Irina Margareta Nistor: Vocea care ne-a deschis lumea | Next Story Ep. 11

În acest episod Next Story, stăm față în față cu Irina Margareta Nistor — vocea pe care o generație întreagă o recunoaște din prima.

Vorbim despre copilărie, începuturile din televiziune, anii în care traducea filme pe casete video și despre perioada în care filmele deveniseră, pentru mulți români, singura formă de evadare.

Povestim despre comunism, libertate, frică, cenzură, despre documentarul „Chuck Norris vs. Communism”, despre replici celebre din cinema și despre motivele pentru care nu a tradus niciodată înjurăturile din filme.

Dar și despre omul din spatele vocii.

Un episod calm, sincer și plin de povești care merg dincolo de film.

🎙️ Next Story aduce povești de viață spuse de oameni, nu de funcții.

#NextStory #IrinaMargaretaNistor #PodcastRomania #NextStoryRo

Transcript

SPEAKER_00 0:02

Am nevoie de zcoamele tale! Deci pe motocicletata! Aita saui te rog! Coate-si pe mine! Salvatise-mai! Pumpim! Nu se poate să plece assa cu motoceta omului. Că arată fumășel imediat! Ce dracu, nu înțelegi?

SPEAKER_01 0:39

Stica un piile la smurti.

SPEAKER_02 0:40

Salutare și bun vei la Nextorie. Eu sunt Adrian. Sunt unele voci pe care nu le uți. Pentru mulți dintre noi, voce aceasta a însemnat seri, filme. Stăm față în față, cu voce a cupilării mele, și cu siguran noastră, a multor dintre noi, doamna Irina Margareta Niston. Vă mulțumesc tult că ați venit la Nextory podcast.

SPEAKER_01 1:02

Place foarte mult că se cheamă așa Next World. Știți că era una never-ending story, că într-adevăr sper să fie o poveste fără de sfârșit.

SPEAKER_02 1:11

Exact, așa ne-am gândit și noi să fie următoarea poveste întotdeauna o nouă poveste și o poveste de viață.

SPEAKER_01 1:17

Așa că era mișuna de nopt și nu. O să erează, dar cred că de fapt în perioada aia cam așa era, pentru că vedeați multe filme, mai ales părinții voști pentru că tu ești prea tânăr, se vedea filme o noapte întreagă și încă unul, și încă unul, și încă unul, și tot așa, așa că era tot. Am fost prezent acolo, la cu știți cum zic eu, am fost la voi în casă, o cafea număzi, dar noroc, acum l-a dat un pahar cu apă cu cuburi.

SPEAKER_02 1:46

Ați fost în toate casele care.

SPEAKER_01 1:48

Exact, exact, menam.

SPEAKER_02 1:50

Chiar nu amintesc, eram mic, într-adevăr, aveam 2 ani la revoluție.

SPEAKER_01 1:55

De la 2 ani merg și eu la cinema, așa încât e ceva comun.

SPEAKER_02 1:59

Aveam un vecinu, medic, militar, țin minte și primea casete video. Și s-a dunau la noi acasă că aveam video și puneau, ce să nimarea pe vremea respectivă.

SPEAKER_01 2:09

Nu prea era ales din câte înțeleg. Nu știu că eu nu am participat niciodată la o vizionare de genul ăsta, mi-a recreat toată atmosfera în de zile mai târziu și de fiecare dată îmi place să povestesc ca Andrei Gheorghe, într-una din emisiun lui și exact, cum stăteau cum încau semțe, că nu erau încă nici măcar floricere, erau o bomboane gricole, că pe stadion. Și să fumă, să fumă în drage, înțeleg. Și nu știu ce mai era cuicolo, că nici nu exista nici pe psi, adică era greu de găsit și un peșacul. Și acum, mă rog, ce aveau ei pe acolo așa. Și de atunci am văzut și mi-a recreat atmosfera asta și știu că mi-a dat și să traduc ceva, tot așa la prima vedere, exact cum faceam pe vremeul. Dar era într-o emisiune în direct.

SPEAKER_02 3:00

Foarte interesant. Aș vrea să începem cu început, o să zic așa. Cine a fost doamna Irina Margareta Nistor, înainte, în copilărie, copilul Irina Margărea Nistor?

SPEAKER_01 3:10

A fost o luasă în cazul în care știți ce înseamnă acest cuvânt, am descoperit că nu mai știți, se cheamă loser. Mă rog, cu alt sens de luază în semna că brânză bună în burduf de câine, că toți încă în fost. În sensul că la școală nu performam în mod special, deși în mulți prinzător în clasa în ăi lașă un premium 10. I în clasa 3 ani și nu s-au mai deranjat să vină până la școală că au zis că, preciz, că nu, mai nimic, am văzut noi învățeam cu bunica mea, deci aveam un fel de after school, aveam la letra, așa că înainte să fie inventat, bunica mea era chimistă, dar aveam un talent de acesta pedagogic extraordinar și tăia și făcea toate lecțiile cu mine și așa. Inclusiv până am dat la liceu chiar. Și în clasa treacă surprinsător, m-am întors la casă în plimmentă și le-a fost atât de rușine când au crezut că o să iau că m-am umplu de cauți și mi-a plăcut mi-a făcut foarte tare așa că, dar după aia nu s-a întâmplat, ne-am liniștit.

SPEAKER_02 4:14

Foarte frumos. Și ce va influența cel mai mult în anăște spre direcția filmului mă gândesc?

SPEAKER_01 4:19

Păi în primul rând faptul că mergeam la cinema, așa cum îți spuneam mai devreme, de la 2 ani m-am dus mama la cinema ca să stau și eu mai liniștită, eu am foarte multă energie. Dorm puțin la răbdare, adică tre tot timpul să schimb de ceva, sigur pot să stau la un film și în mod categoric până la ultimul generic. Dar altfel totul trebuie să fie mereu în schimbare, să fie alți oameni, să fie alte locuri și cred că, întrealtă, și asta mi-a plăcut mie să mă gândesc, nu atâta sigur că am fost, cum spuneți voi, vocea copilăriei, că era a doua voce care nu vă spunea neapărat povești și vă tracea niște filme, dar cred că am fost singurul vostru pașaport permis, pentru că am putut cu toții să călătorim, la rândul meu am putut să călătoreți prin filmele astea. Deci, de la 2 ani m-am adus la cinema, după aceea de la șapte ani, s-au grăbit să învăț repede să citesc, pentru că, din fericire, eu am fost doar un rău necesar în România, filmele sunt subtitrate și treas să învăț să citesc ca să pot să ajung cu ei la cinema și mergeam la sală la palatului. Și vedeam acolo filme pe un ecran foarte mare de altfel, de la 7 ani mergeam cu părinții și bunicii mei, și tot așa, d-una într-altă, până am intrat la facultate, la lim străin de la franțeză cu engleză. Am uitat în prima, îmi place să mă laud cu chestia asta, dar am muncit foarte mult ca să. Eu întotdeauna performam la examene, mult mai bine decât pe termen lung, cum spuneam, mă prictiseam așa. Și în vacanța asta la mare l-am cunoscut pe Deisucheanu, că era un foarte mare critic de cinema. Și am început să merg cu el la cinematecă. Era foarte complicat, vreau să i un abonament ca să poți merge la cinematecă. Am văzut multe, multe filme și în soțită de el. Am început să traduc filme la casa studenților și în diverse alte locuri la cinematecă și până când în 85 am început să traduc pe casete și restul cunoaște și cea urmat. Deci cam asta este toată povestea. M-au învățat din mică să merg la cinema. Exista un cinema și pe lângă casa noastră se cheama Cinema Monca, care de fapt era un ATN vergum, mamuză, pentru că Ateneul ATN-ul român e locul unde am mers de la 13 ani la concerte, deci întotdeauna când e Festivalul Unescu sunt mai mult decât foarte fericită. Și ATNU se cheamă și cinematografic din Iaș pe care l-am reinaugurat cu Cristian Ungiu, despre care tocmai asta, am afla că va fi la canul la acesta, cu fior în competiție. L-am inaugurat acum câțiva ani, acolo se țin și le filme de Cana Iaș, acolo se ține și Festivalul Sărle filmului Românesc, dar și cel de psihanaliză și film care va avea loc chiar weekendul viitor, așa, în că Teneul m-a urmărit de a lungul timpul.

SPEAKER_02 7:27

Deci, practic, nu a fost o alegere conștientă ceea ce ați făcut, cred că tot lucru de curs oare cum firețe.

SPEAKER_01 7:32

Pur și simplu a fost a fost o pasiune, pur și simplu o pasiune, pe de altă parte știam că terminând limpți trăine voi sfârșit, într-un sat să predau. Și în ultimul an, chiar în timp ce îmi dăam diploma, m-au chemat la televiziune, aveau nevoie de cineva care să traduc simultan. Pentru că mai toată lumea era în vacanță, era luna iunie și așa început vreme de trei ani am continuat să lucrez la televiziune colaborator, pentru că nu eram membră de partid și nici nu m-am făcut membru de partici până la urmă au fost nevoit să cedeze și să mă angajeze după trei ani, pentru că și-au dat seama că dacă mă angajează, îmi vor plăti infinit mai puțin decât o colaborare. Dar eu mă rog, mă bucuram pentru că sigură ea trei ani nu există în cartea mea de muncă. Și nu mă rog, n-ai asigurări medicale, n-ai o grămă de, adică, mă rog, pe vremea aerea era să ai dreptul la o policlinică undeva să te poți duce la. Chi era policlinica 10, care e în continuare pentru ei. Și nu, nu a fost oale, dar era ideea, eram fascinată de poate într-un fel chiar mai mult decât de cineva de televiziune.

SPEAKER_02 8:51

Vă plăcut mai mult zonă de televizionă.

SPEAKER_01 8:53

Pentru că televizor a venit în casulată cu mine în 1957. Păi pe anul 956-57, eu eram încă la cuptor ca să zic așa la mama, că m-am născut la sfârșitul lui Marie, dar televizorul Rubin a venit în casă odată cu mine de la maternitatea, adică foarte curând după aceea, uite, și când eram copil, de exemplu, venau vecinii pentru că aveam televizor, nu toată lumea avea televizor pe vremea, era negru după cum bine știam. Și primul lucru dacă mă întrebai ce vreau să mă fac când o să fiu mare, răspunsul era Cleo Stever. Cleoștiber era una dintre prezentatoarele de televiziune. Deci, oarecum asta era o pasiune, după care am început să mă ia la emisiunile la sfârșit de săptămână cu Tudor Vicnic și mi se părea ceva extraordinar. Și chiar erau nemai pomenite pentru că reușea să scape de furcile cautine ale cenzurii și vreau că când am urcat prima dată la televiziune cu el în lift, era să leșina și că am fost atât de impresionată. Și mai ales că el era extrem de blând, de drăguz, de mai făcea cât în banc, așa, de exemplu, un fiecare an sunat la inspectorat că îmi lasem, că n-ai voie treat să-ți iei o să îți dă dea ei automat într-un sat, unde duci profesoară și eu am mai alesescem ceva pe lângă piatra neams că acolo știam eu că parcă ar fi fost cineva, la inspectorat de unde, că exact cu știți de acolo nu mai era, în pre timp ști cum e cala noi venea următorul urât la precedent, și atunci vornic în fiecare an dă cât un telefon la inspectorat și spunea am nevoie de fată asta. Dacă nu mi-o lăsați încă un an, să știți că eu mă arunc pe fereastră. Exor și arunca era la etaj 10. Dar pe de altă parte cei de acolo știindul de la televizor erau impresionați că el sună și așa și tu spuneam, este esențial aici, și așa a început. Deci, de fapt, pasiunea a fost mai degrabă pentru televiziune inițial, și filmul a venit la pachet.

SPEAKER_02 10:56

M-am dus puțin cu gândul la domnul profesor Miha Șerbănescu, când în povestea că încă din copilărie lua hârtie din coșul de gunoi și începe să deseneze, deci practic, cred că ne naștem cu ceva.

SPEAKER_01 11:07

Da, dar trebuie cineva, totul să fie atent la ce ne place, că uite, uitam și acum la psihanaliza asta, care chiar se cheamă riscurile meserie, pentru că eu un film cu Jac Bel pe subiectul ăsta. Întrealtele am o animație cu Frida Calou, care e minunat Olafrida. Și tot așa fiind copii acolo, să le poveste cine a fost Frida și pe de altă parte să vedem dacă nu tentează să și deseneze ceva. O să încerc chiar să aduc niște hârti și ceva cu lor. Și poate că o am mai încercat chestia asta la un moment dat la București și tot așa au fost foarte încântați și au desenat și în tăi au desenat mai toate personajele înfruntate. Și am uitat de ce înfruntate, că uite, eu zâmbesc, îmi besc destul de mult și pe care toți au avut cât un zâmbet. Deci pot să-i înveți, și au fost tăți chiar și părinții să deseneze, și uite, asta e de bună în timp ce vorbesc cu tine acum, Adriane. O să chiar am să fac treaba asta, sâmbata viitoare, o să le spun că la voi la next story. Să eș și un next story, că poate să păstreze pagina aia de senat.

SPEAKER_02 12:20

Foarte frumos. Și eu m-am gândit apropo de păstrat lucruri. Fetița mea răuna în jumătate. M-am gândit că o să rămână așa ca un jurnal video.

SPEAKER_01 12:27

Da, da, nu o să mai film.

SPEAKER_02 12:30

Chi dacă sunt tânăr, dar mă gândesc așa în viitor. Mi-ați povestit mai devreme că în prima fază v-ați angajat în televiziune. Nu am bineînțeles la televiziunea română că era singură.

SPEAKER_01 12:39

Da, era singura. Mă rog, după 3 ani m-am angajat.

SPEAKER_02 12:42

Dar vreau să vă întrebă, cum ați ajuns concret să înregistrați acele casete, să traduceți.

SPEAKER_01 12:47

Eram deja în televiziunea română, decci eram din 80, 93 mai angajat, și în 85 a venit un dom în televiziunea română, despre care, evident, eu am o naivitate de asta care nu trece cu vârsta, așa cum s-ar putea imagina diversi. A venit un om care nu știam că e șeful la pompier, pentru că în televiziune era așa armată, miliție și pompieri, pentru că erau foarte multe lucruri care puteau să ia foc, inclusiv filmele, care erau filme de 35 sau de 16 mm, care erau.

SPEAKER_02 13:20

Vă referiți la cele benzile. Exact, pensiile.

SPEAKER_01 13:22

Sau benziile de meggese, și deci întotdeauna trebuiau să existe niște pompiere acolo, în cas că lua foc ceva să, pentru că celul lui do ar dea foarte bine și au venit domnul ăsta, eram la liș și a zis, știți, e cineva care are niște casete, video și ar vrea să îi traduceți, dacă vreți, și eu am fost fericită pentru că mi-am dat seama că mai pot să văd niște filme. Deja televiziunea nu mai cumpăra mai nimic. Erau dat două ore de program, car fi foarte bine să ne amintim. Asta nu mai există ATV-2, exact numai TVR1, și din când în când noi mai prindeam, aveam un coleg care mai prindea câte o casetă video, de la ceva mai mare, de la hotelul intercontinental, era acolo tot așa.

SPEAKER_02 14:11

Rulau filme.

SPEAKER_01 14:12

Săr niște filme și în când în când el venea cu casetele astea mai mari, care noi lucrând în televiziune, aveam și aparate, și casetă față, videocasă fără asta mari.

SPEAKER_02 14:22

Deci, nu erau clasice, cu mișoră.

SPEAKER_01 14:24

Nu erau mult mai mari, decât caseta ve hașe, să știi. Umaticuri se cheamau. Dacă vreți, vă uitați, spăneți și vedeți diferențele de dimensiune. Știți? Și am zis, doamne, o idee bună că mai avut și eu niște filme. Doară atât când n-am știut nici cât o să dureze, nici câte filme avea, nici câte ar trebui să fac într-o zi nici nimic de toate astea, și m-am dus cu el. Mi-a dat o probă. Toată astea apar în Chuck Noris vs. Comunismul, care e un documentar pe care l-a făcut Elinca Călăreanul în 2015, cu care am fost la Sundance, de altfel la festivalul, care probabil a fost o foarte mare deschidere în ceea ce mă privește. În sensul că am descoperit lumea nu atât dacă m-a descoperit lumea pe mine, ci unde era un festival făcut de Michael, de Robert Redford. Și de altfel acum am înțeles că va pleca de la Sandr să va ține în altă parte, nu o să mai fi acolo, vești, înseamnă o mult să fintește lucruri. Și atunci, atunci am descoperit, am aflat multe lucruri că și despre mine că s-a făcut acest documentar. Și a și fost făcut cu adică m-am bucurat să-l facă cu oarecare și cu o oarecare ironie știi, așa, mai ales povestea clasică, că eu nu traduc în jură și așa mai departe. Sumo să vă întrebă. Da, da, da, sunt convinsă că toată lumea e tentată de asta, așa e văzut tocmai acum, inclusiv cu Iranul și toată lumea z vezi, au dat drumul. Ai apărut-o acolo și ai zis. A apărut denorocitul e de drumul la ticălosurile nu știu, era acolo.

SPEAKER_02 16:11

Era sticălos. Parcă și cu la naibă.

SPEAKER_01 16:14

La naivă, da, da, da, și Sfinteis, și mă rog, toate astea da.

SPEAKER_02 16:19

Nu poți să le uita. Dar cum era o zi, a Dumnezeu sau o noapte de lucru când traduceți. Cum să-mi întâmpe?

SPEAKER_01 16:25

Nu, era în felul următor. Dineță mă duceam la televiziune, era de la 8 jumate la 3 jumate, întâmplător domnul Zamir unde traceam și care avea toată afacerea, afacerea noi mea, că de unde în continuare sunt o fel de legende, crezând că era o chestie financiară mea. Nu, nu era mea, iar eu de la el cumpăram casete ca oricine altreș.

SPEAKER_02 16:45

Cel mai multe pasiune să înțeleg, și faptul că descoperează lumai.

SPEAKER_01 16:49

Nu, nu, dar eram plătit pentru ceea ce traduceam. Era, plătită pentru ceea ce traduceam, a fost negocierea apar în filmul ăsta, cred că îl și găsit să înțeleg că o să-l dea din nou pe ei și bine, tocmai pentru că s-a stins de curând ce acnoris. Și a fost o negociere, știți și el m-a întrebat cât vreți, știți și am zis o sută la cinematecă, îmi dă și aici de lei impozabil, și am zis cerost. O sută era o cicolată, o chocolată austriacă pe sub mână, așa cum erau săpunurile, cum erau toate astea care s-a cumpărau de la pachet. Și el a zis vă dau 200. Evident, era foarte puțin față, nu aveam noțiunea când le vin de că mine, el nu s-a prins cât de pasionată sunt eu cred, că nu mi-ar fi dat nici un ban, dacă eventual mi-ar fi o niște bani ca să mă lasă să le traduc. Deci, după trei jumătate mă duceam la el și stăteam până spre 12 noaptea, și traduceam. Nu în fiecare zi să ne întregem, când îi veneau filme.

SPEAKER_02 17:53

M-am gândesc că filme astea venau și de la persoane care aveau dreptul să ia să dânțe.

SPEAKER_01 17:57

Deci, erau care erau piloți, marea majoritate erau pilot și odată m-am întâlnit chiar pe culoare la Digi TV, m-am întâlnit aștept în săint, evident, eu cu filmele mele el cu politica lui și cu domnul Băscu și l-am întrebat dacă și el a adus. Și a zis că da, a adus tot ce trebuie, inclusiv carne, lapte, praic, da aveți atâția ne poți că e meritați.

SPEAKER_02 18:22

Cum arăta locul în care lucrază? Toată lumea a auzi pe casete, dar nu i s-a gândit tehnic. Cum se întâmplă asta? Cu ce înregistrați? Cum sincronizați la vremea respectivă, toate ce ele, nu știu, scuros.

SPEAKER_01 18:32

Ce mai este că noi există nicio fotografie. Erau încăre cam tot asta, era la un subsol, era o ferestruică foarte mică, așa, din când în când s-auzează și un călțel pentru că dulzamirul avea pruchii și care de încălzi la tra și el așa. Și era un video într-o parte, încă unul în partea cealaltă, între ele era un televizor. Inițial a încercat să-mi dea un mal negru, după aia încercat să-mi dea unul de mașină mai mic și am zit, nu, vreau eu, ecran ca lumea așa. Și între ele, un ingenier făcuse chestia asta, de ce existau un microfon și niște căști. De aia vezi că nu mă omor să pun căști, că mai întreba dacă vreau căști, nu vreau. Am purat destul de vreme. Și oricum, asculam cu o singură ureche și cu cealaltă încercam să-mi controlez cât decât vocea și să pot urmări. Adică de să ai o atenție distributivă. Când faci ca mai.

SPEAKER_02 19:29

Deci, în timp real?

SPEAKER_01 19:31

La prima vedere și în timp real, nu, nici nu aveam des le văd, repeti.

SPEAKER_02 19:35

Po, urechi, auzați în engleză, foarte în român.

SPEAKER_01 19:39

Nu, nu dai pauzodată, pentru că trebuie să meargă și nur 3 ore sau 4 ore când avea casetă, deci un film sau două filme, sau puteți să fie un film de trei ore, știi, că el variază, așa? Pentru că el vrea după aia să ia sunetul original și cu vocea mea și să pună pe prima variantă ca să nu pierde la imagine, pentru că de multe ori casetă la Dumnezeu știe de unde erau luate, erau luate de până asia, erau luate din televizori, erau luate după în chilier, în Swedia, deci nu era foarte bune, tehnici vorbind și ca imagine și te adând când îți vrea așa în fel. Dar toată lumea se bucura că era altce, era realmente și când spun o fereastră pare un lucru banal, dar era realmente o fereastră, adică nu era o chestie total închisă, era o fereastră, un pașaport, era visa noastră de călătorie fără călătorie.

SPEAKER_02 20:36

O vreme aceea ți în țară, a spâncat?

SPEAKER_01 20:39

Deci am fost așa, am fost în Bulgaria, Polonia și Cehia, toate țările astea și 90, cum le-am dat drumă, am și zbugit-o până în Franța a fost.

SPEAKER_02 20:51

Deci, practic, nu i să trăieți în afară prin filmele pe care le-am spus.

SPEAKER_01 20:54

Și exclusiv pentru filmele astea și exclusiv mama mea, de exemplu, când eu am în plit 18 ani, era la Paris cu o bursă de doctorat și am depus și noi să mă duc și eu la Paris, evident că nu mi-au dat pașapor. Tata a fost la pașapoarte și a întrebat motivul. Și ăla i zis, dar aveți impresia că este în creetin, e clar că nu se mai întoarce. Asta a fost răspuns. Deci nu m-am putut călători, deci am fost fericită când am putut. Pentru că eu răsescem un fel de cheză și aici, și se interesase răzu, nu știau cât de puternice, legăturile mele cu mama mea, erau extrem de puternici, tot profesoară de franceză, tot am funcționat foarte bine și se pare că într-o viața anterior am fost surorge menie. Și semănă, fizic, semănăm foarte foarte frumos.

SPEAKER_02 21:43

Bă, să mă întreb casetele astea când veneau, să numerea ce pică la mână, să zic așa.

SPEAKER_01 21:48

Exact, nu făcea nimeni nicio listă. Nu există nicio. Nu există nicio selecție, nu există ani ce o selecție, sigur că el preferau pe asta mai cu bătăie mai, și proiecte că să vindeau mai bine, să vindeau în absolut toată țara, în afară de țară să. vindeau inclusiv în Iugoslavia, la România în Iugoslavia, în Basarabia, și inclusiv în America, o parte dintre cei care reușau să-și scoată părinții de aici că știi că să cumpărau să nu știu ce, plecau și covaliză o casete traduse de mine, deci vocea mea a ajuns cu mult înaintea mea în America, pentru că eu am ajuns foarte târziu, a cum vreau 15 ani, cred că am ajmată, deci după 50 de ani mult o prietenă a ajuns acolo și mi-a zis că am intreat acolo și era vocea ta, pentru că părinții nu mai erau tineri care plecau la copiii lor acolo și nu mai în România, puține lume vorbea englezește. Se duceau acolo și mergeau plecau în cea. Să ducea rusă sau vreau. Da, da, da, rusă și franceză. Eu, de exemplu, n-am făcut rusă deloc, am făcut franceză și engleză un an, și după care mutând la liceu, am făcut germană. Dacă încept târziu, oricât de mult talent ai avea în aici așa. Și ști cum ce, cred că am treize, că de ea s-a inventat veșnicia ca să înveți limba germană. Și practic, își luau și câte o valize ca să aibă ce să fac acolo, că să mai audă românești.

SPEAKER_02 23:12

Știi cam asta? Da nu vă spun faptul că m-am documentat câte prezent la aceste am căutat. Înțeleg că oarecum ce în așa apară pe internet, în periație era ca ilegal să traduceți.

SPEAKER_01 23:24

Era cu voie de la poliție, ceea ce se cheamă. Adică eu niciodată nu m-am socătit ca și fost vreo dissidentă să ne înțelegem, este exclusiv pasiunea mea nu potrei fără filme. Inclusiv la voi aici îmi place foarte tare că aveți acest extraordinar cinematograf independența, unde văd întotdeauna filme, așa cum mă bucur teribil că aveți teatru și un director formidabil care este annică, care e și pasionat, inclusiv de filme și cu care întotdeauna o să am o conversație din asta așa care mă îmbogățește de fiecare dată și cu el și cu Andreea, care e muzician, deci, exact lucrurile care îmi plac mie cel mai mult pe lumea asta, de cred că de aia între altele am ajuns la trgoviște cu foarte mulți ani. În curând se vor face chiar 20 anul, de la 4 în 3 săptămână și 20. Și da, e clar că au avut voie, dar numai că noi am aflat mult mai târziu, adică noi ne temeam oarecum, ce se poate întâmpla, cât de mare este spatele pe care îl are domnul Zamfie, domnul Zamfie s-a stins în timpul pandemii. Era mai mare decât mine, după 13 ani. Dar a făcut cât mult bine, adică pe mine m-a deranjat că au scos de curând o carte în care îl făceau praf, a fost ca în filme să chema. Pentru că totuși fără el n-ar fi circulat. Probabil, nu știu, abar n-am dacă era sau nu era. E și în filmul ăsta în cea vezi că eu o replică, zic, nu știu dacă era sau nu, dar nu mă interesam o special, mai interesa să văd filmele. Dar în 9 am aflat că, de fapt, sistemul ăsta era cu permisiune de la Moscova, arăta așa că acolo mi se pare mie că ești tu. Pentru că a existat și în Bulgaria, și în Polonia, și în Cehia, și în Rusia au avut chiar doi traducători în țările baltice, absolut peste tot a existat. Era o subapă, dar o subapă pe care eu o foloseau și ca să te țină sub control. Nu în mod special pe mine, pentru că eu, de exemplu, spre deosebire de un traducător din țările Baltice care spunea că el a tradus totul cu un câllic pe nas ca să nu-i recunoască vocea senzația că AGBul nu știa cine era. Să fiim serioși că. Deci a fost și întrebare. Care mă întrebe, care mă întrebe total. Sigur că da, normal, și plus că vocea vocea mai foarte ușor de recunoscut, plus că lucrând în televiziana română cu atât mai mult era voce cunoscute. Și apărut să la Iosif Savan, se rata muzicală, adică era cât de cât cunoscut oricum și înainte. Și a existat de ce în toate aceste țări, pentru că era așa modalitate, lumea se aduna și din când în când, de exemplu, în povestea cineva, cred că la pietra neams că se oprea curentul și venea cât un milician, se dăa drumul înapoi la curent și verifica ce e păcat să te aia.

SPEAKER_02 26:30

Teoretic, nu să oprea practic band, dar și vrei să vă dați.

SPEAKER_01 26:35

Teoretic, nu aveau voie să fie filme pornul între altele așa. Mina, că, oricum, nu, niciodată în caut o fel de prostică, hai că știu eu ca să nu, n-am trash. Nici ca să spună așa, nici prea vă ce put strajna. Și știu nomăie, nu crecați. Ear eu înjurând, deci, grav. Și de altfel înțelege că ele circulau, să spuneau în opțiile astea de video, să spuneau mai spre dimineața și pe scria film documentar. Nici atât altceva. Era totul documentar. S-a mai documentar.

SPEAKER_02 27:10

Deci a scritt un declin de jur. În urmă să aminte că fiind documentar cu mai mulți magazine și acum.

SPEAKER_01 27:16

Veți, vedeți.

SPEAKER_02 27:16

Un documentare, acum am picat fi să.

SPEAKER_01 27:19

Bine, dacă nu este șocentați, proiecte asta. Și a venit minițianu, a oprit și a început să se uite în 10 în 10 și văd cei pe casetai, știți? Și ăștia, niște adolescenți, la final au zis, vedeți, nu e nimic suspect. Un ori, final, z-am fi mai puneam și muzică, un Michael Jackson, sau că tot vine acum așa și cu toții avem nostalgi. Ce mai rămânea în casetă că vreau să, exact, ca să umple până la capăt, așa, știți? Și mă rog, și el, după ea le multiplicat, avea 2003 de aparate, adică, mă rog, era bine organizat. Am să întâmplă încă pea unde lucraam eu, și undeva la mansarță. Și vedeți nu-i nimic în neregulă, și miția nu a zis. Aveți impresia că mă prostiți. Ia întorce și pe partea, deci era ferm convins că au o casetă, care știi că avea două părți. Pentru că asta videon nu avea două părți.

SPEAKER_03 28:17

Știți?

SPEAKER_01 28:18

Deci asta mi se pare. Păi cine trimis să te verifice. Asta să subliniez de fiecare dată. Deci, dar era senzația asta, știi, toți se temeau, sau fiecare să ducea acasă după aia, știi că fericii ca mai văzut și ei pe aici, pă, da mă o turnată în treștia, că precizi vreo unul toar.

SPEAKER_02 28:38

E imposibil să nu să afla și așa.

SPEAKER_01 28:40

Nu, nu, sigur că, dar pe de altă parte era o modalitatea lor, în primul rând, că-ți ocupau timpul, nu aveți timp să organizezi, să faci, știu, ce mișcare din asta subversivă. Pe de altă parte era bine controlat sau era suficient ideea că își contrată, așa, cum întotdeauna a fost ideea că suntem urmăriți. Nu puteau să aibă atât de mulți oameni cât să ne urmărească tot timpul.

SPEAKER_02 29:02

Dar dumneavoastră ați simțit vreun moment că riscați-ți prea mult în perioada aia, vă era teamă cumva, cu ce faceți?

SPEAKER_01 29:10

Nu, nu am sentimentul de team. Bunicul meu și tatăl meu au luptat prinul în primul război în al doilea război. Erau veteran de război decorați, chestii în șăcție, deci mi-au instituea asta că este i o rușine să-ți fie frică și cu atunci puțin ăștia care aveau patru clase, adică ai ajuns să fie frică de unul cu patru clase, două încuriă de treabă. În condițiile în care au.

SPEAKER_02 29:32

Și sunt mai periculosă că este.

SPEAKER_01 29:34

Sigur că sunt mai că sunt mai periculos, dar pe de altă parte, asta spuneau ei față de cei care au înat închisorile comuniste. Întotdeauna să te gândești că ei au avut curaj niciodată să nu ai temeri în dată. Nu, recunosc că nu am. Și plus că spun sincer, că nici nu mai împățară. M-am temut foarte tare că nu o să se tremie comunismul și că asta a fost doar așa o perioadă și la un moment dat o să oprească și asta. Și atunci aș și preferat să nu mai există, să mi-au zilele, adică mi-a dat prin minte treaba asta, adică nu vedeam nicio ieșire atunci, da, absolut.

SPEAKER_02 30:15

Chiar asta vream să vă întrebă, ce nu știe lumea despre acea perioadă și nu s-a văzut niciodată. Nu știu, așa o chestie care nu a apărut nici pe Wikipedia, nu să știu.

SPEAKER_01 30:23

Păi uite, între altele, nu știu că exista chestia asta în toate celelalte țări comuniste, poate că nu știau suficient că neanică ca orice dictator, că m-am amuzat că aveați un rom care se schema dictator. Sau ce era. A fost coincidență. A fost o coincidență, da, se cheamă sincronicitate, zic așa. Era cinefil, și m-au, și chimiir săn, și toți erau cinefil, drept care avea o sală de cinemat la subs, unde vocea mea a ajuns înaintea mea cu 37 de ani, pentru că din fericire nu mă chemau încearcă să traduc în direct, a luat casetele ca atare, aveau un traducător în bărbat și care, mă rog, era probabil bine total. Și poate că, da, cred că asta, poate că nu știau, că era, că îi plăceau mult, cu western-urile, că îi plăcea Marel Gesbi, aș putea spune că finalul a fost cam pe acolo, îi plăcea și plătea în drășina, aveau piscine pe peste tot, am treat. În schimb, noi nu aveam voie să lăsăm în das piscina mereu, trebuia să o tăiem de acolo.

SPEAKER_02 31:32

Asta nu știam cu peștinii.

SPEAKER_01 31:33

Da, da, da, bine, eu lucrând și în televiziune, știu, toate celalte care treiau, tăiate din partea cealaltă. Știa?

SPEAKER_02 31:40

Dar care explicați la asta cu pișeni.

SPEAKER_01 31:42

Să nu se vadă că. Deci, americanii, americanii trebuie să fie nici o încăpere care pare prea mare, adică toate cadrele unde se vedeau în căperile astea mari trebuiau scurtate, de exemplu, sau trebuia ascurtat suelă în știți că bea, avea și el în familie pe cineva care bea, deci nu, nu mai bea. Suelel nu mai bea. Așa, el, de fapt, a greșit fundamental. A crezut că în felul stau să înțeleagă lumea ce raa rău e în capitalism. Uite ce îngrozitorie gear. Lumea nu s-a atașat de ger, s-a atașat de bobii, a fost ratată.

SPEAKER_02 32:24

Acolo păteam la început cu secția casetelor când v-am întrebat dacă selectate sau nu.

SPEAKER_01 32:29

Nu, nu, nu, selectați erau la televizor, nu aveau legătură cu casetele, casetele astea. Nu. Păcasete erau cu totul altă. Aminte, primești și pe casete nu cenzura nimeni, nu tea nimeni de pe acolo. Știi? Adică asta e adică putei să zici paște, Crăciun, preot, așa mai departe, puteai să vadă biserici și nu erau o problemă. Nu trebuia să dai departe femeile frumoase când s-a întâmplat cu Bulevardul Pauliștria, ca veni de sus. Ia mai spurtați la trei episoade am făcut un singur și s-a închis că personajul principal era o fată mult prea frumoasă, și știam foarte bine că ea măturse actrițe și de paroi pentru că erau prea frumoase, sau o neveste de demnitari, tot așa, pentru că, de exemplu, nev asta al ministrului de, cred că de extern, la Cornei Mănescu era frumoasă, sau știu, Violeta Andrei, care era frumat, nu mai le-a terminat cariera.

SPEAKER_02 33:25

Da vreme, informație nu circulă așa de repede, că nu aveam rețile socializare, nu aveam telefone și așa. Când ați realizat dumneavoastră impactul pe care le-ați avut asupra tuturori la simțit sau după revoluție, nu, după revoluție.

SPEAKER_01 33:41

După revoluție, cred că până atunci nici n-au avut curajul mod special să spună, adică să-mi spună știu că de obicii cel mai adesea exchistă asta, vă seamănă voce, adică lumea nu spune din prima, vă seamă voce acolo, nu zic chiar eu sau știți. Dar da, pentru că e o voce, ușor de ținut minte, nu e o voce simpatică, e o voce răbușită. Eu voce acum de cură mi-am dat seama că defama mama durândul pe aznavo, mi a făcut o voce că a laznă vor. Adică ușor răbușită, ușor palidă, așa, fătrei, cum zice francezul, adică adică nu e o voce de radio, plus că eu când traduc, nu pot traduce albama fură film. Un or mai plâng, un ori mai râd, adică nu, și în continuare că mă mai roagă câte cineva, știu, să facă o animație sau ceva pentru un director, o să spun, în câte o sală sau pentru când mai fac pentru nevăzătorie mai făcut-o așa, atunci a dat.

SPEAKER_02 34:43

Mi amintesc când îesteți acum de voce, acum mărăm cu câțiva ani. Eram la tatăl Tonic Bulandra, unde era Maestr Mehai Constantin Randin, că vorbesc mai devreme de domnia sa. Și la un moment dat mi-a făcut cunoștință cu noi asta. Cu siguranță nu vă mai amintiți că erau mulțime de oameni. Deci spune doamna Irina Margareta Nistor. Eu pe moment în învolțele n-am asociat numele cu persoana. În momentul în care țin că vă amți mână și sunt cântați să vă cunosc și ați deschis gura, să zic așa. Deci pur și simplu mi s-a luca po mâini.

SPEAKER_01 35:14

Eu nu pot să fac carse la telefon că aș putea fi. Dar poate să mă imitecte ceva. Să știi că acum, inteligența asta artificială, m-am trezit la o piesă de teatru că mi-au folosit vocea, eram în sală, lumea se uitat prin mine, au crezut că z vezi în trilocă, nu deschideam gură, adică așa. Și eu m-am cam supărat, pentru că cred că trebuiau măcar să înceară. Voi mai ales când suțesc eu un prieten ce ai făcut ceva? Reclamă la jocul de nou, eu reclamă la jocul de gântă la cazinouri niciodată, pentru că străbunicul meu, a pierdut totul la cazinou în Constanță, și când spun totul, a jucat inclusiv și a jucat nevoastră și cele trei fete, și la câteva zile după aia a făcut un accident celebral și s-a dus. Deci nu aș face în cealată reclamă la jocuri de noroc, cred că acum cazinou arată foarte bine, nu mai e cazinou, e doar o clădire minunată unde sunt și spectacole, pentru că niște prietenii i mei, arhitex, nu-au făcut chiar o vizită foarte frumoasă acolo, pentru că știi că anul trecut s-a deschis de Sfinții Constantin și Elena, că e Constanța, și acum am aflat și eu că există un oraș în Algeria, care se numește Constantin, deci avem Constantin și Constanța. Dar întotdeauna, Sfinții Constantin și Elena, pică pestecan și atunci am avut o vizită înainte să se deschidă și am fost foarte mândră și am constatat pe de altă parte că pe balconul ăla de acolo era plin de poromei. Și au zis că o să aducă un gulliu ca să-i mai împrește, că altfel era pe tinar pe acolo, înțeles. Și mă uitam că povestea cu două zile la Francezi, eu dimineața a încep prin am uitat la o emisiune de la televată pe TV să spuneau că la Veneția au făcut la fel și acolo au adus în vulturi ca să mai împrește porom beștia, care le intr și în mâncare și e cap și așa cum sunt, de exemplu, corbii la Tokio, tot așa, și nu au atras atenția, vedeți că atacă ochii, eu fiind, o apă, există ochii care ăștia folosesc la ceva să știți, te apără de faptul pe protecție, exact.

SPEAKER_02 37:17

Bă noi ca asta cu vocea și cu asta închei pe zona asta. O întâm a zi de zi, nu? Da și în face plățită. Dar cum vă simțite să fiți recunoscut după voce? Căți conving și dacă vă cumpărați o pâine. Poate nu vă cunoaște omul pe film.

SPEAKER_01 37:30

Un coțonacă la berechet, de exemplu. Pentru ca să meargă berechet tot anul și era și un foarte mare regizor și scriitor de amintir de teatru Mihai Brechet. Îmi face foarte mare plăcere de fiecare dată. Știți când spune că am copilărit, sau mi-a zboc odată că și-a petrecut studenția cu mine și tot așa, divers și pe diverse vârste. Și asta e foarte plăcut, mai ales că nu am copii așa încât am înfia po toți.

SPEAKER_02 38:03

Aveți o țară între asta.

SPEAKER_01 38:04

Ab absolut.

SPEAKER_02 38:06

Există un film care v-a plăcut în mod special pe care l-ați tradus, care va rămas în minte, nu știu?

SPEAKER_01 38:12

Cred că din stare mi-a plăcut doctor Jivagod deja îl tradusesc, că îl tradusese pentru niște ștabi la arhivat de filme și culme e că păla verificat și domnul Zanfie să vă dă dacă mă descurc. Și a fost nostin pentru că el nu știa nicio limbă, deci de fapt, vreau să vadă dacă poate urmări ce se întâmplă în film nu neapărat nu neapărat asta, așa că da, cred că doctor Givagul departe e foarte important pentru noi toți și mi s-a părut minunat pentru că anul ăsta la Berlinal, am cunoscut pe unul din actorii din doctor Juvagul și s-a pus așa absolut extraordinar.

SPEAKER_02 38:50

După perioada casetelor, cum a continuat?

SPEAKER_01 38:56

A venit revoluția, am început să fac emisiuni, am intrat în uina cineaștilor, inițial chiar la secția de traduceri și după aia de critici. Am făcut emisiune, am făcut ceva care se schema videoghid, era normal, după aceea am mai lucrat un timp cu Tudor Caranfil, îi faceam o rubică la emisiunea lui, numai că din punctarea cinematografic, nu am înțeles foarte bine, politic niciodată. El dă stângă, eu dă dreaptă, deci nu funcționam. Eu monarhistă, el cu bun beși lezen, complicat, deci la un moment dat a trebuit să așa. Dar am continuat să mergem la festivaluri împreună și la Can, și la Berlin, și la namură, atât vremea că a fost sănătos. Și era exact generația părinților mei și era un omat, dar cu politica nu funcționăm absolut deloc și după care în 99, după celebra după celebra eclipsă, știi că a fost o eclipsă exact, toată lumea a venit pe aici așa, mie eclipsele, nu poartă în laul asta.

SPEAKER_02 40:02

Să opocă și pe note.

SPEAKER_01 40:04

Exact, și niște chelar, eram și da. Exact în 99 de Sfântă Maria, așa, am rămas șomeră și un an de zi am trăit în ajutor în șomajă și m-au dat afară de la televiziune, mă rog, nu apă mine, pe grăm adăți, așa. Și dar a fost blessing în disguise pentru că după aia am devenit liber profesionistă și asta e mai prost știi când ești la pensie, că este foarte puțin ani, chiar dacă tu ai toți ani, ai contribuit și acolo și colo, nu ajută foarte tare, dar libertatea aia nu se poate da nimeni altcineva. Și atunci am început să mă ocup de festivaluri, am început am tradus foarte multe cărți, am tradus diționare, nu, au bucurie, culmea niciodată nu, a folosit nimeni vocea mea de șa, că e foarte la modă. Așa cum nu dublez filme, tot așa. Sunt niște mafii paralele în care n-am uitat. Pentru mine e mare e surprinzător că a reușit să intru pe vremea aia, pe vremea lui neanicul să intru în mafia asta lui. Dar cred că acolo a fost o chestie de rezistență. Eu putem să traduc între 6 și 8 filme într-o zi. De pe așa că domnul Zamfir făcea un fel de casting, așa, tot căuta și alte traducătoare sau alți traducători și în afară de un singur care traducează în germană, nu m-a putut dubla cu nimeni. Și după aceea am început să fac festival de psihanaliză și film, am tradus multe piese de teatru, deci nu pot să spun că am stat vreo clipă, pentru că totuși tot știu, meseria e brățară de aură, adică dacă n-aș și făcut limp străine și căată lumea spune, dar nu ai fost la un ATC, la un ATC să dă admitere de îndoi-doi ani la secția de critică, deci nu un anul în care așa, când l-am cunoscut eu pe domnul Sucheanu deja fusese, m-au lăsat să-mi dau diploma pe cinema, poezia lui, poezia cinematografică la Cocto, deci cât de cât să merg în direcția asta, evident o lucrare în franceză, și acum amintesc că tocmai a fost o discuție și în mașina apropo de plagiat, așa că mi-am luat subiectul ăsta totată a zis. Și de unde o să copiez, că nu există nimic despre coctor, și am zis, eu nu suport pe cineva, să văd că are un tricol, la fel cal meu, că nu-l mai pun niciodată. Apoi să copiez de la cineva ceva, aici. Și mi-am luat imediat lucrarea, au luat-o chiar la biblioteca unii așterilor, că nu aveam nicio lucrare despre coctora, așa că am fost foarte mândrată și m-am dus cu tata, am văzut toate filmele lui Coctor, am văzut la archivat de filme. A fost un moment important și pe care, ca așa cum am ocup, uite, cum spuneam, festival de psihaliză și film. Dereze alte festivale o să plec la can, și tot timpul fac lucruri foarte diferite de dexurile astea care mi-au deschis o altă lume, și mi-am făcut foarte mult prieteni și cred că cei mai mulți prieteni, am datorită filmelor, și inclusiv pe Mihai, și obățul că noi, de fapt, asta ne află mai că e joia mare. Joia mare când a fost anunțat mungiul, cum spuneam totdeauna lui cu joia fiecare în ălțare, fiecare așa merge bine. Și la el am ajuns tot, am ajuns prin 4 în 3 săptămâni zile, am ajuns la Ranin, de la Ranin la el. El a avut la un moment dat un vernisaj aici, când am mașină, să știi că nu cu foarte bună să mai mașină, să faci foarte mulți prieteni. Și a trimis-o atunci pe ami, se măducă cu mașina și uite, iarăși o prietenie de peste 10 ani, datorată faptului că nu am mașină, așa că nu vă doriți neapărat, mai ales că tot zic că ăștia că s-a scumpit benzina. E o merită electrică. Deci, marea majoritate a prietenilor, practic s-au făcut prin Prin cinema de fiecare dată, și sunt foarte mulți.

SPEAKER_02 44:04

Mi asta vorbestit de foarte multe proiecte. Dar de care vă simțiți așa cea mai legală?

SPEAKER_01 44:08

Poate de cel de psihanaliză și film, pentru că încerc să acopăr cei 50 de ani când a fost interzisă în România, cât foarte mulți au făcut închisoare pentru asta, inclusiv tatăl domnului Nicola Merginean, care este regizor, știm foarte bine, care a făcut inclusiv cardinalul filmul între multe alte filme pe care le-a făcut de-a multul timpului. Și tatăl lui a stat 17 ani în închisoare, ca și domnul coposul. Și când a și în închisoare, pe lângă faptul că niciodată n-a avut tendința asta nici de a purtă pică, nici de a se răzbuna, ce pur și simplu a transforma totul în lucrări de psihanaliză și a spus că își dorește un singur lucru să trăiască atâția ani cât a stat în închisoare. Și a trăit fix 17 ani și câteva.

SPEAKER_02 44:51

Dacă sunteți de acord.

SPEAKER_01 44:53

Ai ceva, niște întrebări pară repede dinainte?

SPEAKER_02 44:55

Nu, foarte tare pe înainte. Nu, eram voie să vă rouc dacă puteți să ne-ai spuneți câteva repliși repere din filme așa.

SPEAKER_01 45:02

A, cred că știu așa pe vremea. Ce vă vine minte, orice. Păi, una dintre rările mele preferare, sunt vreo două care au legătură cu ochii, că tot uite, asta știi că am inaugurat acești ochelar de care sunt foarte mândră. Pentru că am aflat că firma care face înseamnă The Voice, mi se pare normal, să cheamă voce, mie mi-a plăcut pentru că e un hexagon și am zis că este exact harta Franței. Și deci, anunțul cu unghiu a venit la fix, așa. Păi ar fi două care spun legate de ochii, eu fiind de exemplu de la 5 ani. Știi că pe vremea meanică, ca să fii creinic să poți părta ochelară să-ți dea cineva o semnătură creinice de la jurnal, vorbesc, de la telejurnal. În capul lui, dacă poți să o chilea înseamnă că e bătrânit. De la 5 ani nu cred că am bătrânit chiar de la 5 ani, sigur că pe parcurs poți să îmbătrânești, dar dacă a puci.

SPEAKER_02 45:54

Tot timpul a fost ceva nu asta cu ochii nu știam. Da, da, da, da, da.

SPEAKER_01 45:57

Păi nu știi. Avea nu știu, avea niște. Deci aveam niște o mașină de scris specială cu litere foarte mari. Și drept opagin, nu știu, că îmi vreau cam 10 rânduri ceva. Și așa vorbeamul ceva de lume și să-mi piedic în ele. Și tot timpul treia tot mai ca să nu poartă, în ceată ca să nu crească lumea ca am bătrină. De aceea nu aveam voie, de exemplu, de ei sucheanu, pentru că era trecut de 20 de ani, la un moment dat a avut interdicție, n-am mai putut intra în direct să vorbească de cineva și care vorbea repede, așa ca mine, și așa, pentru că au zis, nu, și amintește tovaru și ca am bătrânit. Deci nu, deci pentru ea nu frumoase, pentru el nu bătrâni. Așa, și apropo de asta vreau să-ți spun o replică din franceză, care este Beauziu dusé, este o voce, e o replică a lui Jean Gabin pentru Michel Morgan, adică e niște och splendizi, așa. Ironia asta e face că Michel Morgan spre sfârșitul vieții au orbit, dar aveam continua niște foarte frumo și foarte albastri. Din cheiul cețurilor era replica asta cât de brun. Acea din Caza Blanca care e prefera mea, care este Slooking a Ducate, deci cu ochii pe tine iubito, copilo și așa este cu Ingrid Berman, bineînțeles, și cu Humphre Bogar, Humphre Bogar te spune treaba asta și se pare că de fapt era o replică pe care își o spuneau. Ști că acolo la Caza Blanca a fost o piesă de teatru pe care n-a vrut nimeni să o joace și au vândut textul, și așa a ajuns să facă filmul, unde știi că nu se știa prea bine cum o secu care dă ei o să rămână, eu m-am bucura cu cine a rămas, nu vă spun ca să nu vă stric că mai sunt diversi care nu au văzut filmul. Și mi-a făcut un tricou și mă întorcim și zic, vedeți eu cu cine am ținut. Așa și de fapt, era o replică pe care își o spuneau la partidele de poker și când spuneau chestia asta, de fapt, celălalt îi dă de înțeles că tuia care niște cări mai bune în mână și deci nu merge la cașelă.

SPEAKER_02 48:15

Wă să vă mai întreb ce crede lumea despre dumneavoastră astăzi, dar nu este adevărat.

SPEAKER_01 48:19

Că de exemplu, sunt plină de bani și ceea ce intrădevune adevărat, veni cineva se repare ceva pe la noi, și era nimic pe acolo și a, și dacă știam că stă doamnă instrăție, luam de trei ori banii, așa. Asta este una dintre el, în al doilea rând că nu era o înțelegere între mine și putere ca să traduc filmele astea, că nu în jurăturile nu le traduc, nu nea parat din budibie, ci din educație, pentru că la noi în casă nu se înjuraște și mai ales dintr-un motiv mult mai serios. Și anume când închisorile comuniste er una din modalitățile de a chinui începând din anii 50, dar și până în 87, când a fost revolta de la Brașov, deci cu doi ani mai devreme, unde am și cunoscut câțiva muncitori de acolo, deci muncitori de la tractul, ce ta mai muncitorul și spunea: Doamna, putea să ne bate, să ne lasă ne mâncați sau ne facă orice, dar când ne înjurau sau ne puneam să ne înjurăm copiii, morții, mamele și așa era cea mai mare pedeaptă cu putință. Și am zis, vocea mea nu va fi niciodată o voce de torționar. Drept care sunt total împotriva, plus că e și neelegant, este inutil, cu toții știi și chiar dacă ar și tradus toate eforturile cu, evident, primul pe care nu vezi în orice limbă, sunt în jurături că totdeauna să găsiște cineva să ți le explice, tocmai ca să nu cazi. Plus că nu sunt la fel de crude ca în românește, mare parte între ele. Cum spuneam, unele zic eu că sunt de la doștea care au dat la medicină și nu au intrat și atunci trebuie să învățăm mai repede care e anatomia. Și de urez un singur lucru, orice în jurături o spun, să li se și întâmple de adevărat la, că eu că dacă ar reflecta la aia n-ar mai spune niciodată.

SPEAKER_02 50:10

Și astăzi, cu ce vă ocupați exact? Adică partea să lua festivalul în ceamă?

SPEAKER_01 50:15

Deci, de bază cu festivalul, cu foarte mulți prieteni, cu călătorie, de exemplu, am primit ca două acum de ziua mea, o călătorie foarte frumoasă în Algeria, unde cât cred că costă, evident că am fost la cinema, evident că am fost la muzee, evident că am fost în deșert, am dormit pentru prima dată în viață chiar și într-un cor. Și cât creți că costă un bilet la cinema? Hai să vedem. Și mie așa, o sumă. Un bilet la cinema.

SPEAKER_02 50:45

10 lei, 20 de lei? Din euro că vorbaiți.

SPEAKER_01 50:49

În euro, în euro.

SPEAKER_02 50:51

2-3 euro?

SPEAKER_01 50:53

10 cenți. 10? Dacă zut fața! 10 cenți. Au niște lefuri foarte mici, extrem de miți. Și sunt 10 cenți. Am văzut două firme de groază, am văzut scrime 7, că restul le vă să încămpățată și încă un film de groază chiar a lor, care se cheama rochia de să scria ca rochia noastră, dar cu capa, și care era într-o fel tot un fel de după, pentru că era cu exorcist, dar făcut nu cu Biblie, ci cu Coran. Exempul și care a fost și la veneța finul asta. Și m-a dus-a dus prietenii ăștia mei. Am avut un ghid minunat acolo, care era chiar algian și ne-a însoțit tot drumul și care era minunat, absolut minunat. Și cader, și cu prietenul care mi-a oferit călătoria asta în fiecare an de ziua mea, un prieten foarte tânăr cunoscut prin TDX, cum spuneam. A cu doi ani m-a dus la Florența, zis cum nu se poate neajă la Florența, adic mi-aș dorie enorm pentru că era orașul preferat ale cinei mama Elena, deci cu atât mai mult așa și să ajung. Și ei au intrat și ei cu mine la scrimonul ăsta vreo în speror au zis, noi ieșim, și dai să mai așa. Și s-au dus să caute the Bay Factor, adică niște berește, că fiind ca din o țară musulmană, e greu să găsești ceva de băutie, e foarte complicat, și sigur că băieții mai au nevoie și de un cocktail din când în când, așa de expres o martinie asta. Sau de, pur și be, asta care se cheama Castel și pe care o făce acolo, nu știu, unde se lua să mână, era mă rău, destul de complicat și așa. Și zic, totuși, era destul de multă lume la film, am zis eu, și zic foarte multe cuplu, știți? Și am tot așa mai într-o parte și erau respirați, așa, se les foarte mari de cinema. Și eu mi-am dorit foarte tare să văd o sală care apare în străină, vedeți că o să vină aici și neapărat să merge să-l vedeți. Este un film după camie. Și a fost la Festival de Fir France, dar o să vină precis și aici, așa că lui. El la un moment dat se duce la cinema, vede un film cu Fernandel și am vrut să văd sala aia și m-a dus ei în altă sala, zic, băi, nu înseamnă că aia în film, duceți în unde trebuie. Ei, între timp, nu mai are același, lume se cheamă atlas și acolo-ți doar un fel de spectacole de astea șalnice pentru copii deși o săală de 400 de locuri. Bun, și mi se explică de ce numai cupuri. A gicit? Dacă ai cu ze ce însnai ai citit-o, așa, să spun de ce? Nu se pot închiria camere cu ora.

SPEAKER_02 53:37

Nu am înțeles tot.

SPEAKER_01 53:39

Nu ai înțeles tot?

SPEAKER_02 53:40

Am înțeles tot. Am înțeles tot.

SPEAKER_01 53:41

Bine, n-am liniștit. Asta este. Deci, cine mă, nu mai numai acupă. Domnul de ce a fost învățat. Exact.

SPEAKER_02 53:49

E cu ceva un pic mai mult. Exact. Vâr film și tot. Ce vă duce bucurie astăzi, cel mai mult. Am înțeles, zona culturală, zonă să.

SPEAKER_01 53:59

Să văd niște filme bune, să văd niște piese bune, o să mă întreb după aceea cum le împart în bune sau rele, să merg la niște concerte simfonice, restul nu funcționez cu celelalte, nu foarte rar. Mă rog, cu sigur, doresc să văd filmul cu Michael Jackson, dat, de exemplu, cel de la Queen's, dacă nu aș și văzut filmul nici nu aș știu cine au fost tăia, deci nu așa. Și cum le împarți, cum să cotești că sunt bune sau nu zbune, vorbesc și de filme, dar și de piese de teatru și de toate celălalt, eu sunt degustător de toate astea și vă pot spune după aia să nu pierdeți două sau trei ore în viață dacă se poate dacă avem niște gosturi cum decoric. Așa, după ar fi așa, una e ideea să-ți poți să-l recomand și să mai rămâi prietenul meu după aia, adică sunt la roie reală. Așa. Și, de fapt, cea mai solidă recomandare este filmul ăsta sau piesa asta, sau concertul ăsta, aș fi vrut să-l vadă sau să-l asculte cine care e deja sus la stele. Și atunci sunt foarte puține. Fiecare era vorba de mama mea, care aș fi vrut să vadă filmul ăsta, fie vrut să-l vadă domnul Sucheanu sau un concert pe care aș vrut să-l asculte Iosif Sava sau o piesă pe care o vadă Tudor Vornicul sau diverse personaje care au contat foarte mult în viața mea, de ce așa se împar dacă am regretul ăsta că aș fi vrut să fi apucat să le vadă. Dar eu cred că se văd și de acolo des.

SPEAKER_02 55:49

Dacă ar fi să vă spuneți poveste, vieți dumneavoastră într-o singură fraz așa în încheiere, cum cum ați spună.

SPEAKER_01 55:56

O baftă chiară că toți să miau.

SPEAKER_02 55:59

Vă mulțumesc tare mult că ați venit și chiar am fost onorați și mai știți pe. Și eu mulțumesc!

SPEAKER_01 56:04

Next story! Gata, mergem să vedem, încă doar să am văzut.

SPEAKER_02 56:08

Apropo de asta, puteți să ne spuneți în afara podcastului, două cuvinte despre calea lumină. Clar și în podcast, da despre calea lumii, de ce ați venit la drăgoviște exact.

SPEAKER_01 56:16

Ce calea luminii, nu, deci dacă am lumină, este lumier, cine ai înveat cineau, frație, lumier au invat și cemau, dar e minunat pentru că lumea se adună, se aprind luminele astea care sunt extrem de colorate, vezi, am încercat să fiu acord cu ce va a prinde el astăzi. Te întâlnești cu oameni care îți zâmbesc, este totul în joia mare, e un obicei care durează de peste 20 de ani, 25 de ani au fost 25, au fost acum, cred că acum 2 ani că știu că mi-a duc aminte că el Mihai, este pește, și a găsit un peștișor de argent, pentru că erau 25 de ani, știi cum sunt la nuțile de argent, așa că era evenimentul de argent. Așa și faptul că nu a abandonat nici măcar în timpul pandemie, și cred că este un început. Spunea cineva duminică pentru că au fost floriile, odată cu floriile începe de fapt așele. Eu zic că acolo e primul pasă, al doilea este în joea mare și cred că e foarte important să fie o joie luminoasă și dulce, că e și cu cozonă. Ozonacul e întotdeauna de la voi de aici și foarte bun.

SPEAKER_02 57:41

Vă mulțumesc încă o dată și să aveți sărbători cu bine.

SPEAKER_01 57:45

Înfloritoare, așa și neplitoare, dacă se poate. Știu că e bine pentru pământ, dar dacă se poate până și în deșert af luat. Dar am văzut un curcu beu în desert. Cine a mai văzut așa ceva?

SPEAKER_02 57:59

Am fost și un deseer dar nu am plă.

SPEAKER_01 58:01

Păi vezi, la mine a fost ziua mea și. Mulțumiți mult!

SPEAKER_02 58:05

Pana data viitoare să ne vedem cu bine. Puteți să ne urmăriți pe canalele noastre oficiale de TikTok, Instagram și YouTube. Să ne auzim cu bine!