Centru Vechi / Interviu. Alex Bogdan, Ideo Ideis, teatru, eșecuri și dependența de jocuri de noroc

Am mers în deplasare la Alexandria, unde, de mai bine de două decenii, Ideo Ideis se încăpățânează să vorbească cu tinerii despre teatru și viață. Am vorbit acolo cu Alex Bogdan, unul dintre mentorii ediției din acest an, desfășurate sub tema „Aici e locul nostru”. 

Alex Bogdan este unul dintre acei actori care au reușit să navigheze cu ușurință între televiziune, comediile de public și filmele de autor sau între imitație și roluri dramatice. 

Este și regizor de teatru, o meserie la care s-a întors în ultimii ani. A regizat recent „Club 27”, un spectacol scris de soția sa, Cătălina Mihai, și în care aceasta joacă. Ca dramaturg, se pregătește de punerea în scenă, la Teatrul Național, a unui text autobiografic despre dependența sa de jocurile de noroc, una care a durat aproape două decenii. 

O dependență pe care a învins-o cu greu, cu ajutorul soției, și despre care e acum este dispus să vorbească deschis, pentru a-i ajuta și pe alții să navigheze greul drum al vindecării. Este doar unul din modurile prin care o face, pentru că Alex Bogdan a devenit una dintre vocile care vorbesc despre această problemă și un activist care se implică mereu în campanii de conștientizare despre pericolul dependenței de jocurile de noroc.

Un episod din seria Interviu, din nou fără Teodor Tiță, care ne salută de lângă Berlin.

---

Găsești „A opta viață (pentru Brilka)” și „Lumina care lipsea” de Nino Haratischwili, pe site-ul Editurii Trei.

„Cinematograful călător al domnului Saito” de Annette Bjergfeldt  apărut la Editura Humanitas. 

Poți asculta albumul A Study of Losses și piesa „Mare Tranquillitatis” de Beirut pe Spotify.

O parte dintre filmele lui Béla Tarr pot fi văzute pe Mubi.

Filmul sovietic „Idi i smotri”/„Come and See”/„Vino și vezi” (1985) e pe YouTube.

Poți cumpăra bilete la teatru de pe MyStage sau de pe site-urile teatrului preferat.

---

Pe Teodor Tiță îl găsești și pe X, iar pe Vlad Tăușance pe Instagram. 

---

Urmărește Centru Vechi pe YouTube, Apple Podcasts, Spotify.

---

Centru Vechi este prezentat de Vlad Tăușance și Teodor Tiță, și este produs de Mihai Ghiduc. Fotografii de Alex Negulescu. Grafică de Cristian Melinte. Fundal sonor: „București” de hroma. 

---

Podcast filmat la Energia sau pe teren, editat de Ariana Coman și Andrei Drăgușanu (de la ediția 28). Edițiile 1-27 au fost filmate și editate la Core Media Studio..

Transcript

Apa și banii

SPEAKER_02 0:00

Centru vechi, cam ar face și banii pentru cinești amintește perioada, si filmul înainte sa fie nouval, vechioval, ca să zic așa. Pe drum să bucurești de la Alexandria de la Ideoi de festival de teatru de adolescenti și nu mai de deceni. Cu un hotei așa de introducere, scut ca nu l-am pe telăte, tot frumos, întoce deată acasa ca nu mai suporte. Adica vorbesc singuri de ceva vreme, fac singuri podcast pe plajă, cu mama de povești, în bucătrie, cu ghidul, clamas, cu iubita, nu se mai poate. Deci am nevoie de un paterner de discuție. De asta o să fie un tec foarte scurt, te cu eu următorul. Și aici laste din rămâne, nu-și permit vacanțe, și cred că asta în discuge proiectul național mai rău decât la lui cu șorban, și mai rău decât ferita din băgă noi. De ce? Pentru că când nu pleci acasă și nu am puți să te prin țară, încep să crezi tot ce se întâmplă pe Facebook și pe Facebook, fratii mei epocali. Pe Facebook s-a furat apa din dunere sau duunare acul la cote cum n-am mai cost niciodată. Pe Facebook trebuie să luptăm de pata Ukrainei, pe Facebook, nu știu, trebuie să-l luptăm de partea lui, depinde în ce moment al zile și la ce ori te uiti, ceea ce e foarte foarte nasal. Sunt lucruri care se pot rezolva cu cei din București cu microbuzul cu trenul cu avionul, cu ce puteti, cu bicicleta fost faței. Pentru a vedeți ce se întâmplă în restul din Romanie. Nu garantez ca totul să fie ok, dar pana acum pentru mine 4 din 5 în bara asta. Au fost tiplă, am avut un drum excelent pun lațiu la festivalul de teatru unde citeau 7-5% din vagonul de CFR, am avut un drum sinistru de la trimișara pana la orice. Si în continuare unde media de vastreia undeva la 6 de ani și simpatiile legionare undeva la 95%. Am avut o prire extraordinară la orice vă recomand camping mala, țineți minte undeva pe clisură, cu vizite cu decul bal înalt, cu așa mai departe. Ce vreau să zic e că din bulă ajută la gândire critică pentru că vă face să vedeți cum arată România de fapt, cu bune și cu rele, pentru că sunt multe rele. De altfel, șmecria asta cu turismul încurajat de stat, ceea ce noi face în momentul ăsta, a fost folosită ca ota denation building de tot felul de state mai bune și mai rele, Germania, Italia zis România, chiar în momentul în care își căutau identitatea. Cred că am putem să repetăm cumva experimentul acesta, dar poate cu niște valări europene. Nu de alta dar reșit în orice să conving un șofer de taxi care am explicat ce în ați le Uniunea Europeană și cum ne pune, practic, cum spumește ⁇ Taxi, bir încă din 1992 sau ceva de genul ăsta. Într-o conversație de timp Monty Python de What did the Roman Do for Us? Că de fapt Uniunea Europeană face lucruri bune doar că nu la ei în județi unde ce se vezi, au votat un anumit parti nu zicare. Gata, frana, ne întocem la bucare sunt un pic obosit, dar și veri, veri, energizat, ca să zic așa după tură de Alexandre. Ulmi oraș din Romania în care te așteptat să intample lucrul culpi pe cultura, dar se întâmplă mult mai multe decât ai crede reveni după pauza. În centru vechi, în mișcare de data asta, precum polul magnetic al pământului.

Pe teren, la Ideo Ideis

SPEAKER_02 4:02

Doamnelor și domnilor dragi cetățeni din centru vechi, suntem intrun loc neașteptat, respectiv Alexandria, și respectiv într-o sala de teatru, care este de fapt o sală de restaurant, in cadrul festivalului de 20, unde niște pasionați de teatru și cultură fac de 22 de 21 de ani o nebunie pe numele său festival de nu știu, teatru, cultură. Teatru tânăr. Trupe de licei, trupe de adolescenți care vin învață, joacă împreună cu profesionisti, alături de mine Alex Bogan, actor, activist, regizor. Activist, ești activist. Am reușit. Să vină, mă rog, partea întunecată la foție și să te pune pe lista negri.

SPEAKER_00 5:01

M-am supărat foarte tare că nu eram și eu pe listele negre.

SPEAKER_02 5:04

Nu ai fost pe liste și eu sunt pe.

SPEAKER_00 5:07

Adică, bă, stați, am făcut și eu chestia. Am zis, nu mă pune și mine pe listă și am scăpat, nu știu cum ai mai. M-a luvit la orgoliu.

SPEAKER_02 5:14

Adică facem o petie pe decl să te pune pe listă negră și să te pune sub liniat acolo sus cu roșu.

De la trainer la mentor

SPEAKER_02 5:21

To ai fost în cadrul festivalului, ai avut mai multe posturi. Ai fost trainer, acum ești mentor.

SPEAKER_00 5:28

Acum mulți ani am fost, am fost vreo șapte în rând trainer. Care e diferența dintre trainer și mentori? Și mentorat. Păi ca trainer că ești într-un contact mult mai imediat cu trupele, cumva pentru ei, asta e miezul la Alexandria. Știți, adică ai cele 3 zile sau 4, cred că acum sunt 3 sau 4 zile, în care tu lucrezi cu acest trainer și faci tot felul de jocuri. Și în funcție de trupă, lucrurile astea poate să genereze un tip de încătură între ei să înțeleagă niște lucruri. Și ajută foarte mult chiar dacă par puțin zile, chiar e un lucru mare cumva. Știți și asta e acum pe partea de mentorat ești mai mult ca o entitate așa. Dar tot încercă, noi nu judecăm spectacolele pe care le fac ca niște profesionali, ci încercăm să ajutăm să înțeleagă că în momentul ăsta în care îți fac teatru să nu intereseze lucrurile foarte complicate. Adică să vorbească despre ei, despre timpurile astea și chiar dacă atacă un text mai mare sau zic o structură dramatică mai complexă să fie ei cumva. Să scoatem teatralitatea din teatru.

SPEAKER_02 7:00

Asta e o boală destul de.

SPEAKER_00 7:02

Gândște-te că sunt trupe care au vechime și la un moment dat sigur că au consumat tipul ăsta de a face teatru de subiecte de școală de liceu și unii își propun lucruri ori din prixare, ori din provocare. Dar cred că uneori și lucrurile po să degenereze. Adică se ducă pentru că nu au instrumentele necesare să le facă din interior, ei pot gândi că au făcut o chestie foarte spectaculoasă. Dar pentru noi. Tot din interior se pornește. Și cumva asta. Ăsta este echilibrul pe care încercăm să-l găsim și să-l vorbim cu ei.

SPEAKER_02 7:43

Cât de mulți din tinerii din cupărase de teatru de liceu sau de adolescent să ajung actori. Ați vreo evidență.

SPEAKER_00 7:51

Cred că foarte puțin. Adică sunt trupe. Sunt trupe undeva între 10 și 20, acum sunt ca media 13-14 pe undeva pe acolo și cred că. În funcție de trupă. Sunt unii care dau vreo 2, alte trupe dau vreo 4, 5, dar nu e majoritate, nu e știți și asta e un lucru foarte ok. Că nu sunt atât de mult și înțeleg că teatru făcut în liceu nu trebuie să mă oblije neapărat să urmez drumul ăsta, ce mă ajută pe mine să înțeleg lumea, să vorbesc cu gura mea, să gândesc să am spirit critic, să fiu deschis, să citesc, să fiu mai bogat așa. Adică cred că nu suntem în pericolul de a gândi ideul de sau orice alt festival de teatru tânăr ca o pepinieră pentru următorii actori. Și din contră pentru următorii oameni foarte incoraz în timpurile astea.

SPEAKER_02 8:54

Deși care oată de conversie destul de bună până la festivalul. Din ce povesteam cu Silvia mai devreme, am înțeles că o bună parte din trainerii din festival sunt foști membrii trupelor de liceni care au ajuns, la ce la studieze teatru, film în diverse contexte.

Pune teatrul întrebări?

SPEAKER_02 9:16

Zici aici despre teatru ca școală, cum, ca școala de gândire critică, ca spațiu care îți pune întrebări. Ce așa înaliză cumva din avion e great și o întrebare destul de generalist. Avem teatru în România care pune întrebări sau avem destul teatru în România care pune întrebări?

SPEAKER_00 9:36

Eu sunt dintre oamenii de teatru care nu militează neapărat pentru un teatru cu mesaj. Adică cine își dorește să fac acest tip de teatru. Este excelent, cine dorește să spună o poveste și atât de excelent. Cine vrea să facă o comedie, să se distreze lumea e excelent. Nu cred că trebuie să existe această presiune și o încărcătură mult prea mare în domeniul ăsta do noi facem teatru și eatru cu tumare. Cred că el trebuie să-l demitizăm un pic, adică să-l așăm, să-l aplatizăm așa, ca termeni, zic când au sfânta scândă. E o meserie mai specială, vocațională, dar sunt super ok și văd și fac. Teatru, am făcut și teatrul în cariera mea mai nouă de regizor spectacole care cu o miză politică foarte puternică. Am făcut acum vreo doi ani la comedie, un text de Marius Meinburg pom se cheamă. În care se în text povestea este cum extremismul ajunge la putere și o poveste foarte drăguță cu un copil care se naște su grumă sara în pântec și devine, și ea sub asediu casa. Și o metaforă pentru cum și toată și părinții sunt ce drăguți, cum se joacă, ce drăguți. Și mi spare că și noi asta am trăit cumva. Eram. Te trezești prea târziu, știi? Am făcut și spectacole și comedie, am făcut și cu adică mi se pare mișto să nu te blochezi într-un registru și când simți nevoia să spui ceva. Să spui. Dacă nu simți, și o faci doar pentru că cere contextul teatral sau că e la modă, atunci e bul și mi se pare. Dar ce vrei tu să faci a e? Dar să ai să-ți faci aici. Sai să fi să fie să pornească din tine ca o necesitate. Adică dacă eu vreau să zic chestia asta acum o mașină pe mâine ales gău. Dacă e, nu știu, simți tu că e o temă la modă și o ataci doar pentru că are vizibilitate sau e trend, o să fie fei. Dar cred că trăim niște. Și în țară, și în București, trăim cu penuria asta totală de fonduri pentru cultură. Cred că trăim niște vremuri super efervescente așa în teatru, adică se întâmplă foarte multe lucruri. Și în zona asta de care zice, tu de activism, de mesaje, de povești, și în zona mai de entertainment, cred că e bogată paleta.

SPEAKER_02 12:27

Da, și

Jocurile foamei de la AFCN

SPEAKER_02 12:28

în mini se pare că deși precitatea e clară, adică se vede, tocmai s-a terminat jocurile foamei numite A FCM, s-au lăsat cu circ ca de obicei și pe bună dreptate cu toate astea da e mai vier decât. Asta sunt. O zic că asta cu toate tristeția față de prietenii mei care nu, unii se bucura alții.

SPEAKER_00 12:56

Dar zată la ceva timp. Eu anul trecut când eu am luat proiectul la feciare, a fost un smooth saling așa, adică a fost o ediție ok, în care s-au dus banii și pe niste, pe foarte multe zone. Ad depinde și de oameni care sunt reptati să aleagă aceste paște.

SPEAKER_02 13:14

Dar noi asta au bușit eu cu evaluatorii.

SPEAKER_00 13:17

Adică ăia dictează acolo și simți să se simte incompetența când e nu știu cine sunt ei, adică e totul foarte netransparent cred că nu știu? Nu se știți.

SPEAKER_02 13:27

Se știe mare, cam care sunt evaluatori și cam care sunt criteriile. În schimb s-au pierdut niște lucruri pe parcuți, din câte am înțeles, mă urmări niște oameni care când vine pe zona asta de management cultural. Pe vremu existau niște sessiuni de hai zic, informare formare pentru evaluatori. Adică măcar erau pus la acești măsă zic că, uite, asta sunt criteriile, așa se interpretează. N-au mai fost bani pentru asta. În iept urmare, sunt diferențe foarte mari de punctare, oameniți din domenii conexe, mă rog. Revenim. Precalitate, afecune plus, mă rog, ce bani mai sunt la nivel local, județian și așa mai departe, că nu sunt mulți. Cu toate acestea da fervescență, dar cu toate astea, da, teatrul independent suferă de zona asta de episod, de episod. Ai bani de 5-6 reprezentații, te plimbi un pic, faci un mini turnee, faci 3-4 discuții, andi-ți dan, cumva. Aici. Eu văd cumva limite la acestui teatru. Dacă vrei cu mesaj, teatru. Poate că a revenit pe filial asta de tatăl documental sau poate pur și simplu, teatru cu mesaj politic mai clar, decid că nu e pe un text din priză directă cumva. Eu limită de cu cât public vorbești. Pentru că, ok, poate să-i mesajul mesajului. Dacă ajunge la 300 doamnă cu totul parcă nu e așa.

Mesajul contează

SPEAKER_02 14:49

Turc cumva convenția în momentul ăsta, se lucrează pe un text autobiografic al tău care va fi montat la național. Automat public mai larg.

SPEAKER_00 15:02

O să lam mică totuși, adică eu cred că știi eu e o vorbă așa că teatrul, când noi îl gândim să ieșim un pic din chestia asta, să-l gândim doamne, vin 300 sau 400 sau 900 de oameni. Eu cred că dacă proiectul e bun și are un mesaj clar și are o țină foarte clară, dacă ajută și dacă mișcă 2-3 oameni, mi spare că nu e puțin lucru cumva. Sigur că el ar trebui să aibă să aibă să radieze așa? Dar cred că noi suferim în țară asta chiar mă gândeam zile astea în timp ce știi că s-a întâmplat cu foșaneul, adică la Brașov sunt împăeriar niște duas și domnul săptămână vișină, că m-am închisă. Da, dar adică vedem vedem că o clasă politică analfabetă, total nu poate să înțeleagă fenomenul. Și atunci mă gânddeam, azi în timp ce veneam spre festival aici, că pare că această țară sau noi ăștia care mai vrem să facem ceva sau care mai avem o țară de energie și de speranță în noi, este că această țară suferă de un mal praxis, adică știi?

SPEAKER_02 16:38

Dar pe ce în judecă pentru mal praxis?

SPEAKER_00 16:40

Nu știu, pe nimeni. Adică. Ar trebui. Rspundere oamenii care. Că să politică. Adică.

SPEAKER_02 16:53

Da, dar uite, praxii să aplică și pe meserie din asta, care au formă de reglementare știți, stain de macar.

SPEAKER_00 16:59

Da, ei nu au, ei fac ca praf și nu răspundă nimeni. Adică cel mai scurt ca să încheiem capitulul asta și de Fecineau și de ce lucrurile nu se dezvoltă, de ce nu sunt mai mulți bani, de ce. De ce nu sunt mai multe proiecte, pentru că ar ajuta foarte mult și sectorul independent. Vezi că în ultimul timpul au început să apeleze și teatrele la Fecineau, pentru că tocmai, pentru că nu au bani. Și tu ca independent, te lupți cu niște teatri care au niște oameni plătiți din banii statului ca să scrie ce de proiecte. E foarte straniu. Știți? Adică e ciudat, e absurd aproape, știți? Adică. Și lucrurile astea sunt pentru că nu există nici un fel de plan, nu există nicio direcție. Este un sat fără câine, la modul cel mai clar, în care ție care fac lucruri. Și senzația asta de hai, a muncii și azi peste tot. Și din tot contextul ăsta mare, în care unii zic că merit eu, am făcut și așa, gata, n-am făcut treaba. Există clastere de artiști care vor să spună, nu știu, o poveste, vor să atragă atenția de un subiect. E ciudățită perioada.

SPEAKER_02 18:13

Eu mă gândam

Ochi de combinator

SPEAKER_02 18:14

apropo de clasă politică și de modul în care să iau decizii. Băi, dacă trebuie în program de mediare culturală și formată de public. Știi cum fa se face și la Alexandra pentru publicul local, se joacă în piață, se întâmplă lucruri, încercăm să vă apropiați de tinerii și nu numai de tinerii din zona, așa trebuie să faci ni cu politicienii. Să-i momin cumva, știi, la un matineel, la un știi, la o comedie, la ceva să ducă. Dacă nu pei măcar pe consilier, știi că real în senzație că oamenii n-au mai citit o carte de la line.

SPEAKER_00 18:49

Se-i momeni cu ce, că e o masă, la final, că ce creoție. E în mușdevită.

SPEAKER_02 18:56

Se joci cu pauze, știi cum se juca și le dai un caviar în pauză, nu știu.

SPEAKER_00 19:01

Se vede, se vede și cum vorbesc și cum. Eu mă uit la ochi, adică mă uit în ce luminăți ai din spate. Adică. Și vezi, bumință? Nu, văd. Nu văd tunelul, văd, sunt ochii de combinatori, sunt ochii de. C dacă am luat niște politicieni din, nu știu, din țările nordice, să spun, sau undeva, în care oamenii care înțeleg că este în slujba cetățeanului și am pune am luat 10 de acolo, așa, într-o tombă, și am luat 10 de la noi ar fi o imagine diferă de la noi. Adică. Păi în cuat cu echipa de veze. Adică se vede și în corpul lor că preocuparea asta în stomac. Și cumva asta e o radiografie la un mod general și pentru țara noastră. Că totul se traduce la când eurticanul plin, cum o mermelesc cum o fac, cum odreg, dar nu știu, cap sufletul spiritual nu prea mai greuți.

SPEAKER_02 20:11

Mai greți. Hai

Un spectacol despre 16 ani de dependență

SPEAKER_02 20:13

să întoarcem la spectacol asta cu autobiografic pe care îl domeneam desinat sări mici la Național, nu să leg.

SPEAKER_00 20:22

Sala, sala mică, da, este sala în care funcționează programul 9G, când am gândit că e cea mai intimă cum va.

SPEAKER_02 20:29

despre ce vorba în spectacol și de ce e important. Pai, ce să trec.

SPEAKER_00 20:35

Păi eu acum acut 2 ani și a stem în August, acum 2 ani și 3 ani și vreau când iulie cu 2 ani. Am trăit un moment cu soția mea în care împreună am reușit să închidem acești 16 ani petrecuți de mine ca dependent de jocuri de noroc ea a fost noi de 7 ani împreună și în cadul acestor șapte ani a aflat în primul an ca am o problemă, după acea am reușit să o păcălesc să îvăd mai departe, am mai avut un moment în care m-a prins și am mai urmat încă un moment care s-a întâmplat acum 2 ani și ceva cu vreo 3 luna de nună și toate aceste puncte foarte complicate în care eu am jurat când se mai întâmplă că ea mă părăsește că mă lasă. Sau făcut implozie cu 2 ani, și am reușit, tocmai pentru că ea nu m-a părăsit și nu m-a lăsat de și a avea tot dreptul, am reușit să mă trezesc cumva. Cel mai pur și spiritual la fel, și am oprit tot. Și din momentul ăla m-am gândit că eu am rămas cu multe. mult în mine, multe am închis camera aia cu toate mizeriile din mine, dar am zis că trebuie să acționez și că momentul cel mai bun ca să faci și curat e să nu stai cu ele și să ajuți mai departe. Și după un an și ceva într-o seară, știam că vine A FCNul, am sunat pe cineva, băi, uite, am ideea asta de ce nu faci. Uite, să faci în povestea mea, pentru că sunt sigur, din pact social, ce zici tu, și am aplicat, am luat proiectul și în sfârșit, în toamna asta o să ieșim la tenere. Deci, asta este povestea pe scurt din cum ai și textul ăsta. Spectacolul și da, din două motive foarte. Adică noi avem eu un target foarte clar să vină la spectacol tineri, adolescenți. De aia și am făcut aici la Alexandrii două întâlniri, o seară în care am vorbit despre adicție și o altă, și în tot în seră aia, un master class în care am citit vreo 15 pagini din textul meu și le-am permis copiilor care au fost înăuntru să vă dă. Să deschid un pic portița. Așa fost ceva foarte emoționant pentru că pe mine mă distruge textul să-l citesc. Adică.

SPEAKER_02 23:38

Ok, mi e foarte jucă. Îve și jucă.

SPEAKER_03 23:43

Ok, deci o să fie un. Dar nu-l voi regiza. Adică. Era ca mult.

SPEAKER_00 23:49

Mică ca mult. Dar da, adolescenții ca să vadă o poveste. Nu dură, ultra tură, să vadă cât de intim e totul, câte detalii din viața mea și din ce simțeam în momentul ăla. Adică nu-i nimic cu perdea sau e tot acolo. Adică și pentru jucători pentru dependenți, e cea altă categorie pe care eu o să o vizez, să vină și să tocmai, pentru că eu m-am deschis și spun toate lucrurile alea, să găsească și în ei puterea să recunoască sau să ceară ajutor. Asta e miza mea.

SPEAKER_02 24:34

Cred

Cum să vorbești despre lucruri dificile?

SPEAKER_02 24:35

e un lucru foarte important în România și chestia care niște foarte mult, să vorbim despre lucrurile dificile. Știa că mi-a dat seama în momentul în care mi s-a născut copilul, că nimeni nu vorbește despre cât de complicat este să ai un copil, despre complicat pasionaște. Adică ceva banal, știi? Dar un subiect din la. A, poare vă, te descoți, să fie tot în bine. La fel. A, ok, dependență. Nu e dependență. Da eință, totul său. Nu, nu e așa. Adică lucrurile care par simple sunt adiculte de.

SPEAKER_00 25:08

Păi, nu, vorbim, oamenii trebuie să înțeleagă că vorbim de o boală. și la început cu soția mea când m-a prins primăară, nu înțelegea de oprește. Știi? Adică nu chiar așa simplu, e o boală și ca orice boală care este, mai ales după atâția ani, e parte din tine. E un proces foarte complicat ca tu să te rupi, de ea și să te cureți cu totul. Și aici intervine, intervin foarte multe lucruri pe care oamenii care sunt în grija, să zic acestor oameni, ar trebui să le facă. Pentru că nu sunt cei care nu părăsec corabia. La un moment dat nu mai poți știți. Adică îmi scriu soții sau mame sau surori. Aută, te rog, sunt disperată, ce să fac cu al meu. Îl pierd, avem doi copii, joacă banii, joacă, nu știu ce, ce să fac? Și eu le spun, ai răbdare, ajută-l. Dar eu nu pot să negociez cât va avea femeia răbdare. Dar cred că dacă există destule de iubire și se poate, e foarte greu, dar se poate. Dar asta știi că sunt. Stastic, 7% dintre cei care se opresc, nu mai recidează. Adică e ceva. Să zici că gata. Deci, șansa de dilepsie e uriașă. Da, este uriașă. E uriașă pentru că și societatea de acum și cum e făcut nu trăiești într-un mediu curat. Deci tot timpul bombardat și îți dau un exemplu scurt, am avut o perioadă precât de un an sau ceva după primul moment în care m-a prins, în care chiar am vrut să bă, gata, o iubesc pe fumeas, vreau să trăiți viața cu ea, nu se poate. Adică mi-a zis, dacă te mai primi vreo dată dacă se mai întâmplă, am plecat și nu am vrut să riscă asta. Și chiar am încercat, am făcut toate, nu știu, am băut mai puțin pentru că și atunci îți pierzi luciditatea și nu mai știți ce e cu tine. Am fost mai atenți, chiar și când m-a înbățat, nu știu, băi, stai, stai, ei o pierd, o pierd, nici nebun. Și s-a întâmplat campionatul mondial, cred că, din 2022, a fost atunci Catar. Și d-o dată la televizor, pentru că nu aveau voie până la camionatul mondial decât după 11 noaptea, la campionatul mondial erau meciuri ziua, pentru că așa. Reclamă, reclamă, reclamă, reclamă, în continuu, în continuu. Bombardat, 7, 8, una după alta. Și m-a luat capul. Mi-am luat, mi-am instalat una dintre aplicații, am zis că joc niște bilete, pentru că tot erau meciuri și te uite și tu cu un uarecare o miză, ceva. Dar adică puneam acolo în căcat 10 lei, 20 lei, dar toate astea au secțiunea de cazino. Toate site-urile de paruri au secțiunea de cazino. Și asta eu vreșală, nu, e joc, nu, e tot gamling.

Șocul de-a rămâne cu bani la salariu

SPEAKER_02 28:28

În afată dragos, ce pus în loc, am prins înainte de orcare, jucând șah, foarte concentrate. A ajutat povestea asta, adică să se ridică, nu știu, pui un joc al minții și cumva mai. logic.

SPEAKER_00 28:44

Da, adică joc și așa vreo, da, de 2 ani ca așa. M-a ajutat că. În primul rând că rămâi după ce se oprește povestea, cu niște sinapse care sunt făcute pe catastrofă, pe distrugere, tu nu ești obișnuit să fii ok. Adică e ceva foarte stranu pentru tine să nu ai probleme. Dacă 16 ani zile, tu tot ce trăiești în fiecare zi, în fiecare săptămână, lună, e anxietate de unde fa rusde bani, dopamină, tot caruselul ăsta a să îndea în dute așa. Cuandoată când se oprește chestia asta, tu în primă fază ești. Respir că s-au oprit, dar după aia știi ce pun în loc, și da, e ce am pus în loc. Atenție! Încrederea unui viitor împreună, muncă mult mai asumată. Am făcut în ultimii doi ani lucruri pe care nu le-am făcut niciodată pentru că am avut, mi-am folosit toată energia aia într-un scop constructiv. Nu mai era ceva din mine să mă mânânge. Eram construit.

SPEAKER_02 29:58

Mulții ca să copă datori.

SPEAKER_00 30:00

Asta e unul în mână, când m-am trezit, mi au intrat bani și a doua zi eu aveam banii acolo, a fost un șoc pentru mine. Real. Știi? Adică pare o chestie, dar eu 16 de zile când intrau niște bani și mi-au intrat destul de mulți bani. Dacă am făcut în continuare chestii. Mondenii, mai jucăți, seriale, am făcut tot timpul chestii. Filme. Filme, dar intrau banii și a doua sau treia zi nu mai era nimic acolo. Și asta e. Tu ai un sistem construit pe nipuri de astea, tu nu rezistă acolo, nici o fundație nu rezistă. Nu poți să construiești nimic. Aia de fapt, și de asta vorbe și în text cumva. Tehnica stilistică acestui text care e foarte alambicată cu personaje. Nu e o chestie așa, vin și zic. Testimonia of, of, off, da, mă pun pe în scaun și zic of, ce am pățit. E o construcție stilcă foarte complexă. O reclamă la jocuri de la televizor care e bling bling, care ai și comedie, ai personaje foarte atractivă. Până când te prin și după aceea ca să când te învați să zic lucruri ce s-a întâmplat aici în mine în interior. Dar asta e. Pui ceva acolo. Și repetiția în textul meu este voită pentru că eu aia trăiam în buclă. Eram ca un. ca un șoricel de la pe. Știi, pare că mama unde se duce el, dar e pe loc. Aia aia au fost pentru mine toți cei 16 ani. Și e un miracol că am reușit cât am reușit. Nu știu, ori am o capacitate de. Zic că capacitatea mea de a rezista la totamentul psich vine din faptul că am făcut spor de performanță și am rezist la foarte multe lucruri.

SPEAKER_02 32:24

Un din spatele la ciudate au 8 luni. Iată că am maișit pe care le-ai făcut până în adolescență. Acum mai băgat să bagi spor mai mult decât.

SPEAKER_00 32:41

Acum am început să alerg, adică să am grijă. fac mișcare foarte mult, cer să mănă mai sănătos, nu știu, am 14 de ani deja.

SPEAKER_02 32:51

Treba, asta e scum deja mencă. Așa este meserie. Știi că nu vrei să joci doar tot de voce să gândesc.

SPEAKER_00 32:58

Dar asta că e cel mai simplu lucru. Nu a fost un, chiar dacă a fost un șoc așa, dar revenirea cumva la viață a fost foarte bună. Și că faptul că am primit încă o șansă. Scriu un text, este spre final că eu sunt încă aici pentru că e n-a plecat. Adică faptul că noi s-a tot ce se întâmplă din punctulă de după data aia, tot ce vine peste pentru că ea nu a plecat în dimineața aia, când noi eram pulverizați aproape, totul era. Totul era la decizia ei, adică puteam să oprească tot, să anuleze unta, să, dar n-a făcut asta.

SPEAKER_02 33:59

Păi

Ce facem cu reclamele la pariuri?

SPEAKER_02 34:00

cas o linie foarte importantă și da, fără mișto și fără să sună cizii, îți mulțumesc cumva și pentru curaj de vorbi despre lucrurile astea. Sunt un om care m-am confruntat și eu cu alte forme de dependență, am prieten din zona asta, că e important, cum ziceam să vorbim despre lucrurile astea. E o linie pe care o trag și în colaborile profesionale și comerciale, dacă înainte mă gândesc, nu știu. Sunt o grămă de filme din zona comercială care sunt infestate până la urmă de reclame la cazină ori să mă rțem mascate. Deci, cu siguranță. Am făcut negociabil sau nu e negociat?

SPEAKER_00 34:41

Știți că am făcut și eu. Nu pot să ascund asta. Am făcut o emisiune la voi, unde am făcut reclamă la o casă de pariuri în timp ce eram. nu eșem public. Am filmat în anumite filme care conțineau reclame la. De care am tras linie și da, de acum înainte, nu există eu un desline.

SPEAKER_02 35:14

Mi spare nu. Nalt.

SPEAKER_00 35:16

Cu toate că atâta timp cât sunt legale și eu nu militez împotriva interzicerilor sau ceva, pentru că nu supor cuvântul ăsta într-ocrație, dar ar trebui taxați la sânge, ceea ce nu se întâmplă și chiar dacă se întâmplă banii aia ori nu vin ori se duc pe alte prăști. Ar trebui scopi din oraș. Dar ce încep să se întâmple. În anumite orașă, încep să întâmple. București u.

SPEAKER_02 35:47

Mișoară, de exemplu, sau ce nu abăm aici la decizia din spomărez?

SPEAKER_00 35:50

Cred că la Alexandre din 2027, cred că eu, ca om care am reușit să iec din vortex, eu mă simt foarte rău în București. Adică mă simt asaltat, agresat în fiecare zi și cred că sunt foarte mulți oameni care se chinui să luptă, bă, hai, mă opresc și tu noi să dai o băcină să nu vezi cu reclamă pe noră. Nu se poate, peste peste, în centru la aeroport cu tare acolo, leturi ce. Vine vine un turist, vine în România.

SPEAKER_02 36:36

Nu mă venă, faci că mijlocul.

SPEAKER_00 36:39

Păi, lasă un col e ce. cum ne definim.

Riscul de a face televiziune

SPEAKER_02 36:48

Schimm un pic un pic subiectul către profesie. Multe lume te asociază cu zona de comedie și cu zona de impersonating, cum să numește. Avem numai în românul pentru asta. Imitați. Imitați? Imitați. Cred greu, știți?

SPEAKER_00 37:10

Deci, ce frumos impersonating și la noi imitați. Iitește ceva. Făcăla.

SPEAKER_02 37:19

Cât de greu e stățiți eticheta asta? Dacă te-ai lovit de chestia asta, de lume care te vede ca ăla din. Eu te văd ca Chiriac, de ce, care a dată pentru mine. Costa din Chiriac? Mai ținte aia cu Constantin Chiriac. Țin minte pe a. De la aia sunt pe listă neagă în simbiu. Deci, nu mai ești din ceară fiți, în văc? Așa că. Atâte de puțin simțare, domnul Chiriac, orgam dacă vă uitați. Am fost o glumă și a fost o glumă bună.

SPEAKER_00 37:47

Problema e că la turnul sfatului au fost și un material, i-au cerut o părere și. Dar eu știu că am făcut niște spectacole. Club 27, care e un fenomen și. Merge ar fi cu siguranță, dar sunt sigur că nu am mers pentru că e vorba de mine. Am înțeles. Deci, e etichetă greu de șcă cu. Să zicem că suntem spre final acum. Cu imitația, pentru că imitație, deja s-au pride. 2014, în 12 ani de când nu mai fac mondenii. Dar în cultura noastră în cultura publicului care e foarte greu să te scoată de acolo din ceva cu care ei sunt obișnuți. Pai sunt oameni care mai zic rachețul, astea, dar tu trebuie să generezi content și să faci lucruri ca să acopere cumva. Eu cred că se va termina chestia asta. Mai fac televiziune, mai fac săriți, adică fac teatru, fac filme, eu nu îmi doresc nici notorietate, celebritate, sunt un om destul de retras, așa, nu-mi place să mă afișez neapărat. Dar sunt parte din riscurile meserie zic în tregimele. Cada faci televiziune, lumea te vede, te știe.

SPEAKER_02 39:21

Și ar aștept să fie amuzant sau să fique.

SPEAKER_00 39:24

Dar am la pești cu oameni care, nu știu, și în ubăr, și de-astea, când intram în mașină, erau, începe panorama, și eram nu începe niciun panoramă. Mare rău. Mare rău, dar e. E că lumea înțelege foarte greu că la televizor sau așa. Eu fac un personaj și l-a sărit de pe fix acolo. Eu când fac toate panoramele, așa, eu îți un personaj, eu nu sunt eu. Eu aș fi Boring, eu aș fi într-un colț și lasă-mă. Dar acolo fac când lau, am mai mulțumine, am joacă, nu știu ce, și fac chestia aia, dar nu merg pe stradă facând panoramă și nu merg. Și nu, jos când coborăm aici, nu cobor și zic a fac o imitație, niciun caz. A fi un pic obositor. Dar am avut foarte mare noroc că nu am fost at de fost emisiunea atât de puternică ca să îmi fie greu, nu știu, mă gândesc tot timpul la oamenii care fac la servinți. Acolo, dar, acolo e greu. Acolo e un produs atât de puternic, de iconic încât. Celentanul ești.

SPEAKER_02 40:44

Piață. Cu toate că, iată, poate un film de.

SPEAKER_00 40:52

Și pe teatru și pe film, adică doamne. Toamne eartă mă, dar pentru că produsul e atât de comercial și atât de împrăstiat, nu poți să ai pretenția de la oameni să zici că, eu să mă vezi în fi, te știu de centan și cred că e un punct în care ori acceptați asta, ori. Beneficiile materiale sunt atât de importante încât ai.

SPEAKER_02 41:16

Mai

Social media vs. actorie

SPEAKER_02 41:17

vă o problemă aici și cum risc. Dar asta cumva în general legată de consumul dacă cultură, fie că deatru sau de film, mi se pare că deja lumea are attention pentru sketchuri. Bucățele, mici poante chestii tăiabile depus pe Insta sau TikTok sau unde spuse. Chestii care se vede cumva și în o serie de filme comerciale care par o colecție dacă vrei de sceturi. Se pare simți asta, că de fapt des-a fragmentat atenția, că lumea nu mai duce să zic naratiune.

SPEAKER_00 41:56

Nu, nu mi se pare că nu mai duce lumea în narazine. Să știți că, uite, după pandemie, când toți oamenii au stat în casă și au făcut binging și nu știu ce, capacitatea lor de a suporta un produs mai lung s-a dezvoltat. Adică. Atunci da, deci limia după trecut. Suntem ca în noi din endgame care au avut, care au dispărut și după reapărut, așa. Eu când vândesc la anii, sunt blank pentru mine. Dar capacitatea publicului de a suporta lucrurile a crescut atunci, și mi se pare că în ultimul timp se întâmplă două lucruri. Uh, cred că există o cerință și o nevoie a publicului și a contentului de a face foarte multe lucruri și avem oameni normali care pot deveni vedete pe TikTok. Oricine poate să aibă un clip viral. Nu mai există nu mai e o structură de asta în care doar vedetele. Nu, ai unul de la țară de la sat și faci un personaj și faci o chestie și devine viral, pe TikTok pe insta. Adică cele 15 minute de celebritate, cred că au devenit. 15 secunde, nu, mai mult. Mai mult. E mai mult. Adică și acum tot ce contează, cred că e enduranța oamenilor de profesie să reziste în fața acestui val care o să treacă oricum. Adică se va reveni, se va fi consumat și acest moment în care oricine poate să fie vedată cumva. Cred că asta e foamea acum.

SPEAKER_02 43:49

Suntem scenariu pozitiv. Ok. Deci, asta fi un trend, ce al doilea, că sunt două lucruri.

SPEAKER_00 43:54

Și al doilea, că ce se întâmplă acum, mi se pare că. Oamenii au atât de multe distracții la îndemână încât teatru, filmul orice va fi o chestie foarte unișată. Eu asta cred că undeva pe termeni mediu și lung teatrul cu oameni, filmele cu oameni, nu cu aici vor fi chestii mișate și vor costa foarte mult. Vor fi produse de lux. Dar asta nu e neapărat un lucru bun.

SPEAKER_02 44:31

Asta în contextul, totuși în care în bucare se puizează biletele la. Nu la toate teatră, dar la o bucată importantă din teatră, se pujizează bine. Adică sunt oameni care dau în ele ca în păcălele scuză când vor.

SPEAKER_00 44:46

Dar, uite, filmul suferă. Filmul românesc suferă. Teatr e într-o explozie, în care sper să. În care sper să se așeze nu cu ce nu știu, ci cu chestii concrete, dar filmul e.

SPEAKER_02 45:10

La fel că cred că este și o nevoie. Este o nevoie mare de status din partea unei hai zic, unei săciare care vreau un pic de relevanță. Și care poate are acces la bani dar nu avut până acum acces la recunoaștere. Pentru care teatru e. M duc, văd, sunt validat, am fost acolo.

SPEAKER_00 45:32

E tot în sensul ăsta de ce vorbeam de trend. Să mergi la teatru. Adică să zici, nu știu, am văzut ăla. Adică toată lumea. Adică. Uite,

FOMO și marketing

SPEAKER_00 45:44

o paranteză mică. Cu succesul filmului cravat Galmer. Adică în toată lumea din trăia era expert în cele. În homer. Știu, dar faptul că eu am văzut un film. Pe mine mă legitimează ca două zic când mă duc la muncă sau la masă. Și dacă ăla topicul la tren și la devenit în tren cumva. Eu văzând la zic, eu știu eu l-am văzut. Adică. E filmul asta, știți? Adică asta. Ăsta este și una la mână. 2, mi se pare că trăim o perioadă în care un film bun nu mai de ajuns să atragă oamenii doar pentru că e bun. Construcția din jurul lui de marketing, da, așa trebuie să fie atât de sofisticată, cât nu mai rezistă. Doar am un film bun și gata. Pentru că și Christopher Nolan și Spider-Man acum care au văzut au făcut au făcut aproape un miliard în primul weekend, worldwide. Păi, dar un context în care 25 00% din bugetul filmului, e marketing. Da. Dar ei nu au zis, adică ei au înțeles asta cu fiecare și au băcat și mai mult și mai mult. Adică nemică, în toate zonele astea, neconvenționale, la revedere cu televiziuni, cu presă, adică fac chestii, se duc, adică e peste tot, eu să fiori. A pornit marketingul biceat la filmul. Un an înainte, ști, adică toate lucrurile astea și sunt sigur că aveau un film bun, dar ei chiar știind că avem foarte bun, au făcut o întreagă cu camerele, Aimex, ce nu știu ce, pentru că e real totul, că dus. Adică făcut și targetat în oameni să tocmai pentru e atât de artificial, uite, o chestie reală. S-a filmat acolo, s-a filmat pe barcă, sau nu știu ce. Adică toată. Pare povestea.

SPEAKER_02 47:46

Da, uite, uite și mi cu scandal, uite.

SPEAKER_00 47:49

Adică toată chestia cu Elet Pai, care joacă, nu știu ce, că ai de culoare, un personaj. Adică speculate fiecare au punat pe fiecare palier, așa? Cu toate că erau siguri că au un film bun, dar știau avem nevoie și de scandal, avem nevoie de FOM. Dește oameni foarte desștepți acolo în spate care au.

SPEAKER_02 48:14

Uite, mi se pare că am reușit și noi să reușit și noi să exploateze pe voeste asta cu fo, cu premier concomitent în toată orașele din situație, la fier. Smart.

SPEAKER_00 48:30

Au venit după copulă, au venit după gita, mai coada. Hai să fiți să mai coada. Deci, asta am fost o chestie foarte smart. Imediat după cană, în care bombarat peste tot, al doilea pom, doră, bam, bam, bam. Mai văzut asta și mai plăs din pește. Și atunci a dat, s-au dus toți pentru că au vrut să facă parte din această.

SPEAKER_02 48:53

Știți păte mișto că au făcut acolo. O chestie făcută prin el-jurat un pic la început, după care mi-a dat seama că e spat, că au dat bilete de. La politicieni sau foși politicieni, care au simțit nevoie să se exprime public pe tema asta. Și asta au zis, whatever the fact, de ce ăștia și nu oameni de culture și, bă, stai că def e bine. Aică film având niză politică, vreând să nască zona asta de dezbatere, conservatori versus sexo mațisti, ca cum suntem, asta este nescuzați, spunăți niște negre. Au făcut- bine, că au mai gărmat și un pic în mușură și acum a făcut și Norald cu acest ribăciare de care vorbeau. Anul care n-a mai fost, mi se pare că a avut un marketing mai cuinte, eficient cumva și mergând pe nostalgie.

SPEAKER_03 49:42

Da, începe să se miște când, dar mai e până acolo. Cumva, cumva. Da, dar asta ca el benedu. Bun, marketing, vă zic. Nu am putut scopa.

SPEAKER_00 49:55

Au avut bani foarte mulți pe marketing. Avei apă, data cu cravata. Au avut foarte mulți bani pe marketing versus la mișto să ai băș de regul.

SPEAKER_03 50:06

Scu sant că toți. bun. Ce mai vreau să zic cu asta?

SPEAKER_02 50:19

Stai, așa, bun. Ok.

Pregătirea pentru eșec

SPEAKER_02 50:24

Idei idei să nu este singur asta legătură cumva cu tânarea generație din teatru film. A mai fost prezentator la hop niște ani la gala tânării actor, prețator performă ce. Ce nai rapegal. Acolo situație e un pic diferită față de aici. Acolo vorbim cu. Pro profesioni și tineri speranțe care poate să confirme sau nu că tine speranțe, și tu ai avut de fapt reflectorul pe tine ca, mă rog, explozie, mașină destul de repede. Cât de bine te pregătește școala pentru peșec. Ce subănești că pompează în tine toată lumea fi cel mai bun dă tot pe șe. Nu toată lumea confirmă. Toată lumea are șansă, toată lumea are răbdare să stea la coada aia de casting.

SPEAKER_00 51:21

Nu știu frate, complicate lucrurile așa să le dai un răspuns scurt, că noi am avut în generația mea oameni care au intrat primi și după aia nu mai făcut nimic. Oameni care abiau intrat și după aceea au bubuit, oameni care și au, care au explodat în facultate și după aia s-au stins, oameni care zici, lui nu-i lua nimeni pe la regii și după aceea, au înțeles ceva mi se pare că dar asta cu eșecul nu te pregătește. Școala de antrenează să fii, să ai toate instrumentele cumva. Și eșecul e o mâncare greu de îngit. Dar asta e de după. Du pe facultate, mie spare că sunt trei trepte, cumva, uite, ăștia aici la Alexandria, în care e ok, să vorbesc și despre eșec, spre nerușite, dar ambalate într-un fel, pentru că ei sunt niște copii. Că e să plece de aici cu un gustamar, trebuie să le împachetezi toate chestia asta mai soft. Aveți 16 ani vorbiți despre voi. E super ok. Ca trăit atât. Nu poți să înțelegeți Shakespeare sau. Și nu contează că faci o voce în curichică, sunt bine. E foarte bine, e super ok. Ajun la facultate, înveți alte lucruri, instrumente, tot nu ești pregătit. Tot nu e destul. Și cred că după aceea, cred că eșecul, vine în etape așa, și felul în care tu reușești să faci acest eșec să lucreze pentru tine. Eu în ultimii doi ani, de când fac regie, am învățat atât de multe lucruri, adică eu despre mine, pentru că ce m-a dezvoltat au fost cele două spectacole din ultimii doi ani care mi-au ieșit foarte rău. Adică și am avut și mare petexte mari și am găzis că dau un pun la o doamnă, adică stai să vezi ce fac. Și de unde mă credeam eu, m-am cărup, atrizarea a fost foarte dură. Știi? Dar aia te face să înțelegi. Ok, ce s-a întâmplat? Hai să vedem. Ce ți-ai propus? Câte erai de pregătit pentru asta? Care era contextul? Cum ai interacționat cu actorii? Ce au înțeles? Ce s-a întâmplat pe scenografie, pe lucru cu producătorul, cu directorul teatru, cum ai scăpat din repetițiile, de ce nu înțeles ce ai vrut să faci până la capă, de ce n-au avut curaj? De ce n-ai avut curaj? De ce te oprit la un punct, de ce ai obosit? De ce nu te dus ful, de ce ai fost cumințel etică. Sau de ce n-ai fost cumț? Sau de ce n-ai fost cumințel? Și așa te pun în gardă pentru următoarele chestii pe care să le faci, și să ai toate alea, și ține aminte, când am fost la chicha, acum ultima premieră, eram într-un punct în care începeam iar să mă întregostez de ce fac. Și asta este o chestie foarte complicată ca regizor. C tu actorii acia vin două, trei ore la repetiție, au altă viață. Au familie, au iubit, nu știu, să mai duc tu la tine să oprește, tu stai zi, în fiecare zi, te gândești cum fac aia, tu ești tot timpul acolo prins, și începi să te îndrăgostești, începi să se iubești foarte mult. Ce ai tu în cap. Și dacă nu e așa, cez la repetiție, dacă chiar și așa, au ce drăguți, ce frumos, m-am trezit într-o zi, în care începeam să mă duc pe aceleași chestii la un alt spectacol care mi-a ieșit foarte prost, dar nu știam atunci, eu credeam că e minunat. Și am zis, nu, stop! Nu face greșelile la. Și așa, m-am recalibrat doar pentru că a existat ăla de dinainte. Și cred că asta e. Într-un fel. Să încerci lucruri, să nuțească. Zic tot timpul. Nici un regizor de teatru n-a făcut un spectacol prost. Ăsta ar fi metafora că nu să zică niciunul după lumea, z e cel mai bun, al meu vină să vezi, am rupte și așa. Dar e pentru că asta e, cred că ne îndrăgostim prea tare de ce facem. Și nu e foarte greu să ne distanțăm de produsul nostru fiind buză în buză cu el limbă în limbă, două luni de zile, în fiecare secundă acolo cu capul, știi? Dar cred că cred că e ceva foarte sănătos să nuță.

SPEAKER_02 56:46

Cred că, și

E bine să începi devreme

SPEAKER_02 56:47

un avantaj în contextul ăsta să te apuși de regia mai târziu. Știi? Nu știu, pentru mine, tot timpul gândul la. Dacă asta de teatru sau de film, o chestia de care te a pușta 22 de ani, erau un picc. La modulă, ce știi, știi din viață, că te fine 10 până la interpretare momentul ăla. Chât ca e toate tururile, adică poate ești genials. Dar poate, nu știu, range emoțional, dacă vrei, sau intelectual, sau.

SPEAKER_00 57:16

Dar eat la fel. Acuma trăim, uite, avem două filme care au făcut și bune, numai că au avut box sau fiți, foarte bune și obsession și backrooms, ăsta dacă le-ai văzut. Făcute de copii de unul de 22 de ani și unul de 26. Sunt alte generații, acum, apropo de filme sigur, că sunt alte lucruri, pentru că de când ești mi, ești cu ai pasiuni. Da, regie teatru, dacă, nu știu, de la 16 ani, vezi spectacoli, știți, bucurești, ai un bagaj, ai văzut chestia, adică contează, e ca la scris, nu știu ce, citești ca un animal, și nu are cum la un moment dat să nu fie ceva. Că intervine, talentul, nu contextul, dar eu am avut un coleg, eu aveam când am dat la Regie 4 în 2005, terminat să în facultă în 22 de ani. Eam coleg la 18 ani, 18 ani. Și acum, sigur că poate a avut un început mai rof, dar un coleg draugă mușor care face niște lucruri acum de rămâi mască. Pentru că a ajuns tocmai, pentru că a început de când era crud, să spun. Dar pentru că a avut tot procesul ăsta, el acum poate să facă niște spectacole pentru că a consumat etapă aia. Dacă s-a apuca acum la vârsta asta, știți să zic că nu, el a învățat din făcând. Cred că nu există. Cred că nu e în există.

SPEAKER_02 58:45

Niciun caz, zic că nu să n-ai cum să diluiești toate lucrurile astea. De fapt, hai să dimțeles. Am văzut invitați la centru vechi. L-am văzut pe morozo, care s-a pus că de critică la cât la 16 ani, 17 ani sau cât se păcase cam pe acolo. Mai, depozitarul e archivei mele mentale că am gestionat că producători că eu nu mai am cred.

Ce ne/se recomandă

SPEAKER_02 59:11

A dat un nume, mă duci în zona de aterizare, să zic așa, podcastului nostru, respectiv la de recomandări nu avertizăm pe nimeni că ce în recomandă de la oameni. Zine niște lucruri la care să fim atenți, pe care să le citim, vedem, ascultăm, poate să fie muzica, poate să fie, teatru, poate să fie film, poate să fie prețuri.

SPEAKER_00 59:35

La lecturi aș recomanda neapărat cu autoare pe care am descoperit în ultimul an și am citit cele două cărți care sunt trause la noi la tuturor 3, cred că. Nino Harajvi, care e autoare aștei? Nino, Harajvi, autoare Georgiană, trește în Berlin, are 46 de ani, cred că. Scrie. Are două, mai câteva, dar nu sunt traduce la noi. A o carte a 8 viață tradusă la noi și lumina care lipsea, două cărți de 80 de pagini. Adică. Adică, dar nu respiri. E a cum scrieți vine să-ți fiți un puncare. Adică e mare. Aș mai recomanda cinematograficul călător al domnului Sauito. Mai știu, eu una e o autoare finlză sau din orvegea ceva, dar nu numele. O găsești mi hai. Cred că asta ar fi material ok. Și aș recomanda ultim album al celor de la Beirut care se numește. Studies in Losses, cred că mai știu, nu am telefon la mine. Adică să ca ultimul album al lui Beirut, e peste tot sunt niște piesi acolo pe care le-ascult, au ajuns la o capacitate acum că unul dintre ei a pierdut pe cineva foarte drag. Și au un album care prin muzică încearcă să pună dorul cumva pe note. E ceva superb. Am ascultat prima oară, era anul trecut în Grecia în vacanță după o perioadă foarte grea, și am ascultat piesa asta dacă vă interesează de la Beirut, mare tranquilitate să cheamă și m-am gândit la maiche mea care și a murit și a fost ceva stăteam la măsuț aia cu piscină și vedeam mare în față și mă gândeam că, uite, că parcă trăiesc și pentru ea, știa, adică și e o muzică care nu știu, te împlinește. La film, cred că aș recomanda tot timpul pentru vremul asă zbucumate ca lumea să caute să se uite la filme lui Belatar.

SPEAKER_02 1:02:00

Care exact.

SPEAKER_00 1:02:03

Adică, ăsta ar fi un exercițiu, aș recomanda filmul sovietic a mensi sau cel mai crun despre război. Tocmai pentru că poate nu mai ajungem în punctul la niciodată. Și la teatru, orice.

SPEAKER_02 1:02:27

Orice ca să învăță.

SPEAKER_00 1:02:29

Dar orice, adică nu și ce aș ar trebui și spectatorii să devină mai performanți să nu se ducă ca un sfat așa niciodată să ne te duci cu spectacolul în cap. Noi având un spectacol celebru acum, să zic cu 26, la metropoli, toată lumea laudă e inevitabil ca unii să zică hai! Ce ofi? La început toată lumea era foarte ok. Și am simțit, am avut sări în care lumea a venit, pentru că toată lumea zice de plâns, mergi să plângi, și oamenii au venit la spectacul, nu niciodată. Știi, adică, hai, hai, fă să plâng. Hai că nu te duce la un spectacol nici închis, nici cu prejude căți, nici având în cap ce vrea să vezi. Nu frate, du-te acolo, închideți telefonul, nu vorbi cu cineva. Fă liber în cap și uite-te la spectacul asta. Și chiar dacă e prost. Se întâmplă, ea ce e bun. Există grupul asta, mergem la teatru acum. Și încercăm să le scriu cât timp a mai rămas ca mișit. Că aveau da. Am văzut execrabil, nu mergeți, e o prostie. Vorbeau despre actori foarte urât. Adică, ăla, ce caută, nu ar trebui să facă meseria. Asta. Eram, potoriți-vă, tu dacă zici că spectacolul ăla e execrabil, ai unul care zice că mie-a plăcut enorm, tocmai asta e. E subiectiv. Un produs teatral, nu e o chestie cu puncte.

SPEAKER_02 1:04:12

Nu e fiude.

SPEAKER_00 1:04:14

Nu, adică orice, sigur că noi din interior sau că nu ți-a plăcut, dar căută și dai zic că căutați și voi pe merge la teatru și publicul. Așa căutați ce e bun. Pentru că și dacă mi-a repugnat să zic, mama, oribil, nu există așa ceva. Oamenii dinăuntru nu și-au dorit să fac un spectacol prost. Și ei nu vin la teatru știind că sau unii vin, eu am avut situații în care știam că joc într-un spectacol prost, dar mă dura să știu asta. Ști că nu am dorit. Dar s-a întâmplat. A fost contextul prost. Regia nasoală și mai întâmplă. Știți?

SPEAKER_02 1:04:56

Și de încheiere, tot așa la zonă de sfaturi, că apropiem de eșire asta elegantă de corte, că tot am fost chestia asta în verde în spate. Vă rugăm mult, nu mai aplau dați 3 minute dacă e spectacolul pră și borfeți după aia pe mergem la teatru, pentru că e un pic schizofrenic în atitudinea. Vă rog eu mult, după spectacol de teatru sau film, luați-vă o oră să mai stați la un pahat de vin, de bere, de suc, de cico, de amandină, de șofia, să povesteți că ce ai văzut acolo. Mi se pare că eu atât pierduta. Asta eu pe vreme, când eram mici și mă dus pe dată la teatru, și după aceea la film era ritualul ăsta. E și după aceea, după ce undeva și povestei, dar tu ce ai înțeles?

SPEAKER_00 1:05:43

Sau să poți să sedimentezi și să te gândești tu în singurătatea ta, dacă nu ai cu cine să vorbești, dar nu. Dacă simți nevoia asta neapărat, dar asta e vorbesc de timpurile în care am văzut un răsări de soare, dar dacă nu-și filmez el nu există. La fel și cu părerea noastră. Am văzut spectacolul ăsta celebru, dacă nu pun repede, că am fost acolo și vui ce. Ce părere. Eu nu fac parte din conglomeratul ăsta. Dar poate lucrurile sunt mai. Poate încep să fie un pic mai simple, sper. Adică vezi un spectacol bun, asta am lipsit în lumea asta acum îlipsește, în lipsește liniște. Mi spare că trăim niște vreme în care toată lumea e datoare cu o părere. Toată lumea vorbește, toată lumea spune ceva, are o părere despre orice. Țin minte că acuz 10 ani și că știți minte pune o chestie pe Facebook, în status liniște. Și acum e. Păi nu știu ce să mai pui să nu există. O scandal, te înjură una, adică este doamne iartă.

SPEAKER_02 1:07:04

Facebook, închideți, închideți Facebook o vreme bun, profitați de că am mai rămas din vara asta, rămâneți în centru vechi, măcar la cap. Închidem aici sedia asta, apropo de ce lipsete ție me lipsete partenerul meu de misiune teo. Te salutăm pe acolo. Pearine. Tlipește de două dacă vrei să venim să te recuperăm. O am pupat de la exandrei, rămâneți în centru vechi.

SPEAKER_00 1:07:30

Pa,