
În Drum spre Terapie - Un Podcast despre Autism
Viața alături de o minunată fetiță cu Autism grav și ADHD este o provocare continuă. Vrem să împărtășim cu voi experiențele noastre și să avem discuții interesante despre Autism.
În Drum spre Terapie - Un Podcast despre Autism
Despre ADHD la copii
S1 E3 Despre ADHD la Copii
ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare ale copilăriei. De obicei, este diagnosticată pentru prima dată în copilărie și durează adesea până la vârsta adultă. Copiii cu ADHD pot avea probleme cu atentia, controlul comportamentelor impulsive (pot actiona fara sa se gandeasca la rezultat) sau pot fi prea activi.
Discutăm în acest episod despre Simptome, Diagnostic si Tratamentul ADHD-ului la copii.
Mulțumim pentru că ne-ați ascultat. Ne găsiți de asemenea și pe Facebook și pe Instagram, unde vă invităm să ne urmăriți pentru a descoperi mai multe informații despre noi.
Facebook: Autism Eli Explorează
Instagram: Autism_Eli_Explorează
Înainte de a începe prezentarea subiectului de astăzi, aș vrea să mai fac o precizare în ceea ce privește crearea acestui podcast. Noi vrem să încercăm să fim de folos părinților care se află în aceeași situație ca și noi, astfel că ne-am dori ca acest podcast să servească într-un mod cât se poate de util vouă, ascultătorilor noștri. Dar, după cum ziceam și în episodul anterior, suntem doar niște simpli părinți ai unui copil cu autism. Echipamentele noastre de înregistrare nu sunt cele mai bune, studioul nostru este în general acasă, o camera sau alta în funcție de locul în care nu se află niciuna dintre fetițele noastre în acel moment. Uneori fac înregistrările și în mașină, chiar în drum spre terapie sau cât aștept pitica să iasă de la terapie. Astfel, este posibil ca sunetul să nu aibă o calitate perfecta, dar ne străduim să fie cât mai bun cu putință. Vă mulțumim pentru înțelegere și sperăm să fie de interes pentru voi și acest episode
ADHD Attention deficit hyperactivity disorder (tulburare de hiperactivitate si deficit de atentie)
ADHD este una dintre cele mai frecvente tulburări de neurodezvoltare ale copilăriei. De obicei, este diagnosticată pentru prima dată în copilărie și durează adesea până la vârsta adultă. Copiii cu ADHD pot avea probleme cu atentia, controlul comportamentelor impulsive (pot actiona fara sa se gandeasca la rezultat) sau pot fi prea activi.
Conform Wikipedia, ADHD este o tulburare de neurodezvoltare caracterizată printr-o disfuncție care provoacă simptome de neatenție, hiperactivitate, impulsivitate și dereglare emoțională simptome care sunt excesive și omniprezente, afectând persoana cu ADHD în contexte multiple și neadecvate vârstei.
Informațiile care sunt prezentate aici sunt consolidate din surse cum ar fi Centrul de Control al Bolilor sau Organizația Mondială pentru Sănătate,
Semne și simptome
Este normal pentru copii să aibă probleme de concentrare și să aibă comportamente la un moment dat sau altul. Cu toate acestea, copiii cu ADHD nu cresc din aceste comportamente. Simptomele continuă, pot fi severe și pot provoca dificultăți la școală, acasă sau cu prietenii.
Un copil cu ADHD ar putea:
Visează mult cu ochii deschiși
uită sau pierde lucruri foarte des
vorbește foarte mult
Face greșeli neglijente sau isi asumă riscuri inutile
ii este greu să reziste ispitei
are probleme cu rotația
are dificultăți în a se înțelege cu ceilalți
Decizia dacă un copil are ADHD este un proces cu mai mulți pași. Nu există un singur test pentru a diagnostica ADHD pentru că și multe alte probleme, cum ar fi tulburările de somn, anxietatea, depresia și anumite tipuri de dizabilități de învățare, pot avea simptome similare.
Dacă sunteți îngrijorat dacă un copil ar putea avea ADHD, primul pas este să discutați cu un psihiatru/psiholog sau un medic pediatru.
Academia Americana de Pediatrie (AAP) a publicat un ghid de practica clinica care ofera recomandari pentru diagnosticarea si tratamentul copiilor cu tulburare de deficit de atentie / hiperactivitate (ADHD). Acest ghid se bazează pe cele mai bune dovezi disponibile și este destinat utilizării de către pediatrii, medicii de familie și alți specialiști în domeniu.
"Ghidul practicii clinice: diagnosticul și evaluarea copilului cu tulburare de deficit de atenție / hiperactivitate" din 2011 publicată de Academia Americană de Pediatrie (AAP), a fost revizuit și înlocuit în Octombrie 2019, fiind nevoie de noi actualizări ca urmare a evoluției cercetării de specialitate în cee ace privește ADHD. Acest ghid actualizat abordează evaluarea, diagnosticul și tratamentul tulburării de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD) la copiii cu vârsta cuprinsă între 4 ani și vârsta de 18 ani, cu îndrumări speciale oferite pentru îngrijirea ADHD pentru prescolari si adolescent. De asemenea, ghidul nu face referire la adultii de peste 18 ani pentru ca nu exista studii realizate pe personae adulte.
Din 2011, lansarea de noi cercetări reflectă o mai bună înțelegere și recunoaștere a prevalenței și epidemiologiei ADHD; provocările pe care le ridică pentru copii și familii; necesitatea unei resurse clinice cuprinzătoare pentru evaluarea, diagnosticarea și tratamentul ADHD pediatric; și barierele care împiedică implementarea unei astfel de resurse.
Ghidul Academiei Americane de Pediatrie pentru diagnosticarea și evaluarea ADHD recomandă ca medicii pediatrici, psihiatrii sau psihologii să urmărească niște linii directoare destul de clare în vederea diagnosticării copilului cu ADHD. Un prim punct de interes:
Evaluați copiii și adolescenții cu vârste cuprinse între 4 și 18 ani pentru ADHD prin prisma existenței unor probleme academice sau comportamentale și prezintă lipsa atenției, hiperactivitate sau impulsivitate.
Obținerea de rapoarte despre simptomele copilului de la părinți sau tutori, personalul școlii și lucrătorii din domeniul sănătății mintale implicați în îngrijirea lor și obținerea de informații și de la copil sau adolescent.
Utilizarea scalelor de evaluare și alte surse pentru a documenta simptomele și pentru a vă asigura că au fost îndeplinite criteriile DSM-5.
Excluderea oricăror altor condiții posibile care pot provoca simptome similare.
Examinați alte afecțiuni care ar putea coexista cu ADHD, inclusiv tulburări emoționale sau comportamentale (cum ar fi anxietatea, depresia și problemele de comportament), tulburările de dezvoltare (cum ar fi tulburările de învățare și limbaj sau tulburarea spectrului autismului) și condițiile fizice (cum ar fi ticurile, tulburările de somn sau apneea).
Copiii trebuie sa fie trimiși la un specialist dacă sunt detectate condiții concomitente pe care medicii pediatrici sau de familie nu au experiență în tratarea sau diagnosticarea.
Specialiștii în domeniu ar trebui să determine, de asemenea, dacă copilul are o altă afecțiune care poate explica mai bine simptomele sau care apare în același timp cu ADHD. Citiți mai multe despre alte preocupări și condiții.
Cum este diagnosticat ADHD prin prisma Manualului de diagnostic si Statistica
Specialiștii utilizează liniile directoare din Manualul de diagnostic și statistică al Asociației Americane de Psihiatrie, ediția a cincea (DSM-5)1, pentru a ajuta la diagnosticarea ADHD. Acest standard de diagnostic ajută la asigurarea faptului că oamenii sunt diagnosticați și tratați corespunzător pentru ADHD. Utilizarea aceluiași standard în cadrul comunităților poate ajuta, de asemenea, la determinarea numărului de copii care au ADHD și a modului în care sănătatea publică este afectată de această afecțiune.
DSM-5 Există trei criterii mari care se urmăresc atunci cand se intenționează diagnosticarea ADHD: Deficitul de atenție, Hiperactivitate și Impulsivitate sau toate trei elementele la un loc. Aceste elemente interferează cu dezvoltarea lor.
Deficit de atentie:
Pentru a fi incadrat ca persoană cu ADHD, ne uităm la un număr de minim sase simptome de neatenție pentru copiii cu vârsta de până la 16 ani sau minim cinci pentru adolescenții cu vârsta de 17 ani și peste și adulți; Simptomele lipsei de atenție sunt prezente de cel puțin 6 luni și sunt inadecvate pentru nivelul de dezvoltare:
Adesea nu reușește să acorde o atenție deosebită detaliilor sau face greșeli neglijente la școală, la locul de muncă sau cu alte activități.
Adesea are probleme în a menține atenția asupra sarcinilor sau activităților de joacă.
Adesea nu pare să asculte atunci când i se vorbește direct.
Adesea nu respectă instrucțiunile și nu reușește să termine temele, treburile casnice sau îndatoririle la locul de muncă (de exemplu, își pierde concentrarea, este deviat).
De multe ori are probleme în organizarea sarcinilor și activităților.
Adesea evită, nu-i place sau este reticent în a face sarcini care necesită efort mental pe o perioadă lungă de timp (cum ar fi temele școlare sau temele).
Deseori pierde lucruri necesare pentru sarcini și activități (de exemplu, materiale școlare, creioane, cărți, unelte, portofele, chei, documente, ochelari, telefoane mobile).
Este adesea ușor de distras
Este adesea uituc în activitățile zilnice.
Hiperactivitate și impulsivitate:
La fel ca și la Neatentie, un minim de Șase simptome de hiperactivitate-impulsivitate pentru copiii cu vârsta de până la 16 ani sau minim cinci pentru adolescenții cu vârsta de 17 ani și peste și adulți sunt necesare pentru a fi identificat cu ADHD;
De asemenea, Simptomele hiperactivității-impulsivității au fost prezente timp de cel puțin 6 luni într-o măsură perturbatoare și inadecvată nivelului de dezvoltare al persoanei:
Adesea, se agită sau lovește mâinile sau picioarele sau se agită în scaun.
Adesea părăsește locul în situațiile în care se așteaptă să rămână așezat.
Adesea aleargă sau urcă în situații în care nu este potrivit (adolescenții sau adulții pot fi limitați la senzația de neliniște).
Adesea incapabil să se joace sau să ia parte la activități sociale în liniște.
Este adesea "în mișcare", acționând ca și cum ar fi "acționat de un motor".
Adesea vorbește excesiv.
Adesea vine cu un răspuns înainte ca o întrebare să fie finalizată.
Adesea are probleme în a-și aștepta rândul.
Deseori întrerupe sau intră în contact cu alte persoane (de exemplu, intră în conversații sau jocuri)
În plus, trebuie îndeplinite următoarele condiții:
Mai multe simptome neatente sau hiperactive-impulsive au fost prezente înainte de vârsta de 12 ani.
Mai multe simptome sunt prezente în două sau mai multe medii (cum ar fi acasă, la școală sau la locul de muncă; cu prietenii sau rudele; în alte activități).
Există dovezi clare că simptomele interferează sau reduc calitatea funcționării sociale, școlare sau profesionale.
Pe baza tipurilor de simptome, pot apărea trei tipuri (prezentări) de ADHD:
Prezența combinată: dacă au fost prezente suficiente simptome ale ambelor criterii: neatenție și hiperactivitate-impulsivitate în ultimele 6 luni
Prezență predominant neatentă: dacă suficiente simptome de neatenție, dar nu hiperactivitate-impulsivitate, au fost prezente în ultimele șase luni
Prezență predominant hiperactivă-impulsivă: dacă suficiente simptome de hiperactivitate-impulsivitate, dar nu neatenție, au fost prezente în ultimele șase luni.
Deoarece simptomele se pot schimba în timp, prezentarea se poate schimba și în timp.
Cauzele ADHD
Oamenii de știință studiază cauza (cauzele) și factorii de risc într-un efort de a găsi modalități mai bune de a gestiona și de a reduce șansele unei persoane care are ADHD. Cauza (cauzele) și factorii de risc pentru ADHD sunt necunoscute, dar cercetările actuale arată că genetica joacă un rol important.
Studii recente leagă factorii genetici de ADHD.1
În plus față de genetică, oamenii de știință studiază alte cauze posibile și factori de risc, inclusiv:
Leziuni cerebrale
Expunerea la riscuri de mediu (de exemplu, plumb) în timpul sarcinii sau la o vârstă fragedă
Consumul de alcool și tutun în timpul sarcinii
Naștere prematură
Greutate mică la naștere
Cercetările nu susțin opiniile populare că ADHD este cauzată de consumul prea mult zahăr, de vizionarea prea mult a televizorului, de părinți sau de factori sociali și de mediu, cum ar fi sărăcia sau o familie disfuncțională. Desigur, multe lucruri, inclusiv acestea, ar putea agrava simptomele, mai ales la anumite persoane. Dar dovezile nu sunt suficient de puternice pentru a concluziona că acestea sunt principalele cauze ale ADHD.
Diagnostic
Decizia dacă un copil are ADHD este un proces cu mai mulți pași. Nu există un singur test pentru a diagnostica ADHD și multe alte probleme, cum ar fi anxietatea, depresia, problemele de somn și anumite tipuri de dizabilități de învățare, pot avea simptome similare. Un pas al procesului implică efectuarea unui examen medical, inclusiv teste de auz și viziune, pentru a exclude alte probleme cu simptome precum ADHD. Diagnosticarea ADHD include, de obicei, o listă de verificare pentru evaluarea simptomelor ADHD și luarea unui istoric al copilului de la părinți, profesori și, uneori, copilul.
Tratamente
În cele mai multe cazuri, ADHD este cel mai bine tratat cu o combinație de terapie comportamentală și medicamente. Pentru copiii de vârstă preșcolară (4-5 ani) cu ADHD, terapia comportamentală, în special formarea părinților, este recomandată ca primă linie de tratament înainte de a încerca medicația. Ceea ce funcționează cel mai bine poate depinde de copil și de familie. Planurile bune de tratament vor include o monitorizare atentă, urmăriri și efectuarea de modificări, dacă este necesar, pe parcurs.
Gestionarea simptomelor: starea de sănătate
A fi sănătos este important pentru toți copiii și poate fi deosebit de important pentru copiii cu ADHD. În plus față de terapia comportamentală și medicamente, având un stil de viață sănătos poate face mai ușor pentru copilul dumneavoastră să facă față simptomelor ADHD. Iată câteva comportamente sănătoase care vă pot ajuta:
Dezvoltarea obiceiurilor alimentare sănătoase, cum ar fi consumul de fructe, legume și cereale integrale și alegerea surselor de proteine slabe
Participarea la activitatea fizică zilnică în funcție de vârstă
Limitarea timpului zilnic petrecut în fața ecranului de la televizoare, computere, telefoane și alte electronice
Obținerea cantității recomandate de somn în fiecare noapte în funcție de vârstă
Obțineți ajutor!
Dacă dumneavoastră sau medicul dumneavoastră aveți îngrijorări cu privire la ADHD, vă puteți duce copilul la un specialist, cum ar fi un psiholog pentru copii, psihiatru pentru copii sau pediatru de dezvoltare.