Despre Autismul Virtual

În 2018, psihologul român Marius Teodor Zamfir a introdus termenul de "autism virtual" după ce a realizat un studiu pe copii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani. Studiul a observat că acei copii care au petrecut mai mult de 4 ore pe zi uitându-se la ecrane au experimentat "privare senzorial-motorie și socio-afectivă". Această privare a dus la manifestarea unor comportamente și trăsături asemănătoare cu cele găsite la copiii diagnosticați cu tulburare de spectru autist (TSA), în special în trei domenii cheie: interacțiunile sociale, dezvoltarea limbajului și cunoașterea.

Psihologul român Marius Zamfir a inventat termenul de "autism virtual" pentru a descrie acest sindrom indus de ecran. El își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de motivație la copiii expuși la conținutul excesiv al ecranului, deoarece creierul lor se obișnuiește să primească placer fara sa faca effort. 

Transcript

Ce este autismul virtual?

 În 2018, psihologul român Marius Teodor Zamfir a introdus termenul de "autism virtual" după ce a realizat un studiu pe copii cu vârste cuprinse între 0 și 3 ani. Studiul a observat că acei copii care au petrecut mai mult de 4 ore pe zi uitându-se la ecrane au experimentat "privare senzorial-motorie și socio-afectivă". Această privare a dus la manifestarea unor comportamente și trăsături asemănătoare cu cele găsite la copiii diagnosticați cu tulburare de spectru autist (TSA), în special în trei domenii cheie: interacțiunile sociale, dezvoltarea limbajului și cunoașterea.

Psihologul român Marius Zamfir a inventat termenul de "autism virtual" pentru a descrie acest sindrom indus de ecran. El își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de motivație la copiii expuși la conținutul excesiv al ecranului, deoarece creierul lor se obișnuiește să primească placer fara sa faca effort. 

Studiul realizat de Psihologul Marius Zamfir

In urmă cu şapte ani, câţiva psihologi din România au observat, în cazul unor pacienţii nou diagnosticaţi cu autism cu care au început un program de recuperare, o dinamică foarte diferită a ritmului de recuperare. Mai precis, pacienţii prezentau îmbunătăţiri spectaculoase, faţă de cazurile anterioare, pe toate ariile de dezvoltare, odată cu începerea protocolului de recuperare. Analizând mai amănunţit istoricul anamnestic, am identificat un punct comun al acestor copii care se recuperau mult mai rapid. Este vorba despre un consum, în medie, de minim 4-5 ore/zi de mediu virtual în perioada 0-3 ani. Un lucru interesant este faptul că o mare parte dintre aceşti copii, au putut fi integraţi în învăţământul de masă, funcţional, şi fără a avea nevoie de ajutor de specialitate, prezentând, în general, doar probleme care ţin de înţelegerea, exprimarea corectă şi complexă a emoţiilor şi relaţiilor interumane. Mai precis, înţelegerea lucrurilor abstracte, a aluziilor, a sarcasmului şi în general a limbajului mimico-gestual pe care noi oamenii îl folosim mult în comunicare. Aceştia se asemănă foarte mult, după recuperare, cu persoanele cu tulburare de tip asperger. Am definit această formă de autism: Autism virtual .

Conform unui sondaj realizat în iulie 2021, pe adolescentii intre 16 – 24 ani, aprox 50% dintre ei petrec intre 4 – 8 ore pe zi în fața ecranului unui televizor, telefon sau laptop. Aprox 30% petrec între 8-12 ore pe zi și aprox 10% peste 12 ore. 

Time spent in front of screens by Gen Z by age Romania 2021 | Statista 

Obiectivul principal al studiului este - Identificarea procentului de copii nou diagnosticaţi cu tulburare de spectru autist (TSA), care prezintă în istoricul anamnestic un consum excesiv de mediu virtual în primii trei ani de viaţă, înregistraţi în cadrul instituţiilor noastre în perioada 2012-2017

În cadrul studiului s-a calculat rata de recuperare prin intermediul terapiei pentru copiii cu TSA care folosesc ecranele prea mult timp, prin reducerea controlata a timpului petrecut in fata ecranelor. 

Primi trei ani reprezintă o perioadă esenţială în dezvoltarea creierului şi a reţelelor neuronale. Între 0-2 ani creierul îşi triplează dimensiunea şi depinde foarte mult de stimularea externă16 . Densitatea maximă a sinapselor se atinge sub un an după naştere în zonele senzoriale ale creierului şi la 3,5 ani în girusul sau circumvoluțiunea frontal mijlociu (Blakemore, 2008). Această fază este dominată iniţial de mecanisme „de asteptare ale experienţelor”, iar ulterior de mecanisme „dependente de experienţe”. Asta înseamnă că procesul de creare a sinapselor este modulat de experienţele externe, din mediu, mai precis de factorii epigenetici . Etapa de dezvoltare a copilului 0-3 ani poartă denumirea de etapa de dezvoltare senzoriomotorie. În această etapă copilul reacţionează reflex, în activităţi precum suptul, lovitul, apucatul. Începe să coordoneze informaţia vizuală, auditivă şi tactilă pe care o primeşte din mediu (prin intermediul senzaţiilor) cu deprinderile motorii pe care tocmai le dezvoltă. În această etapă constată că dacă îşi mişcă ochii, are acces la mai multe imagini şi poate chiar să observe cum propriile mânuţe şi picioruşe interacţionează cu diverse obiecte. În acest mod, devine tot mai conştient de existenţa unui mediu exterior, înconjurător şi de capacitatea lui de a acţiona asupra acestui mediu. Primul contact al copilului cu mediul extern se realizează prin senzaţii, ce sunt receptate prin organele de simţ, care la naştere chiar dacă sunt dezvoltate, se deosebesc foarte mult de cele ale adultului. În contact cu mediul înconjurător, odată cu trecerea timpului şi cu experimentarea de noi situaţii, aceste senzaţii se transformă în percepţii.

Această privare senzoriomotorie şi socioafectivă , cauzată de consumul peste 4 ore/zi de mediu virtual pentru copiii între 0-3 ani, în anumite condiţii de predisponibilitate genetică, poate duce, prin acţiunea factorilor epigenetici, la structurarea unui sistem neurologic similar cu cel al copiilor cu TSA. 

Epigenetica este studiul mecanismelor biologice care pot porni și stopa expresia genelor.  Epigenetica este importantă deoarece poate ajuta la înțelegerea modului în care genele și mediul interacționează pentru a determina dezvoltarea și evoluția organismelor 1. De asemenea, epigenetica poate fi implicată în dezvoltarea unor boli, cum ar fi cancerul 2.

Factorii epigenetici sunt modificări care afectează modul în care funcționează genele fără a schimba secvența ADN. Ele pot regla dacă genele sunt activate sau dezactivate prin modificarea structurii cromatinei, complexul de ADN și proteine care formează cromozomii. Factorii epigenetici pot fi influențați de diverși factori interni și externi, cum ar fi hormonii, factorii de creștere, neurotransmițătorii, stimulii chimici și stimulii de mediu. Modificările epigenetice sunt reversibile și joacă un rol important în dezvoltare.

Vom prezenta in continuare obiectivele si concluziile a catorva dintre studiile la care se face trimitere în cadrul Studiului despre Autism Virtual realizat de către Psihologul Marius Zamfir. 

1 . Utilizarea mass-media de către copiii mai mici de 2 ani – studiu din 2011

CONSECINȚE ASUPRA DEZVOLTĂRII

Din 1999, 3 studii au evaluat efectele utilizării intense a televizorului asupra dezvoltării limbajului la copiii cu vârsta cuprinsă între 8 și 16 luni. Pe termen scurt, copiii mai mici de 2 ani care se uită mai mult la televizor sau videoclipuri au întârzieri de limbaj expresiv, și copiii mai mici de 1 an cu vizionare intensă a televizorului care se uită singuri au șanse semnificativ mai mari de a avea o întârziere lingvistică. Deși efectele pe termen lung asupra competențelor lingvistice rămân necunoscute, dovezile efectelor pe termen scurt sunt îngrijorătoare.

Două studii au examinat utilizarea mass-media de catre copii și problemele ulterioare de atenție la copiii de vârstă școlară. Unul dintre aceste studii a constatat că efectele privitului la televizor asupra atenției sugarilor au variat în funcție de conținutul programelor.

Rezultatele cercetărilor de până acum ar putea sugera o corelație între vizionarea televiziunii și problemele de dezvoltare, dar nu pot arăta cauzalitatea. Acest lucru genereaza o serie de intrebari.  Copiii cu abilități lingvistice slabe petrec întradevar mai mult timp în fața televizorului? Sugarii care au un deficit de atentie sunt mai atrași de ecrane? Expunerea la mass-media contribuie la o întârziere a abilităților sociale sau de comunicare și la diminuarea capacității de atenție? Deoarece aceste întrebări rămân fără răspuns, sunt necesare mai multe cercetări.

2 Expunerea și utilizarea dispozitivelor media mobile de către copiii mici – 2015

Rezultate: Majoritatea gospodăriilor aveau televizor (97%), tablete (83%) și smartphone-uri (77%). La vârsta de 4 ani, jumătate dintre copii aveau propriul televizor și trei sferturi propriul dispozitiv mobil. Aproape toți copiii (96,6%) au folosit dispozitive mobile, iar majoritatea au început să folosească înainte de vârsta de 1 an. Părinții le-au dat copiilor dispozitive atunci când fac treburile casnice (70%), pentru a-i menține calmi (65%) și la culcare (29%). La vârsta de 2 ani, majoritatea copiilor foloseau zilnic un dispozitiv și petreceau timp comparabil în fața ecranului la televizor și pe dispozitive mobile. Majoritatea copiilor de 3 și 4 ani au folosit dispozitive fără ajutor, iar o treime s-au angajat în multitasking media. Aplicațiile de livrare a conținutului, cum ar fi YouTube și Netflix, au fost populare. Proprietatea copilului asupra dispozitivului, vârsta la prima utilizare și utilizarea zilnică nu au fost asociate cu etnia sau educația părinților.

Concluzii: Copiii mici dintr-o comunitate urbană, cu venituri mici, minoritare au avut o expunere aproape universală la dispozitive mobile, iar majoritatea aveau propriul dispozitiv până la vârsta de 4 ani. Modelele de utilizare sugerează adoptarea timpurie, utilizarea frecventă și independentă și multitasking-ul media. Sunt necesare urgent studii pentru a actualiza recomandările pentru familii și furnizori cu privire la utilizarea mijloacelor media mobile de către copiii mici.

3 Caracteristicile materne și percepția temperamentului asociat cu expunerea la televizor a sugarului

OBIECTIV:

Acest studiu examinează dezvoltarea comportamentelor de televiziune (TV) în primele 18 luni de viață și identifică predictorii materni și sugari ai expunerii la televizor a sugarului.

REZULTATELE:

Sugarii cu vârsta de 3 luni au fost expuși la o medie de 2,6 ore de televiziune și / sau videoclipuri zilnic și aproape 40% dintre sugari au fost expuși la >3 ore de televizor zilnic până la vârsta de 12 luni. Privitul la televizor al mamei, obezitatea maternă și activitatea infantilă, agitația și plânsul au fost asociate cu o expunere mai mare la televizor, în timp ce educația maternă și activitatea sugarului au fost asociate cu deschiderea televizorului în timpul majorității meselor. Copiii percepuți ca fiind mai activi sau mai agitați au avut o expunere TV mai mare, mai ales dacă mamele lor au avut, de asemenea, factori de risc pentru o expunere TV mai mare.

CONCLUZIILE:

Înțelegerea caracteristicilor care modelează expunerea la televizor și sechelele sale biologice și comportamentale este esențială pentru intervenția timpurie. Percepția maternă a dimensiunilor temperamentului sugarului este legată de expunerea la televizor, sugerând că măsurile temperamentale ale sugarului ar trebui incluse în intervențiile care vizează limitarea TV-ului timpuriu.

4 Expunerea la televizor și video a sugarilor asociată cu interacțiuni verbale limitate părinte-copil în gospodăriile cu statut socioeconomic scăzut – 2008

Obiectiv: Evaluarea interacțiunilor verbale legate de expunerea la televizor și alte medii electronice între mame și sugari de 6 luni.

Concluzii: Am constatat interacțiuni verbale limitate în timpul expunerii la televizor în copilărie, cu interacțiuni raportate pentru mai puțin de un sfert din expuneri. Deși interacțiunile au fost cel mai frecvent raportate între programele cu conținut educațional care au fost vizualizate în comun, programele cu conținut educațional nu au fost mai susceptibile de a fi vizualizate în comun decât alte programe. Descoperirile noastre nu susțin dezvoltarea programării educaționale direcționate către sugari în absența strategiilor de creștere a vizionării și interacțiunilor.

5 Vizionarea de televiziune și DVD / video la copii mai mici de 2 ani – 2007

Concluzii: Părinții ar trebui îndemnați să facă alegeri educate cu privire la expunerea copiilor lor în mass-media. Speranțele părinților pentru potențialul educațional al televiziunii pot fi susținute prin încurajarea acelor părinți care acordă deja timp ecranului pentru a viziona cu copiii lor.

6. Asocierea dintre vizionarea televizorului și programele neregulate de somn în rândul copiilor cu vârsta mai mică de 3 ani – 2005

Concluzii: Privitul la televizor în rândul sugarilor și copiilor mici este asociat cu programe neregulate de somn. Mai multe studii de cercetare este justificat pentru a determina dacă această asociere este cauzală.

7. Televizoare în dormitoarele copiilor minorităților rasiale/etnice: cum au ajuns acolo și cum îi scoatem? – 2009

8. Prevalența, corelațiile și traiectoria vizionării televiziunii în rândul sugarilor și copiilor mici – 2002

9. Caracteristicile materne asociate cu obiceiurile de vizionare a televiziunii copiilor preșcolari cu venituri mici – 2007

10. Influențele mediului de acasă asupra vizionării televiziunii copiilor de la începutul până la mijlocul copilăriei – 2002

Autism Virtual vs Computer Vision Syndrom (screen-induced syndrome) – a nu se utiliza inter-schimbabil

Sindromul vederii la calculator este o afecțiune care rezultă din focalizarea ochilor pe un computer sau alt dispozitiv de afișare pentru perioade prelungite, neîntrerupte de timp, iar mușchii ochiului nu se pot recupera.

Cei cu cel mai mare risc de a dezvolta simptome ale sindromului vederii la calculator sunt cei care petrec două sau mai multe ore continue la un dispozitiv digital în fiecare zi.

Amintiți-vă că sindromul de vedere la calculator poate afecta o persoană care utilizează computerul chiar și doar o dată pe săptămână, deși utilizarea zilnică este probabil să crească riscul afecțiunii.

Cu CVS aceste probleme sunt rezultatul unei cantități mari de utilizare a computerului. Utilizarea e-readerelor și a telefoanelor inteligente poate provoca, de asemenea, aceste probleme. CVS este foarte frecvent. Atât copiii, cât și adulții pot avea simptome de CVS.

Un alt studiu a fost realizat în anul 2020 – studio similar cu cel al psihologului Marius Zamfir: Asocierea experiențelor media sociale și digitale din viața timpurie cu dezvoltarea simptomelor asemănătoare tulburării spectrului autismului

Association of Early-Life Social and Digital Media Experiences With Development of Autism Spectrum Disorder–Like Symptoms | Autism Spectrum Disorders | JAMA Pediatrics | JAMA Network 

Introducere

Prevalența tulburărilor din spectrul autismului (TSA) a crescut la un nivel actual de 1 din 59 de copii din Statele Unite. Deși genetica conferă 50% până la 80% din risc în TSA, contribuția nongenetică a riscului este, de asemenea, semnificativă, dar puțin înțeleasă. Factorii perinatali (referitori al circumstanțe legate de naștere) și demografici au fost asociați cu riscul TSA. Cu toate acestea, constatările sunt inconsecvente în ceea ce privește asocierea dintre statutul socioeconomic și prevalența TSA și diferențele de prevalență între minorități și nonminorități.

Factorii experiențiali timpurii, cum ar fi vizionarea mass-media pe ecran și citirea părinților și jocul cu copiii, au fost rareori studiați prospectiv în asociere cu rezultatele simptomelor TSA. Cu toate acestea, vizionarea mai intensă a ecranului a fost asociată cu TSA și cu rezultate negative asupra dezvoltării. Ecranele interferează cu interacțiunile părinte-copil și oferă puține oportunități de învățare pentru sugari și copii mici, comparativ cu interacțiunile sociale din viața reală. În plus, implicarea socială a părinților a fost asociată cu rezultate pozitive ale dezvoltării copilului. Datorită potențialului acestor factori experiențiali modificabili de a contribui la dezvoltarea negativă și pozitivă a copilului, o mai bună înțelegere a asocierii acestor experiențe cu rezultatele TSA poate oferi oportunități de atenuare oarecum a predispoziției genetice. 

Întrebare: Expunerea la ecrane și factorii sociali și demografici sunt asociați cu riscul de tulburare de spectru autist (ASD) sau cu apariția de simptome asemănătoare ASD la copiii de 2 ani?

Acest studiu a fost efectuat pe 2152 de copii și a constatat că expunerea la televizor și / sau video și mai puțin joc interactiv între îngrijitor-copil la vârsta de 12 luni au fost fiecare asociate semnificativ cu simptome mai mari asemănătoare TSA, dar nu cu riscul de apariție TSA. 

Mai puțină expunere la ecran și mai multă joacă părinte-copil la vârsta de 12 luni au fost asociate cu mai puține simptome asemănătoare ASD la vârsta de 2 ani și se recomandă mai multe cercetări privind factorii experimentali timpurii.

Concluziile

Acest studiu este unic în constatarea faptului că vizionarea ecranelor de către copiii la vârsta de 12 luni a fost asociată cu simptome mai mari asemănătoare ASD, în timp ce mai mult joc al părinților cu copilul la vârsta de 12 luni a fost asociat cu mai puține simptome asemănătoare ASD. Deși modest în constatările noastre, acest rezultat este un domeniu important de cercetare, deoarece acești factori sunt potențial modificabili prin educația parentală. Sugerăm ca pediatrii să educe temeinic părinții cu privire la recomandările Academiei Americane de Pediatrie de a evita vizionarea ecranului la copiii mai mici de 18 luni. Am constatat, de asemenea, că prematuritatea, rasa/etnia minoritară și venitul familial mai mic sunt asociate cu un risc mai mare de ASD și simptome asemănătoare TSA pe M-CHAT, adăugând la literatura privind factorii de risc perinatali și demografici. Sugerăm necesitatea unor studii viitoare care să evalueze factorii experimentali la începutul vieții și diagnosticul ulterior al autismului pentru a evalua în continuare rolul posibil al riscului modificabil și al factorilor de protecție în rândul copiilor cu risc de TSA. Evaluarea anterioară a factorilor experimentali modificabili, cum ar fi vizionarea ecranului, jocul cu un copil și alți indicatori ai interacțiunii sociale, precum și luarea în considerare a interacțiunilor factorilor genetici și utilizarea studiilor de imagistică a creierului, ar evalua în continuare măsura în care acești factori ar putea prezenta un risc crescut sau un rol protector în TSA.

Concluziile discutiei de astazi

În spiritul discutiei de astazi, vreau sa fie cat se poate de clara diferenta dintre diferența dintre autismul de dezvoltare, numit în mod obișnuit tulburare de spectru autist (ASD), și comportamentul asemănător autismului observat de părinți și pediatri, recunoscând în același timp posibilitatea ca cele două să fie interconectate. Acesta este motivul pentru care problema poate fi confuză.

Stim că un procent foarte mare dintre elevii de clasa întâi au acum propriul smartphone. Vedem ecrane si tablete prinse chiar și pe tetierele masinilor care blochează vederea centrală în curs de dezvoltare a copilului. Cu cât se uită mai mult la ecrane, cu atât interacționează mai puțin social cu ființele umane reale. Socializarea slabă rămâne principala provocare în autismul adevărat și în cei care prezintă un comportament asemănător autismului.

Există voci care spun ca Autismul apare ca urmare a utilizării excesive a ecranelor la varste fragede. 

Dar aceste voci nu au niciun studiu in spate care sa demonstreze acest lucru. 

Studiul pishologului Marius Zamfir incearcă să arate modul în care ecranele influențează pozitiv sau negativ copiii care AU FOST DIAGNOSTICAȚI CU TSA. 

Al doilea studiu discutat arată posibilitatea apariției de elemente de autism în copiii neuronal tipici care utilizează de la vârste fragede ecranele și care elimină astfel interacțiunile sociale. 

Putem să ne întrebăm în continuare dacă timpul petrecut în fața ecranului subminează învățarea socială?

Apelarea la dispozitive digitale pentru a "ocupa și linisti" copiii poate fi o poziție egoist din partea părinților. Un copil cu un program de somn normal, de 10-12 ore pe zi, rămâne cu aproximativ 12 ore la dispoziție din zi pentru a se dezvolta. Dacă din aceste 12 ore pe zi îi mai luăm 4 oferindu-I ecrane la discreție, atunci perioada lui de dezvoltare scade semnificativ. Deși vizionarea ecranului poate părea inofensivă sau chiar educativă, mass-media digitală elimină sau înlocuiește activitățile care modelează în mod tradițional dezvoltarea cognitivă, socială și emoțională.

În final trebuie să înțelegem următoarele aspect:

Autismul Virtual este identificat la copiii care AU FOST Deja Diagnosticați cu Autism

Utilizarea Ecranelor poate să inducă simptome asemănătoare Autismului la copiii neuronal tipici. 

Este în continuare nevoie de multe studii pentru a sedimenta corelația dintre Autism și Utilizarea Ecranelor.