Centru Vechi #22: Alex Tocilescu, arta experimentală, hip-hopul și Rostopasca

Între 1997 și 2001, a activat grupul artistic Rostopasca, din care au făcut parte, din start sau ulterior, Angela Bontaș, Nicolae Comănescu, Dumitru Gorzo, Alina Pentac, Alina Buga, Florin Tudor și Mona Vatamanu. În 2026, musicalul hip-hop  „Rostopasca”, scris de Alex Tocilescu și regizat de Monica Stoica, cu actorii Răzvan Ionescu, Vlad Pânzaru, Cristian Robe, Costin Stăncioi, Mara Tătar, Georgiana Tițoiu, a fost montat, cel mai recent, în Control.

Invitatul ediției este chiar autorul piesei, Alex Tocilescu. Se vorbește mult despre dramaturgie și hip-hop, un pic despre publicitate, aproape deloc despre pisici, Eurovision și fotbal, cu o paranteză lungă despre un anume grup de Facebook dedicat iubitorilor de teatru. 

Înainte să-l primească pe invitatul acestei ediții, Teodor Tiță și Vlad Tăușance decid să aibă păreri relativ diferite despre cât mai este de oportună pentru România admiterea în „clubul țărilor dezvoltate”, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE sau, în engleză, OECD), acum că ne-am lăsat sacoșa la ușă, în spatele ultimei admise, Costa Rica.

----

Unul dintre fondatorii  Rostopasca, Dumitru Gorzo, a fost aici, la prima ediție.

Urmărește contul de Facebook al lui Alex Tocilescu ca să afli când se mai joacă „Rostopasca”. Despre grupul Rostopasca poți citi pe blog. 

Grupul „Mergem la teatru” e pe Facebook. 

„Anticlimax” de Doru Vatavului, în regia lui Bobi Pricop, e montat la Teatrul Dramaturgilor Români. 

Lectura „Magda by Gianina” Cărbunariu poate fi văzută pe 14 aprilie la Teatrul Masca. 

Și Festival se va desfășura în iulie, la 2 Mai.

Centrul Național al Dansului, https://cndb.ro/

Despre „Balkan Ballerinas” poți citi aici.

Spectacolul „Sweet Spot (din mijlocul terorii)” poate fi văzut pe 4 aprilie.

Teatre /Theaters e pe Facebook.

Festivalul de film documentar One World se desfășoară între 24-29 aprilie.

„Rotta per il Pilastro” poate fi văzut pe Documentado.

Cartea „Centrists of the World Unite!” de Adrian Wooldridge se găsește la Cărturești. 

Pe Instagram: PSD Tineret, Mașina de pâine, Unghii Fa

---

Pe Teodor Tiță îl găsești și pe X, iar pe Vlad Tăușance pe Instagram. 

---

Urmărește Centru Vechi pe YouTube, Apple Podcasts, Spotify.

---

Centru Vechi este prezentat de Vlad Tăușance și Teodor Tiță, și este produs de Mihai Ghiduc. Podcast filmat și editat la Core Media Studio. Fotografii de Alex Negulescu. Grafică de Cristian Melinte. Fundal sonor: „București” de hroma.

Transcript

Mai vrem în „Clubul Țărilor Dezvoltate”?

SPEAKER_04 0:15

Știți, ce e raso pasă? Eu nu prea eram sigur că știu, dar am aflat. O să aflat și voi foarte curând, în vreo 15 minute așa. La pun atunci o să mă cercuat pe un subiect pe care în mod evident am descoperit înainte să înceapă înregistrarea. Nu suntem de acord. Și anume aderarea României la O ECD, ce ei O ECD, zic tu ca să nu încep eu să zici că ai fost discriminat.

SPEAKER_02 0:44

Bine, bine, bine. O să pas că a face bine la ficat, aderarea la o Cede în limba română, din punctul meu de vedere m-am necamat de la ficații economici. În fapt, nu și în teorie. Este vorba de organizația pentru cooperare și dezvoltare economică. Aderarea asta care ne lipsește nou din Trifecta, după Nato și UE, asta următorul nostru jalon, numit așa alintat de către capitaliștii sau fanii capitalismului, drept clubul țărilor dezvoltate, iată. Clubul țărilor de dezvoltate care include, mă rog, toată lumea spălată pe dinț din Uniunea Europeană încă niște playeri dezvoltați economici europeni. Statele Unite, Japonia. Ultima cu voie a dumneavoastră pe listă Costarică. Costarica, iată. Cine a fi zis. După care, stăm bine la coardă după Costa, am lăsat butelia să intrăm. Dar de ce nu îți place ușetile? Mă îmi place îmi place deși mi se pare că intrăm așa cumva la spatul târziu când s-a stacama și aică intrăm într-un club de elit al puterilor economice care ce propună până la urmă. Propun niște standarde comune, mai multă libertate în trade, mai multă flexibilitate în relații economice, adică în schimburi economice mai agile și cooperare economice mai agile. Teoretic bine la pachet cu investiții considerabile în țările care intr în clubul ăsta pentru e o marcă de calitate, ai un Iso. În Iiso de țară. Deci, asta spune. Dar ca în cătim capitalismul s-a cam stricat unul în mână, în doile la mână, prietenii noștri de peste ocean să joacă cu tarifele după bunul plac în vorbă un macanache, transfând cumva cooperarea asta economică într-o armă un bombament, practic, într-un fel de război. Dămai a datarea asta la acest lucru să putea să nu fie atât de benefică sau importantă cum ar fi fost, de exemplu, acum nu știu, 5 ani, 10 ani când tream aici.

SPEAKER_04 3:01

Un obiectiv mai vechi, dar nu ne calificam. Nu ne calificam. Este ca califica la mondial, pe ștântul. Exact. Acum sunt la meciul de la Istanbul. Suntam acolo ne pregătimă. Pe ultimele. Dar, uite, eu nu înțeleg rezervările tale, pentru că, uite, de exemplu, zici așa. Mai puține facilități fiscale, adică să fiim cu toții egal nu numai în fața legii, dar și în fața nafelului.

SPEAKER_02 3:23

E ținucid de asta, să te explicim de ce.

SPEAKER_04 3:25

Așa, apoi. Să taxăm proprietățile la valarea de piață. Am văzut zilele trecute, pe undeva în presă, ce și construiește cunoscutul. Cunoscutul om de afacere, Alfred Simoniți din Timișoara ta natală. Simoniți, dacă nu, dacă e cineva care nu știe cine e, e fost președint al Camerei de Pătăților. Depăcat, un om care a stat undeva pe în funcție pe la stat mai toată viața lui, aproape toată viața lui. Și care, acum mai nouă își construiește ceva ce probabil noi, împreună cu audien noastră nu am reușit să strângem bani împreună să construim așa ceva. Într-un declar, într-o viață, da exact. Ce e greșit în axat proprietățile la valoarea de piață?

SPEAKER_02 4:07

Absolut nimic. Cu taxarea proprietă sunt perfect de acord ca orice om decât decât stânga. Acelerarea taxării carbonului pentru un om de stânga e greșit. Cred că simânia în momentul ăsta. Mai ales dacă luăm ăsta la pachet cu politiciile vezi ale Uniunii Europă care nu mai sunt adaptate un corect, să zic, realității din teren cauzată de ce se întâmplă în momentul ăsta în golf, și pe o parte, pe de cealaltă parte de lipsa noastră de competitivitate în ceea ce înseamnă producția, pentru că nu avem acces la combustibil fosil pentru zana de producție.

SPEAKER_04 4:49

Acolo este o discuție. Pe de altă parte, ce mai vreau este ce de la noi? Vrea să combatem corupția. Nu să insist aici, cred că suntem cu toții de acord că corupția trebuie combătută, doar că unii dintre noi suntem mai de acord decât alții, dar în general suntem de acord. Cred că până și partidele celebre pentru corupție sunt de acord că.

SPEAKER_03 5:10

Când vorba de oponți politic, sunt de acord că e corupția ce combătut.

SPEAKER_04 5:14

Exact. Apoi ne mai spune o ede că trebuie să facem mai mult RNI, cercetarea și dezvoltare. Nu tot la asta de acord cu asta. Nu, nimic greșit în asta. Să fiim atenți la riscurile climatice. Deci să facem ceva cu seceta să vedem ce. Știi că tu ești pasionat de subiectul ăsta cu secet din Oltenia, de exemplu, care transformă o regiunea României în deșet nu e nimic greșit în asta.

SPEAKER_02 5:45

Sunt alte lucruri greșite. Atenție, ultimele recomandări preaderare, includ și niște lucruri care mie mi se pare că ne pot pune pe bușa. Adică dacă le luăm ca la carte, pentru că sunt incapabili să negociem. Atenție, aderarea nu se face pe un check-list de nu știu, școală de șofer, cum ar venit sau de habar de AFCN, nu este sprins administrativ că ziște o bucată de hâte din când o să-cușă. Poți negocia. Poți negocia întârzier, poți negocia nuanțe, poți negocia face, in-uri, out-uri și așa mai departe, pe diverse chesti economice. Problema este că organizația cere, decidenților policy maker de român să intre cu picioarele în chestia care mai ține economia noastră precât pe lina de putin, respectiv, da, mă și mica e văziune, a. Da, mica ai văzune și MMurile. Deci, plan mai mici de impozitare pentru Memeuri, reducerea facilităților sau excluderea totală a facilităților. Creșterea TV-ului, dacă nu mă șel, și unificarea TV-ului. Unificarea TV-ului e o discuție. Păi închidem toate librerile și bibliotecile, cât și toate edituile din România și stingem lumina, și nu legea.

SPEAKER_04 7:08

Să avem o discuție odată despre drama asta cu vânzarea de carte în România și să ne uităm cum se repartizează banii pe care îi plătești după carte când te duci la librărie. O să avem și pe asta. Și să discutăm despre asta mai mult decât despre cum nu ne lasă status să citim, nu lasă statul să citim.

SPEAKER_02 7:24

Mă rog, dacă să mai avem ce. Mă rog, revenind, mie mi se pare că noi luăm de bune, așa cum știm să facem din când în când, mai ales când suntem încălțiți. Cu da șeful, toată lista asta pe care a trebuit să-l implementăm. Spune papa ei meme, papa PFA, că așa acolo vă să se bage, pa o bună parte din Horeca, pa o bună parte din turism, pa o bună parte din organizarea de evenimente, pa literatura dar oricum nu ne interesează de o dreapă că nu să știște mult. Și putem închide și în jamauă. Atenție, măsurile astea, aplicate acum 5 ani. Ar fi putut să țină loc de politică economică pentru România. Aplicată acum în plin de lib de austeritate pe de o parte, pe de cealaltă parte și lipsă de idei în altă parte. Pre ceală, în contextul ăsta de inflație absolut evidentă care nu are cum să facă decât să crească, și de contracție economică, poate să ne ducă.

SPEAKER_04 8:33

Cic, sprepaste. Sau poate să scurețe economia astfel încât dezchilibrele din economie să nu se provoce criza viitoare.

SPEAKER_02 8:40

Da, păi și ăștia care ducer lucrurile astea din clubul ăsta select, they don't practice what they preț.

SPEAKER_04 8:45

Eu nu știu un exemplu de țară din 1 CD care să fiată înapoi masiv economic după adăare. Nu există un astfel de exemplu.

SPEAKER_02 8:53

Dar știți vră din această organizație select care nu practică incentivuri economice pentru anumite zone considerate strategice. Dar noi avem incentivuri economic. Păi, dar teoretică, asta zic. Aștea care a intrat în.

SPEAKER_04 9:09

Să-ți alegi bătăliile. Asta spune în ce greută. Să-ți alăți bătăliile.

SPEAKER_02 9:14

De ultima recomandare era destul de dură sau sunt sigur că ai noștri decidenți o vor citi mă rog, în complet sau prostră dosă. A că mi-e frică să nu ne ia valută elilor așa în stil din la de Revoluție Franței, să vorbesc piana așa. Că știi unde se termină toată povestia. A că ne umplem de sânge, că și deja nu o arătăm prea bine.

SPEAKER_04 9:40

Pe de altă parte, vreau să îndrept pe toată lumea către un status ca să închei în ton optimist discuția asta spre un status al politologului Srin cucerai care a avut atâta răbdare când a avut noi să se uite pe pibu, per capita la calitatea putării de cumpărare al României moderne, adică de pe la 1870 până astăzi și ce a observat Sorina Colo, e foarte interesant. România era o țară înfiorător de sărăcă în preajmă obținerii independenței, a rămas o țară sărac pe toată perioada a de epocă de auri din interbeli și așa mai departe, nu a fost o țară bogată, disparități gigantice. Apoi, în anii 50, când au venit comuniștii pe fondul despăgubirile de război costurilor ocupației sovietice și așa mai departe, a început să avanseze, dar a rămas o țară săracă, a terminat comunismul ca o țară săracă, și în anul domnului 2026 avem o convergență de vreo 70% cu Uniunea Europeană. Nu mai suntem o țară săracă. E probabil prima oră în istoria noastră modernă, cu toate păcatele noastre pe care le subliniat și tu un pic mai devreme, cu toți politicienii noștri corupți de grabă tăitor de subvenții și când e voie și când nu e nevoie. Suntem în probabil cea mai bună perioadă a României decât există aceea ca idee națională și statală și așa mai departe. Dar pe datorie.

SPEAKER_02 11:12

Pentru că aici jucăria. Jucăria aderării s-ar putea să fie mai importantă decât decât am credeți sau put să nu avem de ales. Pentru că este singura formă în care ne putem păstra un rating de investiție care sunt fie gean, cu unde zic mulți analiști economici că suntem de fapt. Adică ne împrămutăm la dobânzi mai mari decât considerate geanță din punctul de vedere al investitorilor. Asta este. Ce aș vrea să văd în ceasul ăsta al 12, la 13 la 14 la, cea să ofici, ați cocur, vașor în constantan sau ce mai se mai poate în Parlamentul România, aș vrea să văd un pic de luciditate, vă rog eu mulți. Nu distrugeți, mă rog, reprezentanții sectorului economic de la masa asta, micii ăștia, tot de faptul. Vă rog eu mult, adică face în față, vă plânt teveau. Nu ne mai măriți lucrurile, nu așa de repede. Nu mai pot, domnule, nu mai pot. Impozității casa ai lui Simoni. Da, înainte să vă luați, vă rog frumos, de datoriele mele, minimale până la urmă la statul romanului. Da, e tot timpul ană, adică ar fi un echilibră. Da, da, deci mergeți la timisenii bogati, nu laia care stau la bloc. Pi, noi lăsați în pace. Ne entarcem în teatru de operatiuni nu economic, ci cultural. Dupa o sută, pauză.

Rostopasca și autoironia

SPEAKER_04 12:44

V-am promis în debutul episodului că să explicăm ce rasto pasca. Probabil v-ați dau seama cu cine sa vorbim, măcar unii dintre voi. Este vorba de Alex Toculescu. Te garazu la empuizat. Căizat pe golza. Si acum a venit rândul Alex sa plătească, să plătească tribut ca să zic așa. Alex a scris o piesă care se numește Rostopasca și vă promite o explicație. Ce e Rostopasca?

SPEAKER_00 13:13

E o plantă tămăduitoare pe care o folosesc frații, mai ales. Eu știu, din Județul Lage, dar nu despre asta e vorba, bineînțeles. Rostopasca a fost un grup artistic. Născut în 98 sau 99, depinde pe cine întrebe, și încheiat în 2001, asta o să spună toată lumea. Practic, erau niște studenți, la un arte. Care au studențe acolo, pictau, desnau, și o plățiau, treau cu farfec. Și s-a apropiat finalul facultății și au zis că, nu ne bagă nimeni în seamă cășă fiecare prodă capului. Dar dacă am face chestii împreună, poate merge așa. Zis și făcut ei fiind Nicolai Comonescu, Dumitru Gorzo, Anela Bonta și Alina Pențac și Alina!

SPEAKER_04 14:17

Alina zile. O să revenim la Alina, este surpriza de la finalul episodului.

SPEAKER_00 14:21

Dualine șialaltă alina. Stai cum gândul că nu mai pot să scap de asta. O să mă și uit la un moment dat. Așa, oamenii ăștia și au făcut un grup. Ei erau prieteni, se mi trăiau împreună, lucrau împreună de fapt. Și spre deosebire de tot ce fuses înaintea lor în artele vizuale din România, mă rog, după revoluție, rămâesc să crească două mari curente. Erauia care s-au dus către religie și mistică. Curentul pășilist. Da. Și ceilalți care erau hi moderni și care au zis viitorul în Emidia și nimic altceva. Doar Numidia poate fi viitorul. Tre să facem video, trebuie să facem instalații cu preanul.

SPEAKER_02 15:13

Mult performance, multă performance.

SPEAKER_00 15:15

Și mult performanță. Ăștia însoros și erau, dar nu putem să ne distrăm să ne simțim bine și să facem ce vrem noi cam orice prostie ne trece prin cap. Cel ce au și făcut cu un succes uitor la vremea aia, pentru că în timp ce ceilalți chineau să fie vizibile, ăștia nu au avut nicio problemă. Și mecheria lor era că spre deosebire de colegilor și de cei mai în vârstă, ei nu considerau că o expoziție trebuie pregătită în 2 sau 3 sau 4 ani. C trebuie să ai pânze, că trebuie să ai observurile alea bune, să ai pensul la potrivită. Și să pictezi în golden hour așa. Exact. Ei ce au zis, bun, nu avem pânze. Nu, nimic pictăm pe ziare, pe pungi, pe rafie, pe orice, pe saci, pe jos, pe pereți. Și aveau cam o expoziție la trei luni. Foarte vizib, foarte scandaloasă, pentru că nu, Gorzon, nici atunci nu să fie să picteze doar o să. Adică el. Ăsta era scandalul sau nu doar ăsta. Cam tot ce făceau, era vizibil, că erau destul de țăcăniți, și în plus să. Adică prima experimentă. Să dau provocare. Să căutau provocarea, le plăcea să provoace. Nu ăsta era scopul lor, adică arta lor nu s-a dușta la propornici nu se supăr. Și făceau mișto de ei înșiși, ceea ce în România nu se mai văzut. Autoronia nu e un fenomen românesc. Ironia, da, să faci mișto de proști sau deștepți. Da, dar să faci mișto de tine toată lumea de draguna.

SPEAKER_02 16:57

Mi zis ca grupa artistică. Până atunci ai că, nu e primul grup artistic nu. Și nu e primul care șochează sau așa, dar că e primul care nu se în serios. Exică până până la capul. Și atunci suferarea de sine adâncă.

SPEAKER_00 17:11

Adică erau ironici, dar cu ceilalți, cu lumea, ziceau, ha, ha, ha, ce proși sunteți voi toți. Dar nu ce proși suntem și noi.

SPEAKER_02 17:19

Dar felpoce, în numele grupului, scu decât în terrupă, care mă știu că e o glumă internă. Pentru că răță pască erau leac popular pentru ficați, pentru că prea mult cumva. Una din explicațiile pentru lumea era că nu. Suntem cu viicatorii. Ca să zic aici.

Tradiția strămoșească a musicalului hip-hop

SPEAKER_04 17:41

Deci, de protectorul partei. Exact. Bun, fausful 25 de anul mai târziu, 26 de an mai târziu. Vine cineva la. Cunoscutul autorul al Turcilecu aici de fapt.

SPEAKER_02 17:53

Cant autor, autor, proprietat de colocat cu pisici, cred că știu.

SPEAKER_04 18:02

Deci, practic, avem un congres aici de care torcile de personalități. Decide să scrie o piesă de tată.

SPEAKER_00 18:12

Doamne, n-am decis cu tot și puțin. Ai fost obligat. Bineînțeles, eu lucrez cu casa Cherim, care e, mă rog, asociația hart Casa Cerim, un point gen artistic care are o mică foarte mică sală de teatru de 35 de locuri în casa Silvei Cerim, care în tre timp, a murit de mult, și în acea casă se întâmplă. Făcând noi un spectacol despre Rizica cu dreanul în muzea lui Brancu și anul trecut, doi în adogăliu, una dintre cele două șefe, a zis, dar nu vrei să mai scrii ceva și anul ăsta, și pentru că mie îmi place foarte mult să lucrez cu el cu ea și cu Natalia Cebanul, care este partenera ei în crimă. Am zis, da, sigur, și zis, că, uite, sunt în vecin cu Comănescu. Adică la ușa urmă, în casa de lângă stă Comănescul, calcanul lui dă în curtea ca să echerin. Nu vrei să scrie despre Comanescu sau gândindu-se noi bine despre Rostopasca, că eu a fost un fenomen mai mare. Și am zis, da, bineînțeles, cum să nu știu despre Rostopască. Totuși, cunoșteam și pe Comonescu și pe Gozo, adică aveam niște vagi date despre ce făcusă, ce folse ei la vremea aia. Și nu, am scris să am zis că, că ce era.

SPEAKER_02 19:31

Deci, stai să puteți să abordezi multe genuri, dar dintre toate genurile din lume le ales pe cel mai familiaj popular în românia, respectivă muzica lui. A o lungă tradiție. Dar a gegea le încoace.

SPEAKER_00 19:46

S-a mai făcut. S-a făcut la metropolis, nu știu cine. Nu l-am văzut casa la.

SPEAKER_04 19:53

Dar de ce lăsați? A fost mai simplu așa?

SPEAKER_00 19:58

Când am fost la Gordă să vorbim. La plecare el zis, da un lucru toroc, nu scrie ceva serios. Că nu ne-ar reprezenta, nu fi serios. Sigur, oricum, nu mi-ar fi venit să scriu cum ei sunt la o masă și discută despre artă și ce înseamnă cultură, și ce înseamnă piculare.

SPEAKER_04 20:17

La tevere cultural așa.

SPEAKER_00 20:19

Da, o masă rotundă foarte frumoasă. Cu Alina, tu ce părere ai? Dragă Dumitru, pentru mine, și nu, nu, nu, nu, nu. Ei erau. Sunt efectiv creetini în cel mai bun și drag mie sens al cuvântului. Și acum sunt la fel. Oi, știu, să folosească mai multe cuvinte ca să ai bășta.

SPEAKER_03 20:41

Mai multe culori în casul de comandez. La un moment dat, picta cu praf de crăbidă dacă vă amiteți când.

SPEAKER_00 20:51

În facultate. Erau la florin mitroi, parcă sau câțiva dintre ei la clasă. Și doamne câțit să-l șocheze pictând. Am fost la expoziție lui Mitroi, mă rog, o retrospectivă. Asta a făcut să și el când era student. Pictați să încercau să-l șocheze pe un om care că zâmbea și îl avea în sine lui deva, ce să spun. Ei, dar mi-am zis bun, nu o să fie ceva banal, dar ce ar putea să fie. Și m-am gândit că un alt gen de grup artistic în aceeași perioadă în România, mă rog, un colectiv. Erau orice trupă de hip hop, că până la urmă cam așa funcționau așa. Exact. Erau pe aceeași structură într-un fel. În fine, poate mai profesionisti pentru că scoteau muzică pe sidiuri și făceau videoclipuri și se vindeau mai de fără nu, mai cunoscuți. Dar funcționau cam la fel. Oameni care fac împreună o chestie colectiv. Și mi-am zis, bineînțeles că despre asta, așa ar trebui să fie, să fie un musical hip-hop, pentru că. Ei asta ar fi făcut. Au și avut cândva un eveniment despre care unii și amintesc alții nu cu niște hip-hopper cu undeva pe lângă gara de Nord. Oricum, tot e foarte înceată ce s-a întâmplat.

SPEAKER_03 22:19

Pentru că văză ca heparcă. Să ajuns la tafică, dar cu adăunat la memorie.

SPEAKER_00 22:25

Nu, minc, Gorzor, adică toți amintesc foarte bine, dar nu neapărat același lucru.

SPEAKER_04 22:31

Sunt mai multe realități cu care sunt conflict acolo.

SPEAKER_00 22:35

Și l-am. mi-am zis, ok, hai să fac un juzicul și băk. N-am mai scris poezie sau versuri de vreo 15 ani, 20. E haios. Nu, mi-a fost foarte ușor. Am pus, am ascultat Eminem și besti boice, și popul, pentru că nu, și dre, și alte de astea, și scrieam tobiturile aia. Am râs, stăteam noaptea cum apucam să lucrez pe la 2, de la 12, la 3, scrieam și râdeam, pentru că era foarte haios să scrie așa ceva. Și mi-a ieșit cam la fel de cretin cum îmi doream.

SPEAKER_02 23:11

Și în plus, O, po să ne dai un sample din. Adică nu trebuie să fie pe bita, așa, nu știu.

SPEAKER_00 23:20

Versul meu preferat e. De când să pictezi dați cu căciula, mai bine desănezi o gură care su jocu.

SPEAKER_02 23:28

Iată. E de acordar care are potențial de referență clasic. Și cu dace, adică e foarte contemporan.

SPEAKER_04 23:37

Da, dar sunt în perioada daci a vieților noastră.

SPEAKER_00 23:44

Și am mai am unul care este așa cum pun întotdeauna creată și răstopăască să dă tremă și vedea de viața.

SPEAKER_04 23:51

Vorbind despre viață. Am fost și am văzut piesa. Am fost la una dintre reprezentații, sală plină. Sală plina, nu erau o sală neapărat mică, adică nu era de 30 de locuri, erau cred că de vreo 200, nu știu cum. 100 sau 100 și ceva. Nu știu. Pau multe ană.

SPEAKER_03 24:07

Nu era o sală mică, era o salmare 200 de locuri.

SPEAKER_04 24:11

Ce am făcut-o cu piesa asta. A fost să trezăști interesul pentru grupul ăsta și curiozitatea mea este ce efect la avut asupra grupului.

SPEAKER_00 24:22

Mi se pare că s-au bucurat foarte mult. Pentru că esteul lor, cumva i am. Da, nu neapărat readus în focus că nici n-am făcut asta și într-o oarecare măsură erau oricum acolo pentru.

SPEAKER_04 24:40

Da, cum să discută, se discută în lucruri în care n-auzit vreodată cuvântul rostă. Cum să vorbește despre.

SPEAKER_00 24:46

Foarte bine, merită să se vorbească. Ei s-au bucurat să participe din nou la chestii. Am avut și câteva performanci ulterior premieră de parcă. Cau fost în spiritul o să pască, au venit cam toți, au făcut cam tot ce le-a trecut prin cap. Gorzo, de exemplu, a printat poziile lui fratei su pe niște plăci de ceramică, ieși că nu e chiar ceramică, lut draia cu știe, nu mă pricep, și trebuia să te duci. Au făcut în Palatul lui Popescu, mă rog, lui Popescu, Palatul la Hovari, o seară în care lumea most of the time bea, din când în când te duce, lua un microfon și o placă din. O pozie și lua pleacă acasă. Și golzul semna pe aia. Adică a dată gratis.

SPEAKER_04 25:37

Ce golzul face din când. Destabilizând.

SPEAKER_00 25:43

Când gorsul au pacă a mai. Dar practic, a fost poezie și bție, că până la urmă băau foarte mult vin, oamenii ăștia și ok, buni, oameni ăștia zic artistii plastici să pare că au răște.

SPEAKER_04 25:56

Cum abau ca pe trem, că au vin multi, dar. Cred că ideea era că au foarte mult vin, cred că au extrebat.

SPEAKER_00 26:04

Nu, au, adică surse băngesc că au și ei podgorile probabil, de unde se face vinul artistiilor plastici care practic.

SPEAKER_02 26:13

Daște șardone gordul. Ar fi o șmecedia asta. Știi ca ununea scritorilor, știi, sau uninea cu atișilor plastici să aibă propriile podgori. Da, mă și văd la meca imaj. 2 sticle de malbec tociles, vă rog. Două sticle de tocilescu.

SPEAKER_04 26:30

Și una mică de. Să-l întorce.

SPEAKER_00 26:34

Da, Bond așa în casa Cerim o cină cu. Erau pe masă pâine pariză și muștar, și niște ciori negre de plastic printate 3D de un student de al ei. A, mâncat mult pariză. Nu, și bun, dar nu era pe masă, but și eu era pariză și ciori. Comanescu a făcut 100 de portrete sau radiografici, cred că le-au zis ale oricui. Te duce ale în aterrie, îți făcea un portret.

SPEAKER_04 27:11

Nu, nu am fost.

SPEAKER_00 27:16

Am pe care du al oamenilor, că nu.

SPEAKER_04 27:21

Sper să le păstreze că vor valora ceva la un moment dat.

Aici exorcizăm TVR Cultural

SPEAKER_00 27:24

Bineți să inițial ce cred. Vrebuie să le. Adică lea și expus la Zac, par că o să le plimbe, sper. Dar e. Ei oricum vor să lucreze și o pofă de lucruri și să facă chestii treznite. Și cred că s-au bucurat să se reunească și cumva poate să nici nu-și mai amintează că deci s-au certat. Dacă s-au certat.

SPEAKER_02 27:45

Unde se joacă spectacol? Unde s-a jucăți unde, că nu se joacă, unde se întâmplă spectacul. Am să zis că nu mai băi zici că se joacă. C noi nu ne jucăm.

SPEAKER_00 27:54

Da, suntem super serios și un spectacol și serios. Dar nu e. Se întâmple să.

SPEAKER_02 27:59

Și așa, măfă la genul ăsta. Pinteresează. Băi, nu știu. Deci, ideea este că trebuie să. De verect cultural, ești din trupul vlată ușă. Ți recomand la un moment dat să ai o relație strânsă cu cineva din profesie pentru că vei fi corectat în continuu să te dați seama că tot ce zice este greșit. Deci, spectacol nu se joacă.

SPEAKER_04 28:20

Ceea ce vedeți aici. Este ca în tream de traumă. Traumă. Traumă.

SPEAKER_02 28:25

Ești traumă din plată ușa. Așa bun. Unde se joacă? În plateau ușa ce nu pot să ajuntra.

SPEAKER_03 28:34

A încercat.

De la 16 grade la club

SPEAKER_00 28:36

Păi, inițial l-am jucat, adică lam jucat odată de 2 de 3 ori, sau odată de fapt de 2 ori în casă care, dar e în spațiu mic și ăștia. Actorii sunt plin atât de plin de energie, că e păcat de ei. Să rămână energia aia într-o căsuță cât încăperea asta, chiar nu mai mare. Știam asta, evident, așa că am avut două reprezentații în Palatul la Hovari sau șofială la. Palatul Popescu, la 16 grade, actorii repetând în jur unui calorifer electric pe care l-am adus de acasă. Și a fost foarte bine pentru că pe pereții, gorzo avusesc sau nu avusesc o expoziție sau în atrier acolo, nu sunt ce. Era plin de golză totul. Sute de chestii. Ce n-am căut la mare în expoziat de la mare, a lăsat acolo. Și văzând așa, am și pus pe pere ca decor două meșuri, treacuștine. Ceva, niște rulouri pe care scrisese. Unul era după ce morcați în curtea vecinului parcă. Și al doilea era minunatul tuplân și mie să scolo cu. Și se potrive perfect, adică era fix ce trebuie. A, și acum îl jucăm în cluburi, că e un spectacol de club, de fapt e mai mult un. Devine mai mult un concert sau un performance decât un spectacol. Pentru că are multe bucăți improvizate. Multe. Are câteva bucăți improvizate, care funcționează foarte bine cu publicul, dar așa, cu un public care stă în picioare și îndelire. Atorii când ca nebunii și le place scena serioasă cu boxe în spate, adică și eu de la. Iată și eu un spectacol. De la expirat a rupt. Erau 250 de oameni în sală sau 300 sau câțivă, mă rog, mulți oricum, peste 250. Și erau super îneliri toți și actorii și publicul, și merge, adică e făcut pentru clubu o să jucăm. Mai jucăm în control, iarăși și în expirat.

SPEAKER_04 31:00

Dacă aș vedea episodul ăsta acum și n-am auzit de răstă pască, văd pe tine și zic, ia să vă și un spectacul ăsta. Unde se uite oamenii să se prindă la ce oră și unde exact.

SPEAKER_00 31:11

Păi la mine pe Facebook duce.

Revoluție și reformă curatorială

SPEAKER_02 31:14

Să la autoclescu. Poloci și primeți primiți la pachet comentarii de Ovizan, cel mai o final analiză nopții albă galeriilor care dușesc să scoate dinți. Absolut toți curatorii și pe ta în galerie.

SPEAKER_04 31:30

Absolut încântăare analiza a dacă se repetă.

SPEAKER_00 31:33

Nu am zis preat rău.

SPEAKER_02 31:35

Te supări de toți că nu înțelegi sensibilită. De de sub turaje.

SPEAKER_00 31:40

Dar și sunt au texte dar adău dacă le înțelege cineva. Adică. Texele curatorial.

SPEAKER_02 31:46

Sunt un gen literar aparte, care ar trebui să fie tratat.

SPEAKER_04 31:50

A parte. Știi, cu ce seamă? E așa mi se pare, citând o sumă de texte de astea, mi se pare că texte mai proaste decât alea sunt alea de pe etichetă sticlelor de vin. Când scapă câte un poet pe etichetă.

Când nu știi ce să faci, faci publicitate

SPEAKER_02 32:02

Dar sau meniurile din restaurantele românisti reinterpretate, cu flecă de porc mângăată de nu știu ce. În același timp, în textele curatoriale îmi amintez de multe ori de celebră, Revoluție și reformă domnului nostru Pionilescu, dar nu știu vă amintiți, care era plină deandrele concrete, ludează meandrile concretului și lucr de genul ăsta. Mai, o întrebare. Am o întrebare, vată, nu știu cum e întrebare, e o întrebare, asta s-a putut. În spectacol de club asta, celălalt, cealtă piese pe care ai scris-o, a fost totuna jucată de asemenea în spații. Neconvenționale, să spuneam așa. Ție frică de teatru, teatru, adică. Nu.

SPEAKER_00 32:54

Oricum nu mă pricep. Adică eu scriu teatru, că zice din câmpă când cineva, scrie și tu niște teatru. Da, simplu scrie teatru. Nu e meseria mea, nu am. Dar e meseria, hai să nu știam. Păi, de învățat, nu am învățat niciuna, dar urmare, sunt copywriter. Publicitatea. Bineînțeles, sunt publicitar. Când nu știi exact ce să faci, faci publicitatea.

SPEAKER_02 33:17

Mai merge, mai ține, chestia asta. Ok, deci nivelul de impostură în meserie este.

SPEAKER_00 33:23

Când timpul scrie ceva care niște texte curatoriale, da, e ochis pe oameni care să folosească cu deilța. Să-mi.

SPEAKER_04 33:31

A eu sau texele curatoriale? Se vor întreba.

SPEAKER_00 33:38

Adică pare că l-au. L-au îndopat cu texte curatoriale.

SPEAKER_02 33:45

Dar ai proba, deci ideză este că în momentul în care eu încep să halăască texte curatoriale, știți săacă că o lac în china, știi?

SPEAKER_04 33:56

Da, dar sunt ca. Că nu aș vrea să lăsați pe scape și aușul. Cum e cu viața în publicitatea. Povesti ceva de care ți-e rușine.

SPEAKER_00 34:04

Nu, nu pot să scriți vedecar în rușină. Dacă s-au făcut.

SPEAKER_04 34:07

Pentru ceva de care și mândru nu.

SPEAKER_00 34:09

Ești mulțumit. Sunt mulțumit că fac personal publicitatea foarte bună spectacolul rostă. Adică în momentan.

SPEAKER_02 34:19

Ne preț funcționează.

SPEAKER_00 34:22

Și după aceea, din întâmplător sau. Noi suntem ca agenție implicată, implicați în multe proiecte culturale, facem partea de comunicare sau partea din asta.

SPEAKER_04 34:34

Zunamă la agenției.

SPEAKER_00 34:36

TVC, TVC, practic, tocilesc cu văzila e calută că ăștia suntem, totodată TV TVC înseamnă TV Commercial. Nu ne gândiți sămim așa, aveam cu totul alt. Și a venit în băi aceți. Voi să vă numiți TVC, nu e la minta cu Coșul. Da, simțite. Am dat două veri pe chestia asta. Am, uite, de exemplu, am făcut sau facem în stagiunea asta în fișele teatrului Mască. Și e ceva foarte drăguț și cul, pentru că nu prea ai ocazia să faci așa ceva. Am făcut comunicarea. Mă rog, am trecut o campanie pentru muzeul banatului Monta din Reșița, care ne-a plăcut foarte mult pentru că efectiv ni s-a dat mână liberă și când l-am arătat și am făcut au zis aici frumos. Rămânea.

SPEAKER_02 35:24

Ce mai întâmplă din asta în România?

SPEAKER_00 35:28

Se mai întâmplă, cred și pentru că. Eu sunt într-un câteva afiliat Spațiului cultural românesc, lumea mă știe să uneori ca am și o atenție și vină către noi ajută. Mă rog, sunt și clienții comerciali pe care primim sau câștigăm pe cări normale, dar bucata culturală ne place destul de mult pentru că e frumos și pentru că nu știu, o să lucrăm în fără asta, nu vară. O să facem o parte de comunicare sau vizuală a nopții muzeilor din galați.

SPEAKER_02 36:08

Există muze în galăți. Iată că da. No noapte simță există în gală. Noaptea există încă ce roști. Întrebarea este următoarea. Există galăți? Păi la anul din tine să vădă.

SPEAKER_04 36:23

Am o curiozitate, uite-mi scrie un prieten acum. Mă rog, scrie pe un grup, nu-mi scrie mieat, zice, băi, aur e disperat, să caută niște tehnocrații pe care să-i pună în funcție și mai caută niște oameni să-i mai ajute la comunicare. Te duce să lucrezi pentru aur.

SPEAKER_00 36:40

Nu.

SPEAKER_04 36:40

De ce?

SPEAKER_00 36:41

Că nu-mi plac. Mi să fac niște oameni nașpa cu niște idei nașpa. Nu mai ajut să lucrez pentru a.

SPEAKER_04 36:48

Dar asta e valabil și în comercial, adică dacă nu-ți place clientul refuz contractul.

SPEAKER_00 36:52

Dacă nu-mi place un brand. Dacă nu-mi place un brand, înseamnă că au problemă de comunicare pe care poți să rezolți. Nu, n-am refuzat cliența. Adică am refuzat poate unor niște clienți pentru că erau. Nu, refuzat. Dar nu ne bugăm în chestii care sunt prea mari pentru noi. Nu că ar fi multe. Dar nu știu un client. Dar nu, cum puta de fapt. Ce prostie vorbesc?

SPEAKER_02 37:21

Deci sunt coca dacă vă uitați la. Bineînțeles că. Sigur că da. Deci poate.

SPEAKER_04 37:26

Pepsicolo vedeți că cococolo e interesat de toresc.

SPEAKER_02 37:30

Au vorbit din și dacă e nevoie, mai găsim.

SPEAKER_00 37:33

Să simulăm să te rămân la altă personalitate. În două genții am lucrat pe contul peție. Aș, mai vrea adică.

Mai are TNB vreo șansă?

SPEAKER_04 37:42

Ce personalitate lua extores cu luăm la întrebări în continuare.

SPEAKER_02 37:46

Bă, așa mână în lacă pe teatru, ăsta, amică, că am vreo o bătăte pe care un pic de bă aici. Ce zici de alegerile de la teatru național, cum ți se pare, că avem în sfârșit, haberul manager sau direct.

SPEAKER_00 38:02

Carag jos, zic că au fost ecât, atriatură de alegeri. Cred, da. Pe care au sfârșit o câștigă a lupus Hauțar.

SPEAKER_02 38:13

A fost singurul om care a participat de 4 sau de 3. La toate. La toate.

SPEAKER_00 38:18

De data asta am spus că. Ca să terul la euro vizită.

SPEAKER_02 38:23

Nu spărul aici.

SPEAKER_00 38:26

În fața unui contracandidat care a luat cât 1,4-7 sau 1,3-7. Asta a fost notar lui la a doua probă, la proba de interviu.

SPEAKER_04 38:36

Unde apărut să nu știe ceea ce până și eu știu care nu mă duc așa de mult la. Deci, nu am prețune. Comulcheam apă prima. Adică mie se pare inadmisibil să vrei să fii șeful celui mai mare. Nu? Teatru din țară, nu aș zice că e cel mai important, dar e cel mai mare teatru din țară. Ce cel mai important să fiți, tu știi, în centru. Și să nu știi cine a film, mi se pare imparonabil. Adică.

SPEAKER_03 39:01

Eatru, care are stație de autobuz și stație de metro.

SPEAKER_00 39:08

De universitate, național, nu știu.

SPEAKER_02 39:11

Care e și ea de la metro teatru național. Iată, asta e și de metrului. Nu există domnul.

SPEAKER_04 39:20

Și radu Afri pe Bulevardul candidatului, domne.

SPEAKER_02 39:22

Nu, nu, nu, nu. Deci candidatul venit de la Teatul de Stat din Chiș.

SPEAKER_03 39:29

Mă rog. Care în programul managerial și întrebat în interviu, care a fost programul managerial, ce propune la nivel de conținut, a zis. Și chestii gen Disney? Vrei, vende să sună.

SPEAKER_04 39:46

Adică să facama să facă piesi cu un șorce antisemit sau ceva.

SPEAKER_02 39:50

Știu, darbarea mea este, adică nu, mi spune că până la urmă text scris de tocilescul asta. N-ai cum să zici asta în interviu.

SPEAKER_04 40:01

Și asta e o piesă pe care ai putut să-l propui Teatrului Național. O piesă scrisă despre.

SPEAKER_02 40:07

Selecție, da, exact. Zice ceva meta.

SPEAKER_03 40:11

Deci, o să e bine, o să rău la teratul național, care e pari oșul.

SPEAKER_00 40:16

Știu, n-am, de ce ar fi bine.

SPEAKER_03 40:18

Dar ce să fie bine.

SPEAKER_00 40:20

Nu că ar fi să spun acum, adică nu ofenți, dar nu au multe producții care să rupă gurătărului, deși au câteva. Dar nu, e un teatru mare cu multe sări pe care mi se pare că un orice chine să lumple cu șofi. Cu ce mai găsește prin casă? El și un teatru cu o trupă mare și trebuie să joace. În fine, e complicat pe noi să fiu un teatru național și mai ales să-l conduci. Dar întori.

SPEAKER_04 40:50

De când sunt mici și am fost primă ăla la teatru național, nu am fost o piesă bună acolo. Am văzut diverse grade de piese. Spectacole, cu TVR cultural ieși din plan. Cunt așa și așa. Ultima dintre ele este o piesă unei candidate la șea teatrului cu o doamnă care scrie tot felul de scrisori din ăsta de deschise în vreun. Alexandra Badea, creată. Un text absolut îngrozitor, o salată absolut indigestă. La teatr național din București, pus în scenă. cum să spun, eu, nu dau seama dacă e ok, să ai și text acolo, dar să și candida să fii șeful, și practic, vei fi. A fost, practic, șefe a proprii piese. Ce faceți coți pieța dacă. Dar nu e ok.

SPEAKER_02 41:44

Asta e un exemplu cu care am avut și de afacă, m-am enervat foarte rând. Dar ministrul culturii de la noi se duce să mai recite imunez cu pe la tot de chermeză. Adică comantri într-o țară în care actorii și registră nu vă să-și pierdă pâine aia bună.

SPEAKER_04 41:56

Am sorit, dar nu e ok, și revenind la piesă, la spectacol, cum zici tu. Revenind la spectacol. De pieță, nu, ce să vorbim că a mi-a fost milă de actoria, erau niște actori buni pe scenă, foarte buni, foarte, foarte buni. Dar mi-a fost milă de ei că au fost puși să fie ingrediente într-un disc gândit de un bucătar care nu are simțul gustului.

SPEAKER_02 42:25

Adică este un șe francez, nu ești specializat în gascular. Adică și din ba română știi cu mine, după ce comă să duce la voi la funul. În român.

SPEAKER_04 42:34

Dar și revin la aceeași chestie. Publicul român trebuie să învețe cumva. Asta este dorința mea ca să văd publicul român că învață să aibă încredere în propriile instincte, pentru că la final, tot am văzut și în momentul ăla în care se ridică în picioare 10 minute aplaudă.

SPEAKER_02 42:50

Face în campanie, practic pe asta. Nu mai aplaudați.

SPEAKER_00 42:53

Audați când vă place oameni buni. Cred că sunt dacă numai și la teatrul din garati. Cred că înta pe pesc acolo un program de cum să vezi un spectacol. Și s-ar putea să fie și la teatrul mască, să fi făci încă drăgăți cu așa ceva. Pentru că într-adevăr, e un public destul de.

SPEAKER_04 43:17

necritic. Nu știu cum să mă exprim.

SPEAKER_00 43:20

Da, eu mai bine. Credit să joacă pieța.

SPEAKER_04 43:26

E modelul ăsta de religios de raportare la ară. Nu te mai raporta religios la arta, arta poate să-ți placă sau să nu-ți placă.

SPEAKER_02 43:35

În concretă.

Spectatorul vs. sfânta scândură

SPEAKER_04 43:36

Letiți go!

SPEAKER_00 43:37

Hai să rățesc și eu în spajă. Pentru prima dată. Zune piesa în pericol, da? Da, da, bineînțeles. Despre grupul mergem la teatru. Acum cred că. Zici cineva ceva despre mergem la teatru. Mergem la teatru în grup care, nu știu, cât are 50.000 de pe Facebook. Bineînțeles, dar cine nu e membru cu toții sunt, Membrii pe grupul ăla. Toți actorii și toți regizorii sunt de asemenea membrii pe grupul ăla, toți managerii cultural din țara asta. Și toți sunt foarte drăguți și în gândi, înpțiile spuse de mulți dintre membrii acest grup. Acum știu mă gândesc s-a dus claca de picioare s-a dus nu e nimic. Care adună oameni care nu știu nimic despre teatru, care nu știu nimic pare să nici despre altcineva, și de un grup care se numește Mergem la teatru, avem discuții cu marfi. De pe ce rând se vede cel mai bine la excelsior. Sincer, în evășit! Nu deai te duci la teatru ca să alegi locul cel mai bun. Și oameni au răspunsuri. Băi, rândul 7, locurile 2 și 3. Alți oameni zic la excesor, în niciun caz să nu te duci sus că eu înstâp și trebuie să stai puțin așa și te doare șafă. Era o doamnă care a avut o postare despre cum a fost ea la în teatru din București, nu zic care, dar zic tot excelțiilor și băi, unde a stat ea o bătea aerul condiționat în șafă, de ajuns la spital și era să moară. Teatrul omară oameni. Da, teatrul omoră oameni. Am fost la excelsior și era să mori. Discuțiile astea nu au fost despre cât de cald este în sală sau frig, să iau haina cu mine sau să o lasă la gardobă. Nu contează. Nimic din toate astea nu contează. Când oamenii vorbesc. Iar și nu toți sunt mulți care au păreri foarte pertinente despre teatru. Dar se vorbește mult despre chestii exterioare teatrului ca artă și mai mult despre teatru ca clădire, imobil, prezență fizică și aer condiționat și scaune. Criticile sau, mă rog, cronicile de fapt, sunt adeseori în niște termeni. Regal. Am văzut un regal artistic. Totul este un regal actoricesc. Prestația oricui este un regal. At de mult regal. Nu, nu este moți nu este. Adică avem multe piese, spectacole bune, multe spectacole, nu foarte bune, foarte puțin spectacole, foarte bune.

SPEAKER_04 46:14

Și mai sunt și momentul acesta. Oricât de bun este spectacolul uneor mai stător că nu au che fânția. Nu știu, nu este cum trebuie. Băi, you need to see this.

SPEAKER_00 46:24

Adică și ce, hai să totuși să fim drăguți să nu supărăm să respect pentru munca lor. Dar nu putem avea respect pentru munca oricui atunci, adică pentru munca omului care a turnat asfaltul, care are drept. A crăpat și am căzut cu mașină în el. Dar omul a muncit, adică el s-a dus ce a încercat. Păi a reușit. Și a dat simința. Ok, l-a făcut decăcat, dar hai să respectăm. De ce când vorbește despre recleme, nimeni nu zice, băi, dar hai să respectăm munca oamenilor care fac uneori niște înpții. Dar acolo, toată lumea de cu bicul, dar la terată.

SPEAKER_02 46:59

E un grup superbă, și mai o problemă, tot timpul actorii sunt scuzați. Deci nu e vină lor. E păcat de actori că au ajuns să joace mizeria asta. Mai sunt și podibânzi. Adică e și categoria podibun de pe grup, care este ofensată de subiectele astea prea explicite. Asta put înțelege.

SPEAKER_04 47:20

Oamenii sunt așa și așa, poate ar trebui să-și alegă mai bine piesele. Problema mea major este. Veșnicul un comentariu care este aproape zilnic, cred că l-am văzut acolo într-o vreme, nu știu dacă cum mai așa că nu am uitat de mult. Spectatorul comentând spectatorii. Da, spectatorul comentând, era o doamnă care avea părul, nu știu cum, fășea nu știu ce.

SPEAKER_00 47:44

Arâți unde nu trebuie. Ars unde nu scamor. Săm tu unde trebuie. Totuși orice eu când scriu o piesă, nu scriu la un moment dat râsete. Știi? Noi nu știm când râți spectatori. E treaba lor. Nu e un buton cu aplauze și cineva nu lapăsați și nu s-a prins să aplauze și au râs pe lângă.

SPEAKER_04 48:04

Nu știți că aș duce terapeutii pe comentatorii ăștia mai virulenți așa de pe grupul, aș duce terapeutică la o piesă de tatăl în Londra, unde spre și o cul să bea alcool. Sevând cipsuri. Când ajungi în sală, mai vezi în slăgulă de tatăl din Londra, vă rugăm că poate nu făceți foarte rău. Puneți stricla cu grijă jos. Dar nu zice să nu vii să vei, nu știu, ce, Dumnezeu pe acolo obere sau un pahar de vină. Nu zice să nu mănânci. Nu zice nimic din toată asta. Sigur că nu-i cel mai bun loc în care să mănânci. Dar e ok să te uiți cu un pahar de vin în mână la pierdulă.

SPEAKER_02 48:41

Păi dă înțeleg, sfânta scândură și ce încălzăm, este sfânta scândură pe care o respectăm, cum a fost când ar venit, ceva influență Alina ceușan, parcă, la od la un eveniment care nu era teatru, era ceva, un eveniment de corpor în modă, whatever.

SPEAKER_00 49:04

Și fata, femeia, nu o cunosc, s-a descălțat și a pus picioarele pe balustradă.

SPEAKER_02 49:08

Superbă picioarele aj noastră cu această ocazie. Adică dacă avea piciare de urâte și le punea pe balustră de la teatru, înțeleg, în epoare. Domnul și domnului, catifia, picioare frumoase. Că și picioare, este super ok. Super. Pui nu place.

SPEAKER_00 49:23

În să el, să-și șară scuze, să nu mai fie. Să fie dată afară din toată din România, din viață, dar rușine. Ăsta e un model pentru copii noștri. Bineînțeles că este un model pentru copii noștri. Poți să stai cu picioarele pe o balustradă două dreacul, că nu cade balustradă aia nuți.

SPEAKER_04 49:39

Asta mi se pară întâmplare vecină cu aia, dacă mă țineți vite în anii 90, să te ferească domnul și statul român să calci herba pe în parcuri, că aveam un nene cu un carnețel și să-l dai amendă, că călcai pe iarbă.

SPEAKER_02 49:51

În parcă. Și acum se mai întâm în Cluj, de exemplu, dar mă. Cluj e special. E un oră special. Din câteți, a vă și un episodă în care practic, ți-ai luat palmul peste cap că nu era îmbrăcat adecvat la teatul. Da, da, da.

SPEAKER_00 50:06

Eu mă duc în hanor că. Adică, fapt, respectul pentru actori e prezentța mea în principiu. Și că am pus niște haine curate. Ce drear cu dar nu e ținută de gală, nu e operă bine și la operă la fel de crein. Doar ăia, dar pe ce să nu să îmbracă stupid, nu trebuie să mă îmbracă și eu așa. Adică ăia sunt whatever, rigoleto, ale cu gulele vențiare. Sigur, nu decât râdem. Dar la teatru nu trebuie să fim așa, nu suntem obligați să puntăm costum. Și dacă purtăm costum foarte bine, și o rochie de săară, nu n-am nimic împotrivă. Dar una nu exclude pe cealaltă. Arta nu se judecă.

SPEAKER_02 50:49

Nu este preva stil, este dravo, uite ce e pe scenă și încearcă să pleci poate acasă cu o experiență nouă sau cu alte gânduri în cap.

SPEAKER_04 51:00

Prițim că în timpul difuzării după ce publicăm episodul ăsta să fiți dați afară dos 30 pe grupul asta.

SPEAKER_02 51:08

Nu, nu, nu. Se va crea un grup nou, va fi o fuziune între unde mergem la teatru și cu cine să nu ieși la date, va fi grupul cu cine să nu iești la teatruilor, în care, da, vor fi difuzate în lupă clipul din această emisie. Poate facem chiar noi grupul asta.

SPEAKER_04 51:26

Eu mă gândesc să rog: să rog pe producătorul nostru dacă este membru al grupului să pună episodul ăsta acolo pentru că sunt foarte curios să văd comentariile.

Cum să duci teatrul în cartier?

SPEAKER_02 51:34

De abia aștept să vedem hate în această direcție. Ziciai de galat, ziceai de mască, unde hai să mânăm un leacă în teatru și încheiem pe politică sau pe cei cu alte personalitate. Dar îmi place personalitatea asta teatră a lui Alex. La ce trăți mai fiim atenți? Ziciai dacă ține bine într-un interviu recent că ai avut un an în care ai avut surpriză plăcută. Iată, ai văzut spectacole mișto, că ai s-u înviat încrederea în.

SPEAKER_00 52:08

Păi da, dar uite, eu am să. Am și parti priuri, pentru că mulți dintre oamenii ăștia sunt prieteni. Da, voie cu la zi cu prieteni. Dar, uite, mi-a plăcut foarte mult anticimaxul lui Boby Picop, care se joacă la teatrul tramaturgilor români, care e un spectacol foarte meta pentru că. E Boby și foarte, foarte smart și fan. Așa, mi-a plăcut Janina cărban a eu amat emulțis. N-a făcut rost de finanțare ca să monteze un text despre nu scapă numele evident, că pe atâta, sunt un incult despre femeia care a înfințat teatrul podul.

SPEAKER_02 53:01

Ok.

SPEAKER_00 53:03

Și sunt foarte buni, un pare rău, nu știu. Deci, măcar personagele mele de ce le ști pe la altora. Păi, nu a avut bani să facă spectacolul, dar și a zis că nu pot să fac un spectacol, dar pot să fac un PowerPon și să-l prezint.

SPEAKER_04 53:18

Ceea ce a și făcut judă așa?

SPEAKER_00 53:23

E ceva ce și el ar face, a ieșit adorabil, foarte, foarte, m-a mișcat foarte mult. Și pentru că l-am văzut la Teatru Podul în premiera acestui spectacol în care și comunică cu spectatorii și ne pune să citim niște slide-uri de acolo. Și care a fost acum preluată de teatrul masca. Iară și masca e un teatru care face e destul degi față de alte teatre. E mai experimental, e mai deschis.

SPEAKER_04 53:59

Este parte spectaculoasă legată de masca și vreau să văd masca că se deschide filiale masca în toate sectoarele bucureștori. Nu plăță. Vreau să văd masca din titan, vreau să văd masca din berceni, pentru că nu știu câte lumea a fost acolo, eu am fost de vreo ori. Este în militar, nu? Nu greșesc. E în militari întreb locuri.

SPEAKER_02 54:19

Și cu niște bodățe, lângă un care pot să be la 12 lei ulterior. Dar să poți coborâm din bloșă asta centrală.

SPEAKER_04 54:27

Să te duci două străzi mai încolo la teatru ca o chestie pe care o mai faci tu miercuri acădată. Asta își vrea să se întâmple mult mai des decât plictiselul la tenebre. Dar nu este totul petistor la tenebre. Dar nu sunt că totul când am văzut totul, spun ce am văzut eu.

SPEAKER_00 54:42

Dar nu, e greu să duci teatrul în cartieri. Ei reușesc dar să și chinui foarte mult pe chinul, nu pentru că sunt ei oameni care nu știu cum să facă, dar sunt foarte puțin pe un buget minuscul care a fost tăiată de fiecare dată, pentru că ce primar, nu și-ar dori să mai taie niște bugete la cultură dacă vrei să mergem și la politică. Parcă tu încă nu a făcut tot. Am făcut tot. Nu zic că sunt rău intenționați, dar, efectiv, e cel mai simplu. Tăi de la cură, să zic cine ce. Practic, nu are nevoie de cultura. Ne zicem noi.

SPEAKER_02 55:22

Da, e nevoie, e nevoie, inclusiv la primarică. Din când i apucă după a normal, cum s-a răgat domnul nostru primaj la București că va decide el ce e grafit, ce e ată, strandală, ce e moral, ce.

SPEAKER_00 55:34

Eu ca președintă de bloc, nu mai sunt președinte de bloc. Dar tageri, când e mai prin acât un vecin. Dar peșaj să chemăm poliția. Să chemă polișa.

SPEAKER_04 55:46

Da, dar păi, nu auz niciodată din incident în care un tager a fost sprins. Adică dacă te duce înte să scrii Vlad pe acasă.

SPEAKER_02 55:58

Bagă un mesaj. Tu nu aperă asta, nu adică ai apăr și tagurile. Trourile, tagurile nu. Tagurile care sunt teritoriale, nu, trăurile le apăr pentru că sunt o formă de exăsere a mâinii. Adică și alea de marcă au un sens. Adică sunt atți. Nu știu, sui din cruș și așa mai departe, care fac. Asta ei făcut și niște murale spectaculoase în același știu.

SPEAKER_00 56:24

Dar uite, uite, la școală. Adică nu avem ceată respect pentru copilul care scrijă radu pe bancă. Pentru că oricine poate să scrijăască 4 literă pe bancă, ești un bug. Copilul care scria ora române cea mai plictitoare, dar totuși ce sunt îndrăgistit o profă. Da, respect. M-a transmis un gând. Că știa, ai plictiseală și dragoste. Ai un comun.

SPEAKER_02 56:46

Sau mă ca știai să facă mu de la metalică. Adică deja era. Sunt de acord. Mă cați că este frumos. Caligraf pentru grafă. Este un program comunitar pe care aș vrea să-l implementăm. La primăria sectorului 3.

SPEAKER_04 57:04

Voca această chestie în programul de caligrafă. Caligrație.

Cât loc mai e pentru anxietate?

SPEAKER_02 57:09

Bun, perfect. Mai avem. Și niște recomandări.

SPEAKER_04 57:15

Luc de întrebare și de niște recomandări, dar pentru că te-am tot întreruptă las pe tine să puți întreba. Al fel e intră în politică cu lectores și nu.

SPEAKER_02 57:24

Păi, nu, e tot pe politică și întrebarea mea, așa pe la final după tu. Polică și nu, chiar. Să putea să întrebare cu dan, nu, din păcate cum au mi dat seama. Tu te joci și provoci, ne vezi destul de multă lume, ai păreri și culturale, și politice. A și fost om de partid sau politic. Repede, dat afară.

SPEAKER_00 57:53

Nu, plecat simul.

SPEAKER_02 57:55

Repede de misionat. Dar nu ai apucat să fii dată afară.

SPEAKER_00 57:58

Nu, am înjurat și am plecat.

SPEAKER_02 58:00

Am înjucat și-a plecat. Mai, în contextul ăsta în care toată lumea simte că se prăbușă în lumea în jurul nostru, că it's the end of the world, as we know. Cum se simte la tine? Adică e alim sau e chiarul lumii. A, nu, a el.

SPEAKER_00 58:15

Adică poți să asculți cu aș să fii super happy. Ei, așa, da? Dar să schimb, bun, s-a scumpit benzina. Până una al. Și alte chestii. Matariale de construcție, ok, alghiu dat. Nu, stai că ai suntem ca monti Payton a Life of Frian. Ce n-ați făcut nouă război. S-a scumpite asta. Att și mai ce. Și așa. Ce face cu noi.

SPEAKER_02 58:39

Ce au făcut dominat pentru da.

SPEAKER_00 58:40

Până la urmă, cu toții avem treabă. Treburi, adică, da, e ceva la care ne gândim probabil 20 de minute pe zi când mai citim och știre când deschidem The Guardi și vedem acolo cum un cad rachetă peste o țară. Dar sincer, nu ne păsa. Sau nu ne pasă. Pentru că, până la urmă, suntem oameni. Nu zic că nu ar trebui să ne pesă, ne pasă, dar ne pasă cum ne pasă de știri.

SPEAKER_04 59:03

Dar avem o bandă limitată. Atâta empatie, e posibil într-un om. Nu po săferi pentru toate draumii.

SPEAKER_02 59:10

Deci, nu sunt sperit. Zic de anțetică, adică nu. Cu anxietatea în perioada asta. Adică unul fiind o adevărat, uite ce pisică de căbuță și ce mielă, sau zice cum plec din țară.

SPEAKER_00 59:26

Nu, sunt ată făcut, adică festivalul și de la 2 mai, în iulie trebuie să scriu o piesă acolo.

Ce ne/se recomandă

SPEAKER_02 59:36

Iată și recomandarea lui.

SPEAKER_00 59:37

Bineînțeles.

SPEAKER_04 59:38

Asta este o recomandare, dar nu se scape așa ușor. Trebuie să recomandă ceva care nu are legătură cu el. Oice? O piesă de teatru muzică, baletă în peșul. Ori ce trece prin desulțar și crezi că ar folosi unor oameni.

SPEAKER_00 59:54

Păi.

SPEAKER_04 59:56

Un antiviră. Un deilă de mașină. Nu.

SPEAKER_00 1:00:02

Ce ne debe.

SPEAKER_04 1:00:03

Ce ne debe? Centru național al Dansului care în viat?

SPEAKER_00 1:00:06

Care este probabil cel mai experimental loc din București. Cel mai comunitar. Și comunitar, care a fost. Alina Buga este cealaltă Alina pe eam. Vream să zic mai lumea de la. Și am întâlnit-o la expirat pentru prima. Așa. La ce NDB. sigur danță. Și eu ridicam până acum vreo doi ani din numeri când auzeam despre danță. Că danți contemporan, ce? Unii care ți-pă. Sau ceva ce nu înțelegeam. De centre. Am fost la CN DB cu vechi, mă rog, când erau un vechi, la Teatrul Național. Și nu am înțeles nimic. Dar aveam și 18-19 ani, ce să fi și înțeles. Acum, tot n-am înțeles mare lucru. Dar din fericire am vorbit cu Mihei Hașa, care este unul dintre directorii CNDBului și-am zis, eu nu am înțeles prea mult și ok, nu ești la școală, nu te asfultă nimeni. La final, la final. Păi te ai simțiți, ai simțit, de vibă? A, da, sigur. Ok, e de ajuns. E lumă care foarte ușor să intri, mi se pare, intelectual, pentru că dansul îți transmite emoții și pe aia nu e nevoie să le descifrezi neapărat pe loc. Au niște spectacole deosebit de hioase și deosebit de bune. Eu sunt îndrăgostit de două dintre ele, unul e Balkan Balerina al lui Sergiu Diță, care e doamne, îlador. Se joacă foarte rar pentru că una dintre danzatoare s-a mutat în Germania și efectiv știu asta că atâte mult îmi place spectacolul când-am dato tuturor și am și scris Lu Sergiu la mulți ânde ziua lui și am zis că poate lucrăm vreodată împreună, cred că l-am speriat, că vine un nebun zice, trebuie să lucrăm. Și celălalt, văd că l-ai tu deszcuți.

SPEAKER_03 1:02:06

A, uite, Sui Sport.

SPEAKER_00 1:02:08

Sweet sport din mijlocul tărorii, care e.

SPEAKER_02 1:02:11

Bă, cel mai bun Science Fiction. Lai văzut? Da, da, da. Dar scrisăm românia. Este impecabil.

SPEAKER_00 1:02:17

Are o scenă în care o vedem, mai avem asta 5. Trebuie să meargă lumea să văd. Am trimis oameni acolo, unii s-au dus alții, nu, proștești ăia care nu s-au dus. Imagini cu Ana Blandiana din anii 60 alb negru. Într-o roch și altul. Este bun spolit.

SPEAKER_04 1:02:41

Deci că imaginele cu Angla Merkel când era tân.

SPEAKER_00 1:02:44

Nu, nu, nu. E o registrare de la TV în care Ana Blandana, e nu? Feciorelică. Da, feciorelnică, povestește. Știi cum vorbesc. Poeții despre poezie, cam textele curatoriale.

SPEAKER_01 1:02:59

Deci, feciorelnic. Suntem în și noi tor din pozia.

SPEAKER_00 1:03:08

Poezia este drumul prin care condiția umană se deschide către.

SPEAKER_01 1:03:14

Eu cred în viitor, dar cred că niciodată. Săducirea rachetelor, nu va ști puritatea pământului.

SPEAKER_00 1:03:28

Și după 3 minute de discurs an blandianistic și exercist ridicol, din multe puncte de vedere, apare dragosă, cred că îl cheamă, cu numele sunt praf. Asta e. Care începe să răzvanam. Doamne, scuze. Care este super cool altfel, adică. Și care recită și interpretează sexual, vibratoare pe Argeș.

SPEAKER_04 1:03:58

Există poezia vibratare pe Age?

SPEAKER_02 1:04:00

Da.

SPEAKER_04 1:04:00

Nu, nu, nu, nu. Stai un pic, episodul ăsta nu se va termina fără să cauți poezia și să citești.

SPEAKER_02 1:04:06

Nu poți să citeți, nu, deci asta este. Mergeți la cebă. Adică nu dăm cu spulă, asta este spoiler. Nu, vibratare pe Argeș. În primul rând de o poezie care nu se citește. Se simț. Da. Da.

SPEAKER_00 1:04:22

Și ce face o motă cu ea este omă, adică nu au fost nominalizat la unitor de ce aș vrea să știu. Ce? Ce pește? Pentru că nu e teatu.

SPEAKER_02 1:04:38

Eu sunt unul din oamenii care cum zic, eu una dinficile, pe care nu mi-am depășit asta de transferatoare. Nu, cuată cu dansul caan. Mi-am depășit și frica asta, am ajuns la ce spectacul ca un performance, că nu e danți, nici așa.

SPEAKER_04 1:05:01

Frica mandură de dans și eu acum dubural.

SPEAKER_00 1:05:05

Dar și mie față, dar nu avem de ce. Sun niște chestii. Capate legate civil. Nu trebuie să te că să dați. Nu trebuie să descicori. Sunt foarte talentați, sunt foarte mulți oameni tineri și să județi unul dintre ei sunt o groază, Simona Da Bijla, Bevadanșul, care sunt chiar niște performer miștoți, niște coreografi foarte bun.

SPEAKER_02 1:05:30

Un spați foarte important. M-alățul de acestei recomandări doar ad încindă, e un spațiu foarte important pentru că găzduiește, dezbateți comunitate, dă un spațiu unor alte proiecte fără spație și voce, codsuri inițiativă, e spații viu și de creație, cam cam ască, dar în rășa.

SPEAKER_04 1:05:50

Să completez un pic recomandar lui. Ce aproape de biodături. un pic mai serios așa tot în zulânc. Este un mic studio care se numește Teatre în Română sau Theatre Select în engleze condus de Adriana Gheorghe, unde se întâmplă tot felul de explorări, mai adânci un pic, mai puțin cu vibratoare, nu cred că a fost vreau cu vibratoare, dar o să întreb. Deci, cumva există o ofertă pentru dans, adică nu e doar ce NDBul, unde promit acum ce am ascultat că o să mă duc la cei, mai ales că nu s-a luat pe pla singur în fața vibratoarelor. Da, mulțumesc! Dar Vlad, am înțeles că te-a alături recomandării, totuși trebuie să faci și tu o recomandare.

SPEAKER_02 1:06:41

În aceeași șadină de idee, aș vrea doar să menționez că femeia care a înfințat teatul studență spod este Magda Bordeanu. Iată că așa e ca la final, adică dăm și rezultatul rebu. Asta suntele de subsul pe care sunt la finalul pe fazat, probabil la data apariției noastre în terul de pe YouTube, recomand că poate nu o mai prindeți în cinematografia de anul ăsta de la One World absolut senzațional. Festivalul care se numește la limita acest temă de anul asta, despre supraviețire, despre preziliență urbană, despre oraș oameni și comunități care se încăpoținează să meargă mai departe, am fost la warm-up-ul festivalului cu un film documentar absolut senzațional care mi-a mes așa la suflet despre cartierul Pilastro, un carbitor ghetou care s-a încăpățenat să devină comunitate, mai cel mai optimist pe filme pe care le-am văzut în ultima vreme. Nu piratați, nu știu, găsiți-l pe undeva, dacă nu, piratați-l că mi se pare că e important să îl vedeți. Dar susțineți proiectul one world, cum puteți, prin prezență, prin donații, prin voluntariat, prin nu știu, mergeți gătiți.

SPEAKER_04 1:08:12

În general, susțineți cam to ce societate civilă prin prezență, prin donații, prin voluntariat, că e nevoie mare de.

SPEAKER_02 1:08:20

Dar acum, uite, acum ce ne debe și one world. Deci, asta ne-am ales.

SPEAKER_04 1:08:25

S-a decis în Parlamentul în animitate ce ne debe și one world. O să recomand și eu o carte care se potrivește cu titul podcastului nostru, se numește Centrics of the World Unit. Adrian Wul. N-am scris repede o să vină episodul următor o să vin cu carte să arăt cu am acasă. Este o discuție despre farme cu pierdut al liberalismului. Poate îl recăm cumva ne întoarce. Nu cred că ne putem întoarce la ce a fost, dar putem să apărăm măcar ce este și eventual să mai luăm un pic înapoi. Și mai recomand așa ca să fiu și neserios. Contul de Instagram peste de Tineret. Cu două mâini. Este surrealist, complet surralist. Uitați-vă pe el, nu să înțelegeți toate glumele, că nici ei nu le înțeleg pe toate. Dar are referența așa, dă în toate părțile și e absolut amuzant și e foarte bine că odată când aveți o zi mai proastă să vă uitați la surralism.

SPEAKER_02 1:09:26

Recomand și eu acum un constagram pe final. În completare, uiteți, pe completare să zând așa? Mașina de pâine, deci este mașina de pâine. Dacă stai nou pentru mine. E mai meta decat peste de tine. Pesa de tinere un fel de vacanța mare față de din verde. Su mașina de paine.

SPEAKER_00 1:09:43

Vă recomand si eu dimii unghii față, dar nu zitietam. Da, stii toată lumea. Poate nu stia toată lumea.

SPEAKER_04 1:09:48

Si giii ughii față și pe această notă absolut adevărată am incheat acest episod.