov, zicând semințe itale, o voi da. Amin. Până aici. În timp ce citeam, reciteam, mi-am adus aminte de în timpul de părtășie, câte întrebări mi s-au născut și s-au format în mintea mea aproape la fiecare verset. Of course că am predicat de ce an de zile și am împărtășit, și am folosit uneori în conciliere, uneori în mesaje, aceste texte, însă, de fiecare dată cu unui Dumnezeu are o altă și vezi lucruri care nu le-ai văzut până acum. Însă aici am citit una dintre cele mai dificile și tulvurătoare pagini din vechiul testament. Dacă o citim superficial, pare că Dumnezeu aprobă violența arbitrară, dar dacă o citim în contextul întregii scripturi și al momentului istoric, apar câteva principii importante pe care merită să le amintesc. Nu în detailat, pentru că o să ajung la apa și cenușa pe care moi se i pune pe copii lui Israel să obi. M-am întrebat chiar pe finalul capitului cum Dumnezeu primește jefă umană că Dumnezeu nu primește așa ceva, desigur că nu primește și este foarte ciudat cum moi se trim să omoară pe frate, pe fiu, pe rudă și așa mai departe. Trebuie ținut cont că este un context de rebeliune națională. Israel tocmai intrase într-un legăm cu Dumnezeu, asta undeva la capitolul 19 până la 24, vedem tot în exod. Vedem această legământ în care Dumnezeu promete multe bine cuvântări, dar nu numai Israelului. Păi, la doar câteva săptămâni are loc această scenă, se încalcă prima și a doua poruncă. Nu era de un păcat individual, ci era o rebeliune națională, practic o lovitură de stat spirituală, putea să spunem. În lumea antică apostazia imediat după închei a unui tratat era considerată trădare. Și de aceea Moise zice cine este pentru Domnul. Moise nu pruncește direct la ucidere. El spune cine este pentru domnul să vină la mine. Și vedem că doar leviții au răspuns. Este interesant că de ce leviți, dar nu merg în detalii. Atunci are loc un moment al separării. Este asemănător și s-a întâmplat de multe ori în poporul Israel, poate și în viața ta, dar în exemplu Iosu, el zice, alegeți astăzi cu ei vrei să îi slușiți. Și ceva asemănător s-a întâmplat. Sunt omorâți 3000 de oameni, textul spune că leviți au ucis aproape 300 de oameni. Nu spune că au ucis la întâmplare, probabil au fost identificați liderii și promotorii idolatriei și a rebeliunii. Un detaliu care mi-a tras atenția în versetul 26: mai se cheamă oamenii. Unii răspund, alții nu răspund. Probabil că cei care au persistat în rebeliune nu au răspuns, dar au fost execuți despre este vorba. Așadar nu este un masacru altregitabare, ci doar o judecată. Zicom, omorâd pe fratele vostru. De ce pe fratele? Și este un șocant? Pentru că ascultarea de Dumnezeu trebuia să fie mai presus decât legăturile de sânge. Și în nouul testament Iisus ne spune că cine iubește pe tată or pe mamă mai mult decât pe mine, nu este vrednic de mine. Asta nu înseamnă ură, nu înseamnă instarea la ură, înseamnă că Dumnezeu ocupă primul loc și asta trebuie să înțelegem. Nu trebuie să luăm și cealtă acțiune să începem să ucidem pe cei care nu sunt de acord nici vorbă. Dumnezeu nu a primit nici o dată gerfe umane și este interzis explicit în Leviticoptul și în Deutronom 12 cu 31, Ieremie 7 cu 31 și mai am câteva locuri dar nu l-am notat. Unde Dumnezeu și aici în exal 32, nu descriu gerfe umană. A pare aparent că am avut discuție cu cine despre textul acesta cu ceva timp în urmă. Deci descri o execuție judiciară în contextul legământului Mozai care tocmai a avut loc. Oi și mijlocește și foarte interesant. El nu zice că au murit tremit problema s-a rezolvat. Nu, din contră, el urcă din nou pe munte, spune Domnului iartele păcaturi, dar dacă nu ștergem pe mine din cartea ta. Este una dintre cele mai impresionante rugăciuni din vechiul testament. Moi se devine un prototip al mijlocitorului. El este dispus să sufere pentru popor, cum puțin lideri sunt dispuși și aici îl prefurează pe Hristos Diferența este că Dumnezeu nu acceptă ca noi să se moară pentru păcatul altora sau să fie șterzi din cartea vieții, dar acceptă mai târziu jefa Domnului Iisus Christos, pentru că Isus avea ca și Christosul Fiului Dumnezeu. Avea misiunea aceasta. De așa viața pentru păcatele multora pentru ale lumii întregi. Dar există și o întrebare pe care mulți cercetători ai Bibli o pun. A reflectat moise perfect voia lui Dumnezeu? Exulde spune că moi să-lat porunca. Nu spune explicit că Dumnezeu i-a dictat acea poruncă. El spune bineînțeles acolo că domnul unde? Nu fi să întoarc pagina. Cine este pentru domnul și cumva. Se irijează copiului lui Israel, pe datții va în slujba domnului. Deci încearcă să și autoritatea din Dumnezeu, însă nu spune că Dumnezeu i-a vorbit explicit și a dictat acea poruncă. În vechiul testament există numeroase relatări descriptive, nu neaparat prescriptive. Biblia relatează ceea ce au făcut oamenii a lui Dumnezeu fără să afirme întotdeauna că fiecare decizie lor a fost ideală. De exemplu, David numără poporul. Dar nu spus domnul Irie, cere foc peste căpetenii. Iacov și familia lui folosește înșelăciunea. Toate sunt consemnate, dar nu toate sunt prezentate ca modele pe care noi trebuie să le urmăm. În cazul acesta al lui Moise, textul nu spune domnul aporunciului Moise să o moare 300 de oameni. El ratează doar acest text acțiunea lui Moise și apoi continuă cu mijlocirea lui pentru popor. Aici mulți cercetători ai Bibliei sau comentatori văd aici ca o aplicare legitimă a legământului alții, însă consideră că relatarea lasă intenționat loc de tensiuni morale și că nu a fost corect ceea ce a făcut Moise și că și-a răgat drept mai mult decât Dumnezeu i-a dat. Se poate acest lucru de multe lideri își rogă drepturi de a face sau de a duce la îndeplinire sau de executa unele lucruri care nu Dumnezeu le-a spus. De multe ori obișnuiți să reprezinte poporul în fața lui Dumnezeu este o linie foarte sensibilă scapă sau se irijează sau consideră că tot ce fac el, mai ales liderii foarte proiminenți, este și ceea ce Dumnezeu vrea. Deci trebuie să se verifice permanent, cu cât mai susterică Dumnezeu peste sute, mii, zeci de mii, sute, milioane de oameni, cei care conduc organizații mari, biserici uriaș, trebuie să înțeleagă că este o pantă pe care mulți cad să creadă că dacă Dumnezeu a folosit o dată de 10 de 20 de ori, ei va folosi absolut de fiecare dată, fără să mai întrebe. De fiecare dată îns trebuie să întrebăm pe Dumnezeu pentru ce indiferent cât de mare ești, cât de mare răspundere ai sau nu ai decât pentru viața ta. Trebuie întrebăm pe domnul și să așteptăm care să ne vorbească. Dar revin la esența ceea ce vreau să transmit. Molise este pe munte, aron. Face ca cum spune Biblia, spune că Aron este popor a fost fără frâu, pentru că Aron a făcut să fie așa. Și sunt mulți lideri astăzi ca Aron, care vor să fie pe placul poporului. Atenție foarte mare, pentru asta duce mult de multe ori la idolatrie în diferite forme. Și revin la esența, voi se vine, mo se coboară pe munte și când vede șena care era în tabără, înțeles, acolo, poporul deja era atât de convins. Dansuri, strigăte, bucurie deci erau convinși că fac o slujbă spirituală, mai ales dacă spune că s-au pus să mănânce și să bea. Multi ori este alcoholul, vinul iau mințile oamenilor și este foarte periculos. Cu toate că Biblia nu este categorică împotriva, eu consider pozivul acolului, eu consider că abstinența este cea mai bună recomandare care se poate face pentru din mai multe punte vedere nu intru în detalii acum. Dar, poporul dansează, poporul este exuberant, poporul și atmosferă spirituală cum și astăzi de multe ori în biserici, pare că dacă este multă voie bună, multă muzică, multă exuberanță, sălărire sau dans sau să sare în sus oamenii și atmosfera este în jurul unui idol în jurul unei aici nu au crezut că este, nici nu a considerat că este idola, au considerat că este chiar un Dumnezeu ca Dumnezeu care a scos din țară Egiptului. Asta nu intru în detalii cum au ajuns aici să fie așa de fascinați de acest visțel și cum să fi duș în eroare, nici nu e interesat, de fapt. I au vrut să-și continue. Să continuă atmosfera religioasă deserbare, dar au avut nevoie de un obiect de aceea de multe ori unii cântereți sau mesageri sau persoane carismatice, fac idol ca și aron poporului. Printr-un discurs, printr-o piesă, printr-o sau mai multe piese, uit că, de fapt, în toate acestea, Dumnezeu nu are nicio prezență sau nicio treabă cu acestea. Și asta pentru că omul pe care Dumnezeu a ales, uitați-vă la progresia cu păcatului cum a apărut. Dumnezeu pare abent. Și oamenii în general nu suportă incertitudinea. Moi este omul acela care ne-a scoste. Nu mai este lider. Un lider nu mai este prezent în 40 de zile moți să nu mai fost prezent în popor și poporul deja devine neliniștit, crătitor, îl face nu omul Dumnezeu, ci omul acela. Atunci oamenii nu suportă incertitudinea. Vor să aibă un lider, vor să aibă. Și asta s-a întâmplat de multe ori, în interimate în biserici, chiar am avut o experiență. Am dat un termen și liderii care au rămas acolo la aceea biserică. Nu, de trebuie să trebuie întrebe ceva să fie. Nu este să fie păstor. Le-am spus, nu este timpul, mai trebuie așa. Nu putem să așteptăm, nu suportăm incertitudine, dar nu s-a împlinit timpul respectiv. Și astfel și a făcut un Dumnezeu și-a ales un vițel de aur care a trebuit sfârșat mai târziu, exact în acest episod în Biblie. Oamenii își creează un Dumnezeu vizibil, într-un lider, într-o carismă unui lider, într-o stilă. Idolul le oferă liniște temporară. Apoi începe închinarea, începritoarurile și până la urmă în china se transformă aici în cazul acesta într-o petrecere necontrolată. Ei nu spun am părăsit pe domnul, nici vorbă. Ei spună iată Dumnezeul tău care te-a scos din Egipt. El nu spun n-am ascultat demoise. Ei spunul la sof, nu știe în ce s-au făcut cu el. Nu-i pasă de noi, pe munte, nu este un om pentru oameni. Și iată Dumnezeul tău Israele, care te-a scos din țara Egiptului. Adică au schimbat obiectul închinării, dar au păstrat limbajul religios. Este una dintre cele mai mari forme de idolatrie. Vezi astăzi biserici. Indiferent din ce în confesiune, au limbaj religios, au atmosferă. Obiectul închinării nu mai este Hristos, este muzica, este un stil anume, este. A vrea să fiu mai concret. Dar nu vreau să credă cineva sau ceva că pur și simplu obiectul chinării nu mai este, sau țin ta închinării nu mai este Christos. Sau un Christos cunoscut în felul lumii, că și Paver spune despre asta. Și este cea mai mare, una dintre cele mai periculoase forme de idolatrie. Și atunci vine Moise și spune că el a luat bițelul pe care îl făcuse la ars în foc, la măcinat, până s-a făcut pulbere, a preserat pulberea pe apă și a dat o copilor lui Israel să ia. Și te întreb poate cum poate a rut să devină cinușă? Păi nu putea. Aur noarde, au rut să topește. Textul spune că la ars și apoi l-a măcinat. Și cumva explicația cea mai acceptată este aceasta. Bicielul nu era din aur masiv, era probabil lemn acoperit cu foie de aur sau cum va turnat împreună cu alte materiale, focul a ars partea combustibilă, au lăsat topit, a topit a rămas acolo, dar mai se l-a zdrobit foarte fin, prin ciocănire, măcinare, se poate obține pulbere foarte fină de aur. Această pulbere a fost amestecată în apă și a o băut apa încărcată cu particole de aur. De ce a pus Dumnezeu să bea? Aici începe adevărata lecție care vreau să o spuneți. Idul trebuia să intre în ei. Până atunci idolul era în fața lor, acum trebuia să intre în stomacul lor, înăuntru lor. Cumva Dumnezeu parcă le spune, ați crezut că vă hrănește, acum hrăniți-vă voi cu acesta cu el, cu idolul. Ce imagine extraordinară! Idul ocupase deja inima. Acum ocupă și trupul. Este imagine a păcatului care începe ca fascinație, ca wow, și ajunge dependență. Înainte aurul, era comora lor, ce mai depres. După ce Moi se îl mărunțește, devine praf. Exact asta face Dumnezeu cu idolul. Tot ceea ce omul absolutizează ajunge în final fără valoare. Fiec vorbind de carieră, de popularitate, de putere, de bani, de control, toate pot deveni braf. Un or Dumneze nu îndepărtează imediat idolul. Și aici în cazul acesta, nu, i-a lăsat, a fost un timp câteva zile probabil sau ne lasă să vedem cât de mari este. Dumnezeu, noi spunem așa ceva de genul. Dumnezeu le iam idolul. Nu mă simt bine, nu sunt confortabil. Întradevăr în facere. Dumnezeu spune mai întâi vreau să vezi ce gustare. Asta spune Dumnezeu. Foarte multe dependențe funcționează exact așa. Știu din psihologie și conciliere. Omul este atras apoi consumă, apoi consumul îl consumă pe el. Vedeți? Aurul este simbolul valorii. Apa este un simbol al vieții. Mai se face ca valoarea falsă să fie înghițită. Parcă ne spune tot ce ați considerat viața este de fapt doar pulbere. Observă că Dumnezeu, metodele lui Dumnezeu sunt foarte interesante cu această lec pe care o dă Israel lui și nouă. Dumnezeu nu ascunde idolul, nu îl pune într-un muzeu, nu îl depozitează, îl distruge complet. Exist un principiu spiritual aici. Nu negociezi cu idoli. Că ei te duc mai departe, te distrug. Nu îi păstreți ca amintire sau asta a fost când nu mai reprezintă nimic pentru mine, ci pur și simplu îl distrugi. Astăzi sunt mulți biței de aur, dar nu su forma în care au fost în tabra Israeliților. Pot fi succesul, imaginea publică, confortul, banii, cum am spus, lucrarea spirituală sau religioasă, propria reputație pentru unii tehnologia, pentru alții aprobarea oamenilor, lista e lungă. Orice lucru bun poate deveni un idol atunci când ocupă locul lui Dumnezeu. Dumnezeu nu doar distruge idorii noștri, ci ne lasă uneori să gustăm amărăciunea lor pentru ca să nu îi mai dorim nici odată. La început, idolul pare dulce, interesant. Wow, la sfârșit trebuie băut ca o apă amară. Aceasta este logica păcatului. Promite libertate, oferă plăcere de moment și cere și închinare, adică și un preț, fie că este vorba de orice dependență, iar la final te obligă să înghiți consecințele. În pustiu poporul dea apa amestecată cu pulberea fițului de aur, dar mai târziu, în Ioani 6, domnulisus, vorbește despre o altă băutură, o altă hrană, El însuși. Contrastul este foarte puternic. Iolii, chiar dacă sunt făcuți din aur, lasă un gustă mar și nu pot da viață. Hristos, deși a fost disprețuit de oameni. Oeră adevărată viață. În cel din urmă, fiecare om se hrănește cu rodul umbretelor lor, cu ceea ce venerează. Dacă se închină idor, va ajunge să le poarte consecințele. Dacă se închină lui Hristos, vor primi viața. În conciliere, de mulți o văd același fenomen. Nu poți vindeca un dependent doar lândui alcoholul sau altă substanță. Trebuie să ajung el însuși, să spună nu îl mai vreau. La fel este dependența de jocuri. Treung să spună nu mai doresc. Nu că le ocolesc, nu, nu le mai vreau. Dependentul de pornografie să spună nu mai doresc așa ceva. Mă distruge nu, nu mai vreau așa ceva. Dependența de sau control dependentul de imaginea proprie. Știu eu, vindecarea începe când omul participă la distrugerea propriului idol. Repet, vindecarea începe atunci când omul în cauză participă la distrugerea propriului idol. Și mai este un detaliu. Observ că textul nu spune că cine va refuza să bea. Biblia nu spune că unii au refuzat. Poate că mesajul de constrângerea fizică, nu este aici punctul central, ci despre demonstarea publică. Idolul fusesese. Deci unii au refuzat, nu. Toți. De ce? Pentru că autoritatea lui Moise a fost foarte puternică. Până atunci Moise făcuse lucruri pe care nimeni în arcani nu le putea face. Amintiți-vă de cele 10 urgii, despărțirea mării roșii, apa din stâncă, mana din cer, prezența lui Dumnezeu pe sine. Și când Moise a coborât de pe munte, el nu era un om oarecare. De ce ei au spus omul acesta? Era liderul prin care Dumnezeu îi scose din Egipt. Imaginează-ți stă rocena, cu câteva ori înainte dan să înjuruli țerului, acum Moise, îl ia și nimeni nu poate să-l oprească, nimeni nu îl contestă, îl arde, îl zlobește, îl face praf. Dacă vițelul era Dumnezeu, de ce nu se apăra acum în fața lui Moise? În acel moment cred că mulți au înțeles că au fost înșelați. Imediat după aceea Moise spune: Cine este pentru domnul să vină la mine? Leviți vin. Dar celălalt rămâne încremeniți. Deci nimeni nu l-a contestat pe Moise în prezența lui, dar în absența lui dar au contestat. Cum se întâmplă? L-au contestat și în prezența lui, au fost situații în relatate de Biblie. Însă acest moment, la acest moment sau această scenă, observăm că Biblia nu spune explicit că Moise a forțat fizic pe fiecare să bea. Textul afirmă că a dat copilor lui Israel să bea, cum s-a desfășurat concret acțiunea, nu ei se spune. Este posibil ca autoritatea lui Moise, șocul evenimentelor și conștientizarea vinovăției, să fi făcut poporul în întregime, să se supună fără o rezistență relatată de text și a mas o lecție pentru ei și pentru noi astăzi. Muți știau că în inima lor ca au greșit, se simțiau vinovați. Păcatul are ceva foarte interesant. În timpul lui, pare justificat. Dar după ce trece entuziasmul, apare rușina, vinovăția. Poate că apa aceea pe care moți a dea a fost acceptată tocmai pentru că oamenii știau că merită mustrarea. Nu știu care a fost motivul, dar au acceptat și au învățat o lecție prețioasă. Așadar, dragilor, grați la vorăbdare să ascoltați până în acest minut. Răstă la câteva concluzii și apoi să mă rog. Povestea bițelui de Aur nu este doar despre unidul din trecut, este despre inima noastră a oamenilor din toate generațiile. Când Dumneze pare că întârzie, omul este tentat să-și construiască proprii Dumnezei. Ceva ce poate vedea, controla sau atinge. Astăzi vțelul de Aur poate purta numele banilor, puterii, succesului, religiei, familie sau chiar a proprii persoane în narcisismul. Cel mai tulburător moment al acestui capitol care l-am citit este acela că moi se transformă idolul în pulbere și la mestecă în apă. Cumva Dumneze pare că spune. Vreau să vezi ce este cu adevărat idolul tău. Ceea ce ai adorat ieri nu este cât un praf. Orice idol promite viață, dar sfârșit prin ales sau un gust amar. Nu cred că a fost luapă cu zahăr. Orice idol cere sacrificii, dar nu poate salva. Numai Dumnezeu, cel tot puternic, prin domnul Iisus Hristos, poate salva da viața și speranță și libertate. Poate că și noi trecem uneori prin momente în care Dumnezeu în găduie ca idolii noștri să se prăbușască. Nu pentru că ne urăște, ci pentru că ne iubește prea mult ca să ne lasă, să ne închinăm la ceva care nu poate mântui. Și asta se închei cu această întrebare. Ce ocupă astă din lima ta locul care aparține numai lui Dumnezeu? Hai să ne ridică mințele și nimele spre Dumnezeu gândurile noastre. Tatăc, îți mulțumim că ești Dumnezeu celviu, adevărat, a totputernic, care nu poate fi modelat de mâine oamenilor și nu poate fi înlocuit de nimic din lumea aceasta. Te rugăm să cerceteți limile noastre și să ne arăți dacă există vreun vițel de a răspuns în inima noastră în viața noastră. Dacă am pus încrederea cumva în oameni, în bani, în succes, în religie sau oric altceva, iartă de Doamne, iartă și a dune înapoi la tine. Dă-ne curajul să renunțăm la idolii noștri înainte ca ei să ne distrugă. Ajute-ne să înțelegem că nu mai tu, Doamne, poți umple golul din Sufletul nostru și nu mai tu ești vrednic de toată închinarea. Îți mulțumim pentru Domnul Iisus Hristos, adevăratul, unicul, muzlocitor, care nu doar a mijlocit pentru noi, ci și-a dat viața pentru păcatele noastre ca noi să primi iertarea. Și viața veșnică. Doamne, vă ca viața noastră să fie o închinare curată, iar atunci când lumea va privi spre noi să nu vadă idolul pe care am construit, ci chipul Fiului tău. Iisus să ia chip în noi. În numele Domnului Iisus Hristos ne rugăm. Ain.