
În Drum spre Terapie - Un Podcast despre Autism
Viața alături de o minunată fetiță cu Autism grav și ADHD este o provocare continuă. Vrem să împărtășim cu voi experiențele noastre și să avem discuții interesante despre Autism.
În Drum spre Terapie - Un Podcast despre Autism
Medicamente pentru Autism/ADHD - Concerta
Vreau să dedic câteva episode special pentru medicamentele care se pot lua atât în ceea ce privește Autismul, cât și ADHD. Vom discuta despre Concerta, Stratera, Mentat, CBD, Melatonina, si altele pe care noi nu le-am administrat piticei noastre, dar pe care poate voi da si atunci posibil sa fiti interesati de ce inseamna acest medicament. De asemenea, daca vreti sa aflati mai multe informatii despre un anumit medicament, va rugam sa ne lasati un comentariu si o sa incercam sa realizam un episod despre acel medicament. Dupa cum poate ati observant deja, incercam sa privim holistic orice subiect abordam, astfel ca o sa analizam si studiile care au fost facute (daca au fost facute) cu privire la medicamentele despre care discutam.
Mulțumim pentru că ne-ați ascultat. Ne găsiți de asemenea și pe Facebook și pe Instagram, unde vă invităm să ne urmăriți pentru a descoperi mai multe informații despre noi.
Facebook: Autism Eli Explorează
Instagram: Autism_Eli_Explorează
Vreau să dedic câteva episode special pentru medicamentele care se pot lua atât în ceea ce privește Autismul, cât și ADHD. Vom discuta despre Concerta, Stratera, Mentat, CBD, Melatonina, si altele pe care noi nu le-am administrat piticei noastre, dar pe care poate voi da si atunci posibil sa fiti interesati de ce inseamna acest medicament. De asemenea, daca vreti sa aflati mai multe informatii despre un anumit medicament, va rugam sa ne lasati un comentariu si o sa incercam sa realizam un episod despre acel medicament. Dupa cum poate ati observant deja, incercam sa privim holistic orice subiect abordam, astfel ca o sa analizam si studiile care au fost facute (daca au fost facute) cu privire la medicamentele despre care discutam.
Conform Prospectului, Concerta este un medicament destul de periculos, aș zice. Da, poate avea efecte positive asupra copilului cu ADHD, dar cel putin in cazul nostrum nu s-a întamplat așa.
Cum a afectat-o pe pitica noastra cele cateva zile in care i-am administrat Concerta – Cred ca se intelege din modul in care am formulat ca pentru noi nu a functionat, am renuntat repede la Concerta si ulterior si la Stratera. In zilele in care i-am administrat Concerta, am vazut la ea o schimbare dramatica de stare. Statea foarte mult in pat, ori ea este o fiinta energica, hiperactiva si plina de viață. Pe langa faptul ca statea in pat, parea ca si sufera pentru ca avea si niste sunete destul de noi pe care le facea. Din pacate, cum ea este non-verbala, nu avea cum sa ne spuna prin ce trecea. Parea a fi intr-o stare vegetative. Mai mult, nu mai avea pofta de mancare, incepuse sa aiba probleme cu mersul la baie. Dar ce ne-a speriat cel maim ult si a fost si momentul in care am zis stop Concerta, a fost cand a inceput sa aiba palpitatii la inima. Seara cu precadere cand ne puneam sa dormim, inimioara ei o lua razna si implicit ii dadea si ei stari tare urate. In mare cam acestea au fost efectele pe care le-au avut atat Concerta cat si Stratera in cazul piticei noastre.
O să vedeți în continuare și că acest medicament prezintă un număr mult prea mare de riscuri associate, unele dintre ele extrem de grave.
Concerta conţine substanţă activă “clorhidrat de metilfenidat”.
Metilfenidatul este aprobat de FDA (Food and Drug Administration) pentru tratarea tulburării de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) la copii și adulți și ca tratament pentru narcolepsie la adulți. Metilfenidatului poate sa mai fie utilizat si la tratamentul pentru oboseală la pacienții cu cancer, depresia aparuta la populația in varsta, apatie în boala Alzheimer și îmbunătățirea performanței cognitive (de exemplu, memorie). Deoarece este un medicament care poate sa fie utilizat in mod abuziv ca un potențiator cognitiv, este o substanță care este necesar sa fie mentinută sub un atent control din partea Agentiilor de specialitate.
Modul de acțiune al Metilfenidatului – sunt niste detalii mai tehnice
Metilfenidatul inhibă transportorii a doi neurotransmițători, norepinefrina (NE) și dopamina, crescând concentrația de dopamină și NE în fanta sinaptică. Acest lucru creează un efect stimulant în cadrul sistemului nervos central (SNC), în principal în cortexul prefrontal. Acesta derivă chimic din fenetilamină și benzilpiperazină. În comparație cu alte medicamente (adică amfetamine) care sunt derivați de fenetilamină, metilfenidatul pare să crească viteza de transmitere a impulsurilor nervoase intre neuroni.
Odată cu creșterea nivelului de dopamină, metilfenidatul poate oferi o protective neurologica suplimentare în anumite condiții, cum ar fi boala Parkinson.
Dependență
Dozele terapeutice pentru ADHD sau narcolepsie pe care medicii le prescriu nu sunt suficient de dăunătoare pentru a activa sistemul de recompensă din SIstemul Nervos Central. Cu toate acestea, dozele excesiv de mari luate de cei care abuzează intenționat de medicament duc la declansarea dependentei.
1. Ce este Concerta şi pentru ce se utilizează
Pentru ce este utilizat
Concerta este utilizat pentru tratamentul „tulburării hiperkinetice cu deficit de atenţie” (ADHD).
- este utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani.
- este utilizat numai după ce au fost încercate tratamente care nu implică administrarea de
medicamente, cum sunt consiliere sau terapie comportamentală.
Concerta nu este utilizat ca tratament al ADHD pentru copii cu vârsta sub 6 ani sau pentru iniţierea tratamentului la adulţi. Atunci când tratamentul a început la o vârstă mai mică, poate fi adecvată continuarea administrării Concerta şi la vârsta adultă.
Cum acţionează
Concerta îmbunătăţeşte activitatea anumitor părţi ale creierului care sunt mai puţin active.
Medicamentul poate ajuta la îmbunătăţirea atenţiei (durata atenţiei), concentrării şi la scăderea comportamentului impulsiv.
Acest medicament este administrat ca parte a unui program de tratament, care de obicei cuprinde:
- terapie psihologică
- terapie educaţională şi
- terapie socială.
Este prescris numai de către medici cu experienţă în tulburările comportamentale ale copiilor şi adolescenţilor. Deşi nu există tratament pentru ADHD, această afecţiune poate fi controlată prin utilizarea programelor de tratament.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte ca dumneavoastră să luaţi sau copilul dumneavoastră să ia
Concerta
Nu luaţi metilfenidat dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră:
sunteţi/este alergic la metilfenidat sau la oricare alte componente ale acestui medicament
- aveţi/are o afecţiune a tiroidei
- aveţi/are tensiune crescută la nivelul ochiului (glaucom)
- aveţi/are o tumoră a glandei suprarenale (feocromocitom)
- aveţi/are o tulburare de alimentaţie – când nu aveţi/are poftă de mâncare sau nu vreţi/vrea să mâncaţi /mănânce – cum este „anorexia nervoasă”
- aveţi/are tensiune arterială foarte crescută sau o îngustare a vaselor de sânge, care poate
determina durere la nivelul braţelor şi picioarelor
aţi/a avut vreodată afecţiuni ale inimii – cum sunt atac de cord, bătăi neregulate ale inimii, durere şi disconfort în piept, insuficienţă cardiacă, boală cardiacă sau dacă s-a născut cu o afecţiune la inimă
aţi/a avut o afecţiune a vaselor de sânge din creier – cum sunt accident vascular cerebral, o dilatare şi slăbire a peretelui unei porţiuni a unui vas de sânge (anevrism), îngustarea sau blocarea unui vas de sânge sau inflamaţia vaselor de sânge (vasculită)
luaţi/ia în prezent sau aţi/a luat în ultimele 14 zile un antidepresiv (cunoscut ca inhibitor de monoaminooxidază)
- aveţi /are o afecţiune mintală cum sunt:
- „psihopatie” sau „tulburare de personalitate”;
- gânduri anormale sau halucinaţii vizuale sau o afecţiune numită „schizofrenie”
- semne ale unei tulburări de dispoziţie afectivă severă, de exemplu:
○ gânduri de sinucidere
○ depresie severă, când se simte foarte trist, lipsit de importanţă şi fără speranţă
○ manie, când se simte neobişnuit de agitat, hiperactiv şi dezinhibat.
Atenţionări şi precauţii
Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a utiliza sau de a administra copilului dumneavoastră Concerta dacă:
aveţi/are o afecţiune a ficatului sau rinichilor
aveţi/are probleme cu înghiţitul sau cu înghiţitul comprimatelor întregi
aveţi/are intestinul sau esofagul îngustat sau blocat
aţi/a avut crize (convulsii, epilepsie) sau înregistrări anormale ale activităţii cerebrale (EEG)
aţi/a abuzat vreodată sau a fost vreodată dependent de alcool, medicamente eliberate pe bază de prescripţie medicală sau droguri
sunteţi/este de sex feminin şi aveţi/are menstruaţie (vezi mai jos punctul “Sarcina şi alăptarea”)
aveţi/are tresăriri repetate, greu de controlat, ale oricăror părţi ale corpului sau repetă sunete şi cuvinte
aveţi/are tensiune arterială crescută
aveţi/are o afecţiune a inimii care nu este inclusă la punctul “Nu luaţi” de mai sus
aveţi/are o afecţiune mintală care nu este inclusă la punctul „Nu luaţi” de mai sus. Alte afecţiuni de sănătate mintală includ:
- modificări ale dispoziţiei (de la manie până la depresie - afecţiune numită
„tulburare bipolară”)
- senzaţie de agresivitate sau ostilitate
- a vedea, auzi sau percepe lucruri care nu există (halucinaţii)
- a crede în lucruri care nu sunt adevărate (delir)
- senzaţie de suspiciune neobişnuită (paranoia)
- senzaţie de agitaţie, anxietate sau încordare
- senzaţie de deprimare sau vinovăţie.
În timpul tratamentului, este posibil ca băieții și adolescenții să prezinte brusc erecții prelungite. Acestea pot fi dureroase și pot apărea oricând. Este important să luați imediat legătura cu medical dumneavoastră dacă erecția durează mai mult de 2 ore, în special dacă aceasta este dureroasă.
Atenţionare pentru sportivi
Acest medicament poate să determine o reacţie pozitivă în cadrul testelor privind consumul de droguri. Aceasta include şi testările utilizate în sport.
Tratamentul pe termen lung
Concerta nu trebuie luat pentru tot restul vieţii. Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră luaţi/ia Concerta mai mult de un an, medicul dumneavoastră trebuie să întrerupă tratamentul pentru scurt timp; aceasta se poate face în cursul vacanţelor şcolare. Aceasta va arăta dacă medicamentul este încă necesar.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toatepersoanele. Deşi la unele persoane apar reacţii adverse, cele mai multe îşi dau seama că metilfenidatul le ajută. Medicul dumneavoastră va discuta cu dumneavoastră despre aceste reacţii adverse.
Aproximativ 80 de tipuri de reactii adverse posibile
Unele reacţii adverse pot fi grave. Dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveţi/are
oricare dintre reacţiile adverse de mai jos, adresaţi-vă imediat unui medic:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
bătăi neregulate ale inimii (palpitaţii)
modificări ale dispoziţiei sau schimbări ale dispoziţiei sau tulburări de personalitate
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane)
gânduri sau dorinţă de sinucidere
vederea, simţirea sau auzirea lucrurilor care nu sunt reale, acestea sunt semne de psihoză
vorbire şi mişcări necontrolate ale corpului (sindromul Tourette)
semne de alergie, cum sunt erupţii trecătoare pe piele, senzaţie de mâncărime sau urticarie la
nivelul pielii, umflarea feţei, buzelor, limbii sau altor părţi ale organismului, scurtare a
respiraţiei, respiraţie şuierătoare sau respiraţie dificilă.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane)
senzaţie neobişnuită de agitaţie, hiperactivitate şi dezinhibiţie (manie)
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane)
atac de cord
moarte subită
tentativă de suicid
crize (convulsii, epilepsie)
descuamare a pielii sau pete roşii purpurii pe piele
inflamare sau blocare a arterelor de la nivelul creierului
paralizie temporară sau probleme cu mișcarea și vederea, dificultăți de vorbire (acestea pot fi
semne ale unor probleme la nivelul vaselor de sânge din creier)
spasme musculare care determină imposibilitatea controlului ochilor, capului, gâtului, corpului
sau sistemului nervos
scădere a numărului de celule ale sângelui (celule roşii, celule albe şi plachete sanguine) care vă
pot predispune la infecţii, apariţia cu uşurinţă a sângerărilor şi vânătăilor
creştere bruscă a temperaturii corpului, tensiune arterială foarte crescută şi convulsii severe („Sindrom Neuroleptic Malign”). Nu se ştie cu siguranţă dacă această reacţie adversă este
cauzată de metilfenidat sau de alte medicamente care pot fi luate în asociere cu metilfenidat.
Frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
gânduri nedorite care revin continuu
leşin inexplicabil, dureri în piept, scurtare a respiraţiei (acestea pot fi semne ale unor probleme ale inimii)
paralizie sau dificultăţi ale mişcărilor sau în focalizarea privirii, dificultăţi în vorbire (acestea pot fi semne ale unor tulburări la nivelul vaselor de sânge de la nivelul creierul dumneavoastră)
erecții prelungite, uneori dureroase, sau o creștere a numărului de erecții
Alte reacţii adverse includ reacţiile enumerate mai jos; în cazul în care oricare dintre acestea
devine gravă, vă rugăm spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
dureri de cap
nervozitate
insomnie
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
dureri articulare
vedere înceţoşată
durere de cap însoţită de senzaţie de tensiune
gură uscată, sete
dificultăţi la adormire
temperatură ridicată (febră)
probleme privind libidoul
cădere sau subţiere neobişnuită a părului
slăbiciune musculară, crampe musculare
lipsa sau scăderea poftei de mâncare
incapacitatea de a avea sau menţine o erecţie
senzaţie de mâncărime, erupţie trecătoare pe piele sau erupţie în relief, de culoare roşie,
pruriginoasă (urticarie)
somnolenţă sau slăbiciune neobişnuită, senzaţie de oboseală
scrâșnit excesiv din dinți (bruxism)
sentiment de panică
senzaţie de furnicături, înţepături sau amorţeli ale pielii
creşterea nivelului alanil aminotransferazei (o enzimă a ficatului) în sânge
tuse, inflamaţie la nivelul gâtului sau nasului şi iritaţie în gât, infecţii ale tractului respirator
superior; infecţii ale sinusurilor
tensiune arterială crescută, bătăi rapide ale inimii (tahicardie)
ameţeli (vertij), senzaţie de slăbiciune, mişcări necontrolate, hiperactivitate
senzaţie de agresivitate, agitaţie, teamă fără motiv, depresie, iritabilitate, tensiune, nervozitate, comportament anormal
disconfort la nivelul stomacului sau indigestie, dureri de stomac, diaree, senzaţie de rău,
disconfort abdominal şi stare de rău
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane)
ochi uscat
constipaţie
jenă la nivelul toracelui
sânge în urină
senzaţia de lipsă de interes sau energie
frisoane sau tremurături
nevoie crescută de urinare
dureri ale muşchilor, spasme ale muşchilor
scurtare a respiraţiei sau dureri în piept
bufeuri
creşteri ale rezultatelor testelor funcţiei ficatului (în urma analizei sângelui)
furie, senzaţie de nelinişte sau teamă, vorbire excesivă, percepţie amplificată a mediului
înconjurător, tulburări ale somnului
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane)
senzaţie de dezorientare sau confuzie
tulburări ale vederii sau vedere dublă
umflare a sânilor la bărbaţi
transpiraţii abundente, înroşirea pielii, leziuni eruptive roşii trecătoare pe piele
Foarte rare (pot afecta până la 1 persoană din 10000)
crampe musculare
mici semne roşii pe piele
funcţionare anormală a ficatului, inclusiv insuficienţă hepatică acută şi comă
rezultate anormale ale investigaţiilor diagnostice – inclusiv investigaţii ale ficatului şi sângelui
gândire anormală, lipsa sentimentelor sau emoţiilor, efectuează diferite activităţi în mod
repetitiv, obsesie pentru un anumit lucru
senzaţie de amorţeală la nivelul degetelor, furnicături şi modificări de culoare (de la alb până la
albastru, apoi roşu) determinate de frig („fenomen Raynaud”)
Frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
migrenă
pupile dilatate
febră foarte mare
bătăi lente, rapide sau suplimentare ale inimii
o convulsie importantă („convulsii grand mal”)
a crede lucruri care nu sunt adevărate
durere severă la nivelul stomacului, însoţite frecvent de senzaţie şi stare de rău
incapacitatea de a controla excreția urinei (incontinență)
spasm al mușchilor mandibulei care îngreunează deschiderea gurii (trismus)
Efecte asupra creşterii
Când este utilizat mai mult de un an, metilfenidatul poate încetini creşterea la unii copii. Aceasta afectează mai puţin de 1 din 10 copii.
poate să apară întârziere în creşterea în greutate sau în creşterea în înălţime.
medicul dumneavoastră va urmări cu atenţie înălţimea şi greutatea dumneavoastră sau a
copilului dumneavoastră, ce şi cât mâncaţi dumneavoastră sau mănâncă copilul dumneavoastră
dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră nu creşteţi/creşte cum este de aşteptat, atunci tratamentul cu metilfenidat poate fi oprit pentru o perioadă scurtă de timp.
Studiul despre Concerta
O sa prezint in continuare doua studii realizate în legatura cu utilizarea Concerta. Veti vedea ca se dezbate mult inclusiv utilizarea substantelor active in mod abuziv, cee ace duce inevitabil la dependenta. De asemenea, se discută care ar fi cel mai bun algoritm de medicamentatie/terapie care ar putea sa ofere cel mai bun rezultat.
Alt Studiu
O revizuire a managementului farmacologic al tulburării de deficit de atenție / hiperactivitate – 2016 - A Review of Pharmacological Management of Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder - PMC (nih.gov)
Deși terapia comportamentală este recomandată tuturor pacienților cu ADHD, gestionarea medicamentelor este de obicei inițiată la scurt timp după diagnosticare. Psihostimulantele rămân medicația primară de alegere. Acest studiu se concentrează asupra utilizării clinice a medicamentelor psihostimulante la copii și adolescenți. Vor fi evidențiate diferențele farmacodinamice și farmacocinetice dintre cele mai noi formulări cu acțiune îndelungată, precum și reacțiile adverse la medicamente frecvent întâlnite, cu strategii de management sugerate. Terapia non-stimulantă cu atomoxetine (un alt medicament administrat pentru ADHD) sau agoniști alfa2-adrenergici (agonisti adrenergici-molecule exogene sau endogene capabile de a stimula receptorii alfa si beta noradrenergici) este, de asemenea, revizuită. În cele din urmă, sunt discutate și rezultatele studiului de tratament multimodal de 8 ani (Studiul MTA a fost început în 1992 și urmărește 579 de copii pe termen lung cu ADHD. Există acum un studiu de urmărire publicat de 8 ani în care copiii de vârstă școlară (7-9 ani) au fost evaluați după terapia inițială intensivă randomizată, fie cu tratament bazat pe comportament, fie cu medicamente singure, o combinație de terapie comportamentală plus medicamente sau îngrijire comunitară – putem sa facem un episode special dedicat acestui studiu).
Concluzia
În ciuda multitudinii de agenți farmacologici pentru tratamentul ADHD, rămân multe întrebări cu privire la algoritmul de tratament care va oferi cel mai mare beneficiu clinic cu cele mai puține efecte secundare. În special, este important să se ia în considerare eficacitatea pe termen lung a utilizării de psihostimulante precum si impactul pe care il poate avea in comportamentul delincvent și abuzul de substanțe. În ciuda studiilor care arată o anumită "protecție" împotriva acestor comportamente adolescente, este încă necunoscut dacă medicamentele ADHD vor reduce consumul de substanțe. Studiul pe 8 ani a analizat consumul de substanțe și, în general, a concluzionat că consumul de nicotină și marijuana este crescut la copiii cu diagnostic ADHD, dar tratamentul farmacologic standard actual nu a demonstrat în mod concludent scăderi sau "protecție" împotriva acestui comportament. Psihostimulantele rămân agenții de selecție, cu atomoxetina, o substanță necontrolată, ca opțiune alternativă pentru acei pacienți care nu pot tolera sau care au eșuat în terapia psihostimulantă. Alfalfa2-agonistii ofera o alta optiune pentru acei pacienti cu afectiuni comorbide, cum ar fi ticuri sau agresivitate. Au fost studiate terapii non-standard, inclusiv antidepresive și inhibitori de monoaminooxidază, dar locul lor în terapie nu a fost încă determinat. Rămân întrebări cu privire la durata exactă a terapiei, dar studiile realizate in afara medicamentatiei pot sta la baza justificării de a continuă utilizarea medicamentelor. Astfel, alegerea medicamentelor, doza, monitorizarea și opțiunile de vacanță pentru medicamente trebuie să fie adaptate individual.
Al doilea studiu
Stimulente pe baza de prescriptive medicala la persoanele cu și fără tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție: abuz, impact cognitiv, și efecte adverse – 2012 - Prescription stimulants in individuals with and without attention deficit hyperactivity disorder: misuse, cognitive impact, and adverse effects - PMC (nih.gov)
Acest studio a fost realizat in America – pe adolescenții cu și fără ADHD din America. Fac această precizare pentru că unele elemente din cadrul studiului pot fi diferite față de abordarea care există în Romania.
Stimulentele prescrise sunt adesea folosite pentru a trata tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Medicamente precum metilfenidatul (Ritalin, Concerta), dextroamfetamina (Dexedrine) și dextroamfetamina-amfetamina (Adderall) ajută persoanele cu ADHD să se simtă mai concentrate. Cu toate acestea, utilizarea abuzivă a stimulentelor de către ADHD și persoanele neafectate a crescut dramatic în ultimii ani, pe baza concepțiilor greșite ale studenților sau a lipsei simple de cunoștințe despre riscurile asociate. În acest studiu, se discută progresele recente în utilizarea și creșterea utilizării greșite a stimulentelor eliberate pe bază de prescripție medicală în rândul elevilor și studenților și sportivilor. Având în vedere convingerea larg răspândită că stimulentele sporesc performanța, există, de fapt, doar câteva studii care raportează efectele cognitive de îmbunătățire a stimulentelor la ADHD și la persoanele neafectate. Elevii sportivi ar trebui să fie informați cu privire la consecințele foarte grave care pot apărea atunci când stimulentele sunt folosite pentru a îmbunătăți performanța sportivă. În plus, utilizarea abuzivă a stimulentelor este asociată cu pericole, inclusiv psihoză, infarct miocardic, cardiomiopatie și chiar moarte subită. Deoarece medicamentele ADHD sunt prescrise pentru tratamentul pe termen lung, este nevoie de studii de siguranță pe termen lung, iar educația cu privire la riscurile pentru sănătate asociate cu abuzul este imperativă.
Concluziile
Deși stimulentele eliberate pe bază de prescripție medicală s-au dovedit a fi relativ sigure și eficiente în gestionarea simptomelor ADHD, există un potențial semnificativ de utilizare abuzivă. Datele sunt clare că persoanele cu și fără ADHD, inclusiv sportivii, folosesc în mod abuziv stimulente pentru a îmbunătăți performanța. Deși stimulentele pot îmbunătăți performanța unui individ atunci când li se dă o sarcină de învățare pe de rost, ele nu oferă la fel de mult ajutor persoanelor cu abilități intelectuale mai mari. Stimulentele nu cresc IQ-ul. De fapt, se știe foarte puțin despre efectele stimulentelor fără prescripție medicală asupra îmbunătățirii cognitive în afara populației studențești. Astfel, efectele zvonite ale "medicamentelor inteligente" pot fi o promisiune falsă, deoarece cercetările sugerează că stimulentele sunt mai eficiente în corectarea deficitelor decât "îmbunătățirea performanței". În plus, studenții își asumă riscuri inutile, inclusiv potențialul de efecte secundare dăunătoare, care pot provoca moarte subită. Acest lucru necesită educație cu privire la utilizarea corectă a stimulentelor și la semnele și simptomele utilizării greșite și la riscurile pentru sănătate asociate cu utilizarea incorectă. Este important ca elevii cu stimulente eliberate pe bază de prescripție medicală să înțeleagă că acestea sunt principala sursă de deturnare către alți studenți și ar trebui să primească educație în prevenirea deturnării stimulentelor. Elevilor cu modele anterioare sau active de abuz de droguri nu ar trebui să li se prescrie stimulente, deoarece este mai probabil ca aceștia să-și devieze stimulentele eliberate pe bază de prescripție medicală. De asemenea, este important ca sportivii să fie avertizați că NCAA, Comitetul Olimpic al SUA și CIO interzic MPH. Ca urmare, educația privind utilizarea corectă a stimulentelor și semnele și simptomele abuzului este imperativă.